S-a născut în Bichigiu, sat de pe Valea Sălăuţei, într-o familie de țărani liberi, înrudită cu strămoșii poetului George Coșbuc.
Se pare că încă din tinerețe a făcut parte dintr-un regiment care era așezat undeva lângă Viena şi, tot amânându-i-se eliberarea, a dezertat și s-a întors acasă. Urmărit de oamenii împărăției, a fost închis câțiva ani în Turnul Dogarilor din cetatea Bistriței. După ce a fost eliberat, s-a întors la Bichigiu. Neexistând preot ortodox în sat, s-a opus cu îndârjire împărtășirii fiului său cu azimă, precum și spovedirii lui de către un preot unit. Menționăm că si-a îngropat băiatul în ritul credinței strămoșești.
În anii 1761-1762 a tratat cu guvernul din Viena, alături de alți fruntași, militarizarea a 21 de comune de pe Valea Bichigiului, Sălăuţei și Someșului Mare. El a cerut ca prin înființarea regimentului de graniță, românii să nu fie siliți să-şi lepede credința, căci de decenii ortodocșii transilvăneni se confruntau cu impunerea, aproape pe orice cale, a credinței unite.
Atanasie si-a dat seama că nu s-a ținut seama de dorința românilor și a început să se opună pe faţă procesului de militarizare. Năsăudenii vedeau limpede că sistemul grăniceresc urmărea să-i convertească la catolicism.
La 10 mai 1763, la Salva, pe platoul numit “La mocirla”, era organizată sfințirea drapelelor de luptă și depunerea jurământului de către nouă companii ale Regimentului de graniță nou înființat. Generalul Bukow, trimis de Curtea din Viena să urmărească și să impulsioneze în Ardeal trecerea la catolicism, a venit să primească jurământul grănicerilor năsăudeni și să le sfințească steagul.
Când militarii erau pregătiți pentru depunerea jurământului, în faţă a ieșit, călare, “moș Tănase Todoran”, în vârsta de 104 ani, și le-a rostit grănicerilor o cuvântare. Printre altele le spunea: “De doi ani noi suntem grăniceri și carte n-am primit de la înalta împărăteasă că suntem oameni liberi!… și apoi așa nu vom purta armele, ca sfânta credință să ne-o batjocorească! Jos armele!”.
Soldații care urmau să depună jurământ de credință faţă de Viena au trecut de partea lui Atanasie, aruncând armele jos, în semn de protest și nesupunere.
La scurt timp după aceea, s-au făcut cercetări pentru ca vinovații sa fie pedepsiți.
La 12 noiembrie 1763, pe același platou din Salva a avut loc execuția celor găsiți vinovați de revolta din luna mai. Atanasie Todoran a fost frânt cu roata de sus în jos, iar capul i-a fost legat de o roată, “pentru că i-a reținut pe oameni de la unire și de la înrolarea în statutul militar grăniceresc…” – după cum se arată în sentința de condamnare.
Împreună cu Atanasie au fost martirizați prin spânzurare, “pentru aceeași vină”, Vasile Dumitru din Mocod, Grigore Manu din Zagra și Vasile Oichi din Telciu, alte nouăsprezece persoane fiind supuse bătăilor cu vergi; mulți dintre cei bătuți au murit sub lovituri.
– Preot Sandu OLIVIAN
