S-a născut în jurul anului 1674, în satul Gledin, primind numele de botez Petru. A ajuns în Moldova unde a fost primit ca frate la Mănăstirea Neamț. Aici a parcurs, după rânduială, toate încercările duhovnicești. În 1697, la vârsta de 25 de ani, a fost călugărit. După moartea părintelui egumen Ioan, a fost numit, la nici treizeci de ani, stareț al Mănăstirii Neamț, pe care o va conduce până în anul 1704. Cuviosul Pahomie a plecat la Kiev, unde, la Lavra Pecerska, l-a cunoscut pe Sfântul Dimitrie al Rostovului, căruia i-a devenit ucenic. S-a întors la Mănăstirea Neamț în 1706 și s-a hotărât să aleagă sihăstria într-o pădure lângă Muntele Chiriacul.
De aici, sihastrul Pahomie a fost chemat pentru scaunul episcopal de la Roman. L-a uns domn pe Nicolae Mavrocordat în Biserica Sf. Nicolae, la 8 noiembrie 1711. La 1 martie 1714, Pahomie a părăsit de bunăvoie scaunul arhieresc. A ajuns la Neamț, unde a stat patru zile, și de aici s-a retras din nou lângă Muntele Chiriacu. După multe necazuri, Pahomie a pornit în pribegie la Kiev, oprindu-se la Lavra Pecerska. A trecut la cele veșnice pe 14 aprilie în anul 1724. Înainte de a se muta la Domnul, a îmbrăcat marea schimă sub numele Pimen. Moaștele sale sunt păstrate până astăzi în Paraclisul Sfântul Ştefan din Lavra Pecerska.
Sfântul mucenic Ardalion comediantul
Acest sfânt a trăit pe vremea împăratului Maximian, când jucând prin teatre arăta patimile și întâmplările celorlalți. Fiindcă odată a socotit să joace, arătând împotrivirea creștinilor către tirani în vremea muceniciei, pentru aceasta s-a spânzurat singur, și se zgâria ca și cum nu voia să aducă jertfă zeilor. Poporul văzând acestea aplauda și lăuda prefacerea lui cea iscusită și vitează. Atunci Ardalion a strigat cu glas mare către popor ca să tacă, apoi s-a mărturisit pe sine că este adevărat creștin. A fost aruncat într-un cuptor cu foc, primind cununa muceniciei.
Cine vrea să se roage neîncetat trebuie să fie curajos și înțelept și în toate să întrebe pe părintele său duhovnicesc. Întreabă-l chiar dacă el însuși n-a trecut prin experiența rugăciunii și pentru smerenia ta Domnul se va milostivi de tine și te va păzi de orice nedreptate; dar dacă gândești: „Duhovnicul este neexperimentat și prins în zădărnicii; mă voi călăuzi eu însumi după cărți”, ești pe o cale primejdioasă și nu departe de înșelăciune. Cunosc pe mulți care s-au amăgit așa în gândurile lor și, din pricina disprețului față de părintele lor duhovnicesc, n-au înaintat duhovnicește. Ei uită că în Sfânta Taină [a Mărturisirii] lucrează harul Sfântului Duh, care ne și mântuiește. Așa amăgește vrăjmașul pe nevoitori [asceți], ca să nu mai fie rugători, dar Duhul Sfânt înțelepțește sufletele atunci când ascultăm sfaturile păstorilor noștri.
În Sfânta Taină [a Mărturisirii] Duhul Sfânt e Cel ce lucrează prin duhovnic și, atunci când vine de la duhovnic, sufletul simte înnoirea lui printr-un simțământ de pace și iubire față de aproapele; dar dacă pleci de la duhovnic tulburat, aceasta înseamnă că te-ai mărturisit nesincer și n-ai iertat din suflet fratelui tău greșeala lui. (Sf Siluan Athonitul)
– Preot Sandu OLIVIAN
