S-a născut în anul 327 și a fost sora Sfântului Vasile cel Mare și a Sfântului Grigorie de Nyssa. Fiind cea mai mare din cei zece copii ai acestei familii.
Sfânta Macrina a fost logodita cu un tânăr nobil, care după un timp a murit. Când logodnicul ei a murit, Macrina nu a mai dorit sa se logodească cu alt bărbat, spunând ca: „Nu este drept ca fecioara logodita o data cu un bărbat sa caute după aceea iar logodna; chiar și după legea firii, trebuie sa fie o singura logodna, așa cum este o singura naștere, și o singura moarte.”
După moartea logodnicului ei, Macrina intra în monahism împreuna cu mama sa, Emilia, nevoindu-se în asceza aspra.
După un timp, mama sa Emilia și fratele sau, Sfântul Vasile cel Mare, au trecut la cele veșnice. La noua luni după moartea Sfântului Vasile, Sfânta Macrina a fost vizitata de Sfântul Grigorie de Nyssa, care a aflat-o pe patul morții. Cei doi își împărtășesc amintiri despre Sfântul Vasile, vorbesc despre natura omeneasca, dumnezeiasca iconomie și despre viată de apoi.
Cu puțin înainte de ceasul ieșirii sufletului ei, Macrina s-a rugat Domnului astfel: „Stăpâne Atotputernice Doamne, Carele dai odihna trupurilor noastre prin somnul morții pentru o vreme, Tu iară le vei scula pre ele la buciumul cel de apoi. Iartă-mi mie păcatele mele, Stăpâne Doamne lisuse Hristoase, și dă-mi mie cu suflet curat să ies înaintea Ta din acest trup stricăcios, dăruiește-mi mie ca sufletul meu fără de păcat să se înalte, ca tămâia înaintea Ta.” După aceea s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci pe frunte, ochi, fata și inima, și si-a dat sufletul.
Nimeni nu poate spori în virtute dacă nu este plin de harul Duhului Sfânt. Dar Duhul Sfânt nu locuiește în suflete căldicele. Ca să dobândim har, trebuie ca sufletul nostru să aibă râvnă spre orice lucrare a lui Dumnezeu.
Chiar dacă ai duce o viață duhovnicească înaltă, nu vei avea îndrăzneală dinaintea lui Dumnezeu dacă vei fi indiferent fată de frații tăi care merg pe calea pierzaniei.
(Sf. Ioan Gură de Aur)
– Preot Sandu OLIVIAN
