Trăim pe facebook, dar unde murim

Un cetățean, consilier județean a murit pe picioare zilele trecute. Mare păcat, că era tânăr, Dumnezeu să-l ierte și să dea putere părinților, că le va fi tare greu. Ideea e însă că niște oameni, destul de mulți, s-au apucat să îi scrie mesaje pe pagina personală de feisbuc de genul „Dzeu să te ierte, om bun” și altele asemenea. Probabil ca răposatul să le citească, altfel nu se explică. Și eventual să le și răspundă. Adică murim, dar sufletul rămâne pe feisbuc, cine știe. Or fi văzut oamenii că și Isus are cont la Zuckerberg și primește zilnic mii de like-uri, așa că au zis că acolo e locul potrivit unde să-i scrie, dacă nu prea au apucat să vorbească cu el. Mai ieșiți măi, din casă, măcar până apare singularitatea aia din romanele sf, că abia după aia trăiți pe pagina voastră de feisbuc veșnic. Ori așteptați să moară și pe facebook și abia după aia credeți cu adevărat?