Sfântul Ermolae
A fost preot în Nicomidia în timpul împăratului Maximian (286-305). Sfântul Ermolae s-a numărat printre cei două mii de mucenici arși de vii din porunca împăratului. Însă, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, Ermolae, împreună cu alți doi preoți, Ermip și Ermocrat, au scăpat nevătămați din foc.
Din viaţa Sfântului Pantelimon aflăm că acesta trecea în fiecare zi prin faţa casei lui Ermolae. Într-o zi, Sfântul Ermolae l-a poftit în casă și i-a spus că Hristos este singurul doctor adevărat, care a venit să ne mântuiască fără plată. La auzul acestor cuvinte, în Pantelimon s-a aprins dorul după Hristos, încât, la scurt timp, a primit botezul de la acesta.
Sfântul Ermolae a fost torturat și omorât prin decapitare împreună cu preoții Ermip și Ermocrat.
Sfântul Cuvios Ioanichie Schimonahul
Este unul din cei mai renumiți sihaștri care s-a nevoit pe Valea Chiliilor în primele decenii ale secolului al XVII-lea. S-a nevoit timp de 37 ani într-o peșteră, mai jos de biserica rupestră de pe masivul Cetățuia din Valea Chiliilor. În anul 1638 a trecut la Domnul. Abia în anul 1944, sfintele sale moaște au fost descoperite de părintele Pimen Barbieru, egumenul Schitului Cetățuia Negru Vodă.
Sfântul Iacob din Alaska
S-a născut în anul 1802, în insula Unalaska. A studiat la Seminarul Teologic din Irkutsk (Siberia) și hirotonit preot, apoi a slujit timp de 36 de ani bisericii din Alaska.
În activitatea sa misionară a întâmpinat greutăți atât din partea timpului nefavorabil pentru călătoriile sale în diferitele insule Aleutine pentru catehizare și botezuri, cât și din partea șamanilor. Când vremea nu-i permitea să călătorească spre vestirea Evangheliei lui Hristos, se ocupa cu traducerile Sfintei Scripturi și a altor cărţi sfinte, în limba localnicilor. Dar când putea să călătorească, mergea în cele mai îndepărtate colţuri ale arhipelagului Aleutinelor, ajungând chiar și la eschimoșii Alaskăi. În activitatea sa misionară a avut ca model programul Sfântului Gherman.
Purta cu el un cort pe care îl folosea ca Biserică mobilă pentru locurile în care nu exista nicio biserică sau atunci când frigul nu-i permitea oficierea slujbelor în aer liber.
A ridicat primele biserici și a oficiat slujbe în locuri în care cei mai mulți oameni nu erau botezați în numele Sfintei Treimi. Nu se mulțumea doar să-i boteze pe cei pe care îi întâlnea, ci căuta să le împărtășească cât mai mult viaţa dumnezeiască prin slujbe, spovedanie și predici.
Sfântul Iacob din Alaska a trecut la cele veșnice pe 26 iulie 1864. Biserica Americii l-a recunoscut pe Iacov ca Sfânt și l-a canonizat în anul 1994.
– Preot Sandu OLIVIAN
