Aşa, şi a fost în minunatul nostru Boston pianistul Richard Clayderman, care a resuscitat Centru Vechi pentru vreo oră juma, contra a 45.000 de euroi. Mult, puţin, vedem mai târziu, cert e c-o venit lume multă şi bună, cu invitaţii moka. Cei la fro doo mii de favorizaţi ai primăriei o stat înţoliţi în ţarcul special amenajat, iar ăia de-o plătit de fapt o stat şi ei în altfel de ţarc, ţinuţi la câteva zeci de metri distanţă cu jandarmii. E, şi cum nu se egzistă pamplezir fără chestii de rahat, primăria a bifat una şi de data asta. Ei bine, la ăia doo mii de înţoliţi cu invitaţii moka, nu a fost nici măcar una bucata budă, şi showu nu a durat mult, decât vreo 5 ore, răstimp în care înţoliţii o trebuit să stea ţapeni acolo, că na, o avut invitaţii gratis. Aşa că la plecare, dacă întrebai pe cineva „E, cum e, ţi-a plăcut?”, îţi răspundea imediat: „Da, foarte mult, m-am că_at pe mine de emoţii!”.
