S-a născut în Frigia din părinți creștini. La 30 de ani, Eutihie a fost ales stareț al unei mânăstiri din Amasia. La vârsta de patruzeci de ani a fost trimis de Mitropolitul Amasiei ca delegat al sau la al V lea sinod ecumenic, ținut în Constantinopol în anul 553.
Făcându-se remarcatîmpăratul Iustinian si Patriarhul Mina l-au îndrăgit mult pe Eutihie. Patriarhul Mina l-a rugat pe împărat ca Eutihie sa ocupe scaunul patriarhal după moartea sa. Acest lucru se va întâmpla, Sfântul Eutihie păstorind Biserica lui Hristos în pace timp de doisprezece ani. după acești ani, împăratul Iustinian a căzut în erezia monofizita. Patriarhul Eutihie pentru ca s-a împotrivit ereziei, a fost exilat la mânăstirea lui cea dintâi. Acolo Patriarhul Eutihie a rămas timp de alți doisprezece ani si opt luni.
El s-a arătat a fi făcător de minuni, caci ii vindeca pe oameni de felurite boli. După moartea împăratului Iustinian, a fost împărat Iustin. Acesta l-a rechemat pe Eutihie în scaunul patriarhal de la Constantinopol, în care Sfântul a rămas pana la moartea lui în anul 582.
Despre sfinți
Sfinții viază în altă lume și acolo, prin Duhul Sfânt, văd slava lui Dumnezeu și frumusețea feței Domnului. Dar în același Duh Sfânt ei văd viața și faptele noastre. Cunosc întristările noastre și aud rugăciunile noastre fierbinți. Cât au trăit pe pământ, au învățat de la Duhul Sfânt iubirea lui Dumnezeu; iar cine are iubirea pe pământ, acela o ia cu el în viața veșnică, în împărăția cerurilor, unde iubirea crește și va fi desăvârșită. Și dacă aici iubire anu poate uita pe fratele, cu cât mai mult nu ne uită pe noi sfinții și se roagă pentru noi.
Domnul a dat sfinților darul Duhului Sfânt și în Duhul Sfânt ei ne iubesc pe noi. Sufletele sfinților cunosc pe Domnul și bunătatea Lui față de om și dea ceea duhul lor arde de iubire pentru norod. Când trăiau încă pe pământ, ei nu puteau auzi fără întristare de un om păcătos și în rugăciunile lor vărsau lacrimi pentru el.
Duhul Sfânt i-a ales să se roage pentru întreaga lume și le-a dat izvoare de lacrimi. Duhul Sfânt dă aleșilor Lui atât de multă iubire, că sufletele lor sunt ca înflăcărate de dorința ca toți oamenii să se mântuiască și să vadă slava Domnului. Sfinții care au bine-plăcut lui Dumnezeu ajung în împărăția cerurilor și acolo văd slava Domnului nostru Iisus Hristos; dar în Duhul Sfânt îi văd și pe oamenii care se chinuie pe pământ. Domnul le-a dat un atât de mare har, încâtei îmbrățișează prin iubire toată lumea. Ei văd și știu cât de neputincioși suntem din pricina întristărilor și necazurilor, cât a secat lăuntrul nostru, cât de mâhnite au ajuns sufletele noastre, și nu încetează să mijlocească pentru noi la Dumnezeu. (Sf Siluan Athonitul).
– Preot Olivian SANDU
