Acesta s-a născut la Ierusalim în jurul anului 315. A intrat de tânăr în monahism și s-a dedicat studiului profund al Sfintei Scripturi. În 348 a fost ales episcop al Ierusalimului, iar în această calitate a rostit catehezele care i-au adus celebritatea. A urmat o perioadă mai sumbră în viața acestui sfânt, datorită conflictului pe care l-a avut cu Acachie, mitropolitul Cezareei. Acesta fusese declarat eretic arian de un sinod care s-a ținut la Sardica, iar Sfântul Chiril nu dorea să i se supună.
Sfântul Chiril a vândut bunurile Bisericii pe care o păstorea, pentru a-i ajuta pe săraci într-o perioadă de foamete, și pentru asta a fost exilat.
Îndepărtat, Chiril a mers la Silvan, episcopul Antiohiei. În anul 360, Sfântul Chiril și-a reluat scaunul, fiind martorul minunilor care s-au petrecut în timpul încercării rezidirii Templului din Ierusalim. Mărturiile vremii arată că un cutremur foarte puternic a dărâmat noile temelii ale Templului. De asemenea, se spune că un foc din cer a ars toate uneltele folosite la zidire și că pe hainele celor care lucrau la construcție a apărut semnul Sfintei Cruci.
Împăratul Valens (care avea simpatii ariene), nu s-a arătat nici el mai îndurător cu Sfântul Chiril și l-a exilat din nou, datorită tăriei cu care condamna ereziile.
În anul 379, când împărat a devenit Teodosie cel Mare, Chiril și-a primit cu cinste înapoi scaunul episcopal, păstorindu-și credincioșii încă opt ani, până la sfârșitul vieții. În perioada în care a fost episcop al Ierusalimului, Sfântul Chiril a ținut în fața poporului o serie de cateheze cu un impact deosebit asupra lumii creștine.
De asemenea, Sfântul Chiril a participat la Sinodul II Ecumenic care s-a ținut la Constantinopol în anul 381.
La acest sinod s-a definitivat Simbolul de credință (Crezul) numit până astăzi niceo-constantinopolitan, după localitățile care au găzduit primele două sinoade ecumenice. Sfântul Chiril explică amănunțit acest Simbol în Catehezele sale.
Sfântul Nicolae Velimirovici
S-a născut în data de 23 decembrie 1880 în Serbia, într-o familie foarte credincioasă.
El a fost urmat de alți opt copii. Toți frații săi au murit însă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
În anul 1905, tânărul Nicolae a absolvit cursurile Seminarului Sfântul Sava, din Belgrad. A susținut două doctorate în Elveția și Anglia.
La sfârșitul anului 1909 a fost făcut monah, apoi preot și arhimandrit. După tunderea în monahism, sfântul a fost numit profesor la Seminarul Sfântul Sava, din Belgrad.
În primăvara anului 1915, chiar în timpul Primului Război Mondial, el a fost trimis de către Biserica Sârbă în Anglia și America, pentru a lucra la unitatea sârbilor de pretutindeni și a popoarelor slave.
Până să înceapă cel de-al Doilea Război Mondial, sfântul a reușit să viziteze de câteva ori Sfântul Munte Athos. Îl întâlnește pe Cuviosul Siluan Athonitul, de la Mânăstirea Sfântul Pantelimon, şi, în anul 1930, îl hirotonește diacon pe Cuviosul Sofronie Saharov.
În anul 1946, după terminarea războiului, Sfântul Nicolae al Serbiei a plecat în America.
Sfântul Nicolae Velimirovici a trecut la cele veșnice în data de 18 martie 1956, la Seminarul Teologic Ortodox Sfântul Tihon, din South Canaan, Pennsylvania, fiind în vârstă de 76 de ani.
– Preot Sandu OLIVIAN
