S-a născut într-un sat smerit din Vrancea, în familia răzeșilor Gheorghe și Anastasia. Monahul nevoitor Varlaam Motoc, care avea să devină mitropolit al Moldovei, aflând că tânărul își dorea viaţa monahală, l-a luat pe acesta și l-a dus la Mânăstirea Râșca. Aici, în anul 1630, tânărul a fost tuns în monahism, de către egumenul Agafton, primind numele Ioan. În obștea monahală de la Râșca, nevoitorul Ioan avea să viețuiască aproape 18 ani.
În anul 1632, Sfântul Varlaam este ales mitropolit al Moldovei apoi în anul 1641, domnitorul Vasile Lupu al Moldovei, sfătuit fiind de mitropolitul Varlaam, înființează în cetatea Neamț o micuța mănăstire, închinată Sfântului Ierarh Nicolae. În acest nou loc de slujire, mitropolitul li va așeza pe Sfântul Ioan de la Râșca care va stărui în învățătura și în slujbe.
În anul 1650, Sfântul Ioan o va boteza pe fiica armașului Joldea; acestei fete îi va fi și duhovnic, până la vârsta de 16 ani, pentru ca mai apoi, ea să se retragă în codrii Neamțului, în aspră nevoință și rugăciune; această fată a fost Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla.
Spre sfârșitul anului 1657, Sfântul mitropolit Varlaam avea să treacă la cele veșnice, la căpătâiul său aflând-se Sfântul Ioan, care îl va și înmormânta, în zidul de miază-zi al bisericii din Mânăstirea Secu. În locașul din cetatea Neamț, Sfântul Ioan va sluji pana în anul 1665. Mai apoi, vreme de un an, el va fi rânduit egumen, în Mânăstirea Secu.
În anul 1667, Sfântul Ioan este rânduit episcop, fiind hirotonit pe seama Episcopiei de Huși.
Începând cu anul 1674, Sfântul Ierarh Ioan va fi rânduit ca episcop de Roman, unde va sluji pana în anul 1685, când adoarme în Domnul fiind înmormântat la Mânăstirea Secu, lângă mormântul Sfântului Varlaam.
Episcop fiind, Sfântul Ioan s-a îngrijit pe cât a putut să zidească Mânăstirea Mera, aflată în regiunea sa natală, la numai 12 kilometri de orașul Odobești și la aproape 25 de kilometri de municipiul Focșani.
– Preot Sandu Olivian
