Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia și a Elisabetei, mama sa, descendentă a seminției lui Aaron. Numele să provine din numele iudaic „Iohanan” prescurtare din „Iehohanan” care înseamnă „Dumnezeu s-a milostivit”. Sfântul Arhanghel Gavriil i-a vestit lui Zaharia, în timp ce slujea la templu, că soția sa Elisabeta, înaintată în vârstă, va naște un fiu care se va numi Ioan. Nașterea lui Ioan s-a petrecut cu șase luni înaintea nașterii lui Iisus. „Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată și Elisabeta, femeia ta, îți va naște un fiu și-l vei numi Ioan. Şi a zis Zaharia către înger După ce voi cunoaște aceasta? Căci eu sunt bătrân şi femeia mea înaintată în zilele ei”. (Luca 1:13-18). Zaharia, fiind înaintat în vârstă, s-a îndoit de cuvintele Arhanghelului Gavriil. Din acest motiv, a rămas mut până la punerea numelui fiului său.
Sfântul Ioan Botezătorul a început să predice în timpul domniei Cezarului Tiberiu, în condițiile în care omul căzut în păcat nu mai dorea să se afirme decât pe sine. Din Evanghelia după Marcu, aflăm că Sfântul Ioan Botezătorul era îmbrăcat în haină din păr de cămilă – care semnifica chemarea evreilor și a păgânilor la Hristos – , încins cu o curea de piele – care semnifica omorârea patimilor – și că se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică. Cei ce îl vedeau se întrebau dacă nu cumva el este Hristosul, iar el le mărturisea: „Eu vă botez cu apă, dar după mine vine Cel ce vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc”.
Data de 24 iunie a fost fixată ținând cont de Sfânta Scriptură, care arată că zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul a avut loc după ce Zaharia, tatăl său, a tămâiat în sfântul altar, un loc în care numai arhiereul intra o singură dată pe an, în luna a șaptea, ziua a 10-a. Având în vedere că această dată din calendarul iudaic corespunde lunii septembrie, Sfinții Părinți au rânduit ca zămislirea Sfântului Ioan să fie sărbătorită pe 23 septembrie, iar nașterea sa, la 24 iunie.
O altă semnificație a nașterii Sfântului Ioan Botezătorul – sfânt care semnifică Legea Veche – este plasarea sărbătorii imediat după solstițiul de vară, după care ziua începe să scadă și noaptea să crească, ca semn că Legea Vechiului Testament începe să apună pentru că vine Legea Harului, Legea lui Hristos. Să precizăm și că Nașterea Mântuitorului este prăznuită la 25 decembrie, după solstițiul de iarnă – 22 decembrie, când ziua începe să crească.
Tot în această zi, în Bucovina se sărbătorește cu mare fast Aducerea moaștelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava.
– Preot Sandu OLIVIAN
