Cuviosul Ioan încă de tânăr a urmat calea monahaă, fiind ucenic al Sfântului Grigorie Decapolitul. În timpul iconoclasmului, aceștia umblând prin cetate, îi întăreau pe creștini în dreapta credință, pentru a nu cădea în erezie. Din acest motiv, împăratul Leon Armeanul i-a supus la numeroase torturi. După moartea Sfântului Grigorie Decapolitul, Cuviosul Ioan a devenit stareț al Mănăstirii Decapole din Constantinopol. Sfântul Cuvios Ioan s-a mutat la Domnul la anul 820. Cuviosul Iosif, Scriitorul de Cântări, l-a îngropat cu cinste lângă mormântul Sfântului Grigorie.
Săptămâna Patimilor
După Sâmbăta lui Lazăr (în care se face pomenirea învierii lui Lazăr de către Hristos și făgăduința învierii tuturor), se intră în ultima săptămână a Postului Paștilor (Postul Mare), Săptămâna Patimilor, timp în care în slujbele bisericești se face pomenirea ultimelor zile ale lui Hristos pe pământ, înainte de Răstignirea și Învierea Lui. În timpul acestei săptămâni, slujbele Utreniei se săvârșesc în seara zilei dinainte (sub formă de Denie), conform obiceiului vechi care spune că ziua începe la apusul soarelui și se sfârșește la apusul soarelui din ziua următoare.
Săptămâna Patimilor exprimă perioada de la Florii până în Sâmbăta cea Mare inclusiv. În această săptămână se ajunează până spre seară. Caracteristica esențială a acestei săptămâni sunt Deniile.
Lunea Mare
Primele trei zile ale Săptămânii Patimilor (sau Săptămânii Mari) ne amintesc de ultimele porunci, sfaturi lăsate de Hristos ucenicilor Săi.
Azi se face pomenirea patriarhului Iosif, vândut de frații săi cu treizeci de arginţi. El este o preînchipuire a lui Hristos, care a fost vândut de Iuda. Acuzat pe nedrept de desfrânare, ajunge în temniță. În urma tălmăcirii unor visuri, este scos din închisoare şi pus administrator peste tot Egiptul. Stăpânirea lui Iosif peste Egipt era o prefigurare a biruinței lui Hristos asupra păcatelor lumii.
Tot în această zi se face pomenire şi de smochinul neroditor, blestemat de Hristos să se usuce pentru că nu avea rod. Copacul fără roade este icoana omului mândru. El nu are decât frunze și umbră. Deci, la judecata de apoi, El nu doar va răsplăti, ci va şi pedepsi pe cei ce nu au rodit.
„Iată Mirele vine în miezul nopții și fericită este sluga pe care o va afla priveghind; iară nevrednic este iarăși pe carele va afla lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreuiezi, ca să nu te dai morții, și afară de împărăție să te încui. Ci te deșteaptă strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești Dumnezeule; pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.”
– Preot Sandu OLIVIAN