Sfântul Apostol Aristarh a fost episcop al Apameei din Siria. Sfântul Apostol Pavel îl amintește în Epistola către Coloseni, precum și în cea către Filimon. Sfântul Aristarh a fost arestat în Efes, împreună cu Gaius, de mulțimea care se ridicase împotriva lui Pavel. Sfântul Apostol Pavel le scrie colosenilor: “Vă îmbrățișează Aristarh, cel întemnițat împreună cu mine” (Coloseni 4: 10). În Epistola către Filimon, Pavel îl numește pe Aristarh împreună-lucrător cu mine, așa cum îi numește și pe Marcu, Dimas și Luca.
Sfântul Apostol Pud era din Roma. Sfântul Apostol Pavel îl pomenește o dată în Epistola către Timotei ( II Timotei 4: 21). La început, casa lui Pud a fost un liman al celor mai de frunte apostoli, iar mai târziu ea a devenit un locaș de închinare, numită Biserica Pastorilor.
Sfântul Apostol Trofim, potrivit Faptelor Apostolilor (Fapte 20:4), era originar din Asia. Acesta l-a însoțit pe Apostol în călătoriile lui. În Epistola a doua către Timotei, Sfântul Apostol Pavel afirma: “Pe Trofim l-am lăsat în Milet, fiind bolnav “ (II Timotei 4: 20). Sfinții Aristarh, Pud și Trofim au murit prin decapitare, împreună cu Sfântul Apostol Pavel, în timpul persecuției lui Nero.
Sfintele mucenițe Vasilisa și Anastasia
Aceste sfinte erau din marea cetate Roma, de bun neam și bogate, ucenice fiind ale sfinților apostoli Petru și Pavel. După sfârșitul acestora, adunând noaptea sfintele lor moaște, și îngropându-le, au fost pârâte la Nero împăratul, care le-a pus întâi la închisoare. Apoi fiind scoase, și spunând ele că rămân întru mărturisirea lui Hristos, au fost spânzurate, și li s-au tăiat sânii și mâinile și picioarele și limbile și la sfârșit li s-au tăiat și capetele de sabie.
Nouă, toate necazurile ne vin de la greșeli, nu de la Dumnezeu. El numai le îngăduie și spală cu ele vinovățiile noastre. Oamenii însă tare greu pricep că îndreptarea prin necazuri dovedește nu părăsirea lui Dumnezeu, ci milostivirea Lui. Ba chiar prin aceea știm că Dumnezeu are grijă de noi, dacă vom avea necazuri. Ne poartă de grijă și ne spală, cu milostivire, ori vrem, ori nu vrem, ori pricepem acum, ori vom înțelege pe urmă. Căci: „Dumnezeu este îndelung răbdător și mult milostiv, dar nepedepsit nimic nu lasă”. El așteaptă o vreme să vadă: ne grăbim noi cu pocăința de bunăvoie sau nu; învățăm din necazurile altora sau așteptăm să ne spargem și noi capul de ele, ca și ei? (Pr. Arsenie Boca)
– Preot Sandu OLIVIAN