A trăit în vremea împăratului Diocleţian (284-305). A rămas văduvă la puțin timp după nașterea fiului ei, Chiric.
Când Diocleţian a declanșat persecuțiile împotriva creștinilor, Sfânta Iulita şi-a luat fiul și a plecat din Iconia în Seleucia. Aici a fost arestată și dusă înaintea judecătorului, sub acuzația că este creștină. Judecătorul, ca să o facă să-şi lepede credința în Hristos, l-a luat pe Chiric pe genunchi și i-a adresat câteva cuvinte. Chiric, deși avea doar trei ani, a strigat: „Eu sunt creștin și vreau cu mama mea!”. În urma acestor cuvinte, judecătorul l-a lovit pe Chiric cu piciorul, iar copilul s-a rostogolit pe treptele de piatră și şi-a dat duhul. După chinuri cumplite, Iulitei i s-a tăiat capul. O parte din sfintele lor moaște se află la Ohrida, în Biserica Sfintei Născătoare de Dumnezeu Vindecătoarea.
Sfântul Vladimir – Luminătorul Rusiei
A fost mare cneaz al Kievului între anii 980-1015 și mare persecutor al creștinilor. În anul 987 Vladimir cel Mare a trimis soli în celelalte ţări vecine, spre a cunoaște și celelalte credințe.
Când solii au ajuns în Constantinopol, după participarea la Sfânta Liturghie, săvârșită în Catedrala Sfânta Sofia, aceștia au spus domnitorului lor: „Nu mai știam dacă ne aflam în cer sau pe pământ”. Știm doar că, acolo, Dumnezeu rămâne împreună cu oamenii.
Îndemnat și de solii săi, care cunoscuseră credința creștină din imperiul bizantin, Vladimir cel Mare s-a botezat creștin, în cetatea Cherson, primind numele Vasile, dorind să se căsătorească cu Ana, sora împăratului bizantin Vasile al II-lea. După oficierea cununiei, Vladimir și Ana s-au întors în Kiev, cu mare alai. Îndată, cneazul a ordonat distrugerea statuilor păgâne și construirea de biserici creștine. Printre primele biserici construite de cneaz se numără și Biserica Adormirii Maicii Domnului, înălțată în anul 989, care este socotită drept prima biserică din piatra construită în Kiev El va ajuta și mănăstirile din Sfântul Munte Athos.
Sfântul Vladimir a trecut la cele veșnice în ziua de 15 iulie 1015, în localitatea Berestovo, aflată în apropiere de Kiev.
Înțeleptul şi câinele
Câțiva oameni aveau un maestru atât de mare, încât într-o zi îi spuseră: „Vrem să-l cinstim pe învățătorul care te-a instruit atât de bine scriind numele său pe o placă pe care s-o atârnăm pe peretele din conventul în care se adună sufiții. Cine a fost el?” El le răspunse: „Maestrul meu a fost un câine”. În mirarea generală din cauza acestei afirmații, el continuă: „Da, a fost tocmai un câine. Într-o zi am văzut un câine însetat care s-a apropiat de un lac; văzând în apa limpede propria-i imagine, a luat-o la fugă înspăimântat, temându-se că era vorba de un alt câine. Cu cât îi creștea setea, cu atât încerca să se apropie de apă, dar totdeauna imaginea reflectată îl înspăimânta. În final s-a hotărât: şi-a înmuiat botul în apă, imaginea a dispărut şi el a reușit să bea. Atunci am înțeles ca până nu voi înceta să am în faţa mea Eul meu, nu voi ajunge să-l înțeleg pe Dumnezeu”.
Preot Olivian SANDU
