S-a născut în Trapezunt, din părinți creștini. Rămas orfan la o vârstă fragedă, a fost crescut de un ofițer. Pe când era copil, își conducea prietenii în pădure sau în apropierea unei peșteri și juca rolul de egumen. Acest lucru a fost o proorocie, căci mai târziu avea să ajungă stareț. După ce şi-a desăvârșit educația, a intrat în monahism. La rugămintea lui Nichifor Focas (963-969), Sfântul Atanasie va ridica o biserică închinată Sfintei Fecioare Maria. Când participa la masa cu frații din mănăstire, își împărțea partea lui în așa fel încât, fără ca cineva să îşi dea seama, el nu mânca mai nimic în afara anafurei împărțite după Sfânta Liturghie. Plin de dumnezeiescul har, Athanasie s-a învrednicit de venirea la el a Născătoarei de Dumnezeu într-un moment de mare încercare, când mănăstirea a rămas fără alimente, toți călugării fiind nevoiți să părăsească mănăstirea. Aceasta a scos în chip minunat apă dintr-o stâncă, și i-a făgăduit că ea va fi întotdeauna Stareța Lavrei și că mănăstirea nu va mai duce lipsă de nimic.
Trecerea sa la cele veșnice i-a fost descoperită de Dumnezeu. Înainte de a inspecta lucrările de extindere a bisericii, Sfântul Atanasie şi-a îmbrăcat hainele de sărbătoare. În momentul în care a urcat pe schele, s-a prăbușit cupola bisericii atât peste Sfântul Atanasie, cât și peste ceilalți frați care lucrau la zidurile bisericii. Deși cupola a căzut peste el, trupul său a rămas nevătămat, neavând decât o rană la picior. Din această rană a curs atunci sânge, care a fost luat de frați cu grabă și cu care s-au făcut multe vindecări. După trecerea sa la cele veșnice, Sfântul Atanasie s-a înfățișat de mai multe ori înaintea fraților lui, uneori ca să-i mângâie și să-i întărească, iar alteori ca să-i certe.
Voi știți despre Iisus o mulțime de lucruri dar încă nu-L știți pe El. Și până nu-L găsești pe Dumnezeu nu te afli nici pe tine. Pr. Arsenie Boca
– Preot Sandu OLIVIAN
