S-a născut în anul 284, în orașul Nicomidia. A trăit în timpul împăratului Maximian (286-305). La naștere a primit numele de Pantoleon, care înseamnă „cel în toate puternic ca un leu”, un nume păgân, căci tatăl său împărtășea credința în zei. Însă Evula, mama sa, era creștină. Aceasta moare la puţini ani de la nașterea lui Pantoleon. La îndemnul tatălui său, termină Şcoala de Medicină din Nicomidia, iar ucenicia o va face cu renumitul medic Eufrosin.
Află de la preotul Ermolae că Hristos este singurul doctor adevărat. După ce ridică din moarte un copil care fusese muşcat de o viperă, prin chemarea lui Hristos, cere să fie botezat. După ce primește botezul de la preotul Ermolae, numele său a devenit Pantelimon, care înseamnă „cel cu totul milostiv”.
Sfântul Pantelimon ajunge după puţină vreme la o cunoaștere desăvârșită a artei medicale, încât împăratul Maximian, care îi remarcase calitățile, intenționa să îl ia la palat ca medic particular. După ce a vindecat un orb, împăratul i-a cerut lui Pantelimon să renunțe la credința creștină. Pentru că a refuzat, sfântului Pantelimon i s-a tăiat capul. În loc de sânge, a curs lapte din trupul său.
Din 303, anul morții sale, Sfântul Pantelimon este considerat ocrotitorul medicilor. Fiind un tămăduitor al bolnavilor, mai multe spitale și așezăminte poartă numele său.
Menționăm ca la Mănăstirea Rubicon din Muntele Athos se află Capul Sfântului Pantelimon. Moaștele Sfântului Pantelimon sunt prezente și în multe biserici din România.
Cum putem să ne asemănam Sfântului Pantelimon?
La această întrebare, Părintele Teofil Pârâian răspunde: „Nu suntem doctori, nu suntem tămăduitori, dar mângâietori putem fi, alinători de suferința cu putere omenească, asta o putem face și noi. Şi dacă facem cele la măsurile noastre, face și Dumnezeu prin noi ceea ce nu putem face noi numai prin puterea noastră. Şi atunci, iată ca suntem și noi pe calea Sfântului Mare Mucenic Pantelimon…”
– Preot Sandu OLIVIAN
