Luni, 31 martie, a început oficial perioada de înscriere a copiilor în clasa pregătitoare pentru anul școlar 2025-2026, însă, în ciuda promisiunilor de digitalizare, procesul continuă să fie un exemplu de formalism.
În 2025, când digitalizarea este cuvântul de ordine și statul pompează milioane în tehnologii moderne pentru a simplifica interacțiunile cu cetățenii, iar cererile pentru clasa pregătitoare pot fi completate online pe platforma oficială înscriere.edu.ro, conform Ministerului Educației, această acțiune nu garantează înscrierea copilului în unitatea de învățământ. Astfel, părinții trebuie să se prezinte fizic la secretariatele școlilor pentru validarea dosarelor, iar procesul rămâne în mare măsură unul tradițional.
Formularul online este, în realitate, doar un instrument care ușurează munca secretariatelor școlilor, prin precompletarea datelor în sistem. Pentru părinți, însă, acest demers rămâne la fel de anevoios, deoarece validarea fizică este încă obligatorie. Această metodă a fost implementată din 2014, fără a aduce o digitalizare reală a procesului de înscriere.
Calendarul complet
Prima etapă se va desfășura în perioada 31 martie – 6 mai, timp în care părinții pot depune cererile pentru înscrierea copiilor.
- 31 martie – 6 mai: completarea, depunerea și validarea cererilor;
- 6 – 9 mai: procesarea cererilor de înscriere și repartizarea copiilor;
- 20 mai: procesarea cererilor și repartizarea copiilor ai căror părinți au solicitat înscrierea la o altă școală decât școala de circumscripție, dar nu au fost admiși din lipsă de locuiri;
- 21 mai: afișarea copiilor înscriși și a locurilor rămase libere;
A doua etapă de înscriere
- 22 mai: comunicarea procedurii specifice;
- 23 – 29 mai: depunerea cererilor;
- 30 mai – 4 iunie: validarea cererilor;
- 6 – 11 iunie: procesarea cererilor;
- 12 iunie: afișarea, la fiecare școală, a listelor copiilor înscriși în clasa pregătitoare;
- 1 – 2 septembrie: soluționarea cererilor;
- 3 septembrie: afișarea listelor cu elevii distribuiți în fiecare clasă pregătitoare.
Criterii de departajare
În cazul în care cererile din afara circumscripției școlare sunt mai multe decât locurile disponibile, repartizarea copiilor se va face pe baza unor criterii generale, precum certificat medical de încadrare în grad de handicap, statutul de orfan de ambii părinți sau orfan de un singur părinte și existența unui frate sau soră deja înmatriculați în unitatea de învățământ respectivă.
După aplicarea acestor criterii, școlile pot apela și la criterii specifice, stabilite de consiliile de administrație ale unităților de învățământ, dar care nu trebuie să fie discriminatorii.
Exemple concrete de birocrație persistentă
Revenind la digitalizarea, acest proces înseamnă mult mai mult decât simpla utilizare a emailului. Practic, presupune transformarea serviciilor publice în sisteme integrate și eficientizate, accesibile pentru cetățeni și interoperabile între diferite instituții.
Cu toate acestea, digitalizarea mimată de la înscrierea în clasa pregătitoare nu este un caz izolat. La Botoșani, un alt exemplu a putut fi observat anul trecut în cadrul plății indemnizațiilor pentru membrii secțiilor de votare pentru primul tur de la prezidențiale. Banii au putut fi ridicați doar personal, în numerar, la casieria Primăriei, iar haosul birocratic a fost amplificat odată cu procesarea sumelor pentru turul al doilea și alegerile parlamentare.
De asemenea, procesul de digitalizare a serviciilor publice în România este unul lung și anevoios. Multe dintre platformele existente, cum ar fi cele ale Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS), ghiseul.ro sau chiar Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC), nu sunt încă complet mature și prezintă multiple deficiențe. De exemplu, unele aplicații sunt greu de utilizat, cu un design ineficient, iar altele sunt prost dimensionate, ceea ce duce la o experiență frustrantă pentru utilizatori. În plus, există și platforme care, după ce beneficiază de fonduri europene, dispar rapid din cauza lipsei unui plan sustenabil de finanțare și întreținere.
România pe ultimul loc în digitalizare
România este cea mai puțin digitalizată țară din Uniunea Europeană, un loc rușinos pe care îl ocupă constant, an de an, în raportul DESI 2024 al Comisiei Europene. Conform acestui raport, România este pe ultimul loc în UE la majoritatea indicatorilor de digitalizare, cu excepția conectivității și a numărului de absolvenți în IT. Este o realitate dificil de acceptat, având în vedere că, deși infrastructura necesară pentru digitalizare există, statul român pare să nu reușească să se adapteze la necesitățile unei lumi din ce în ce mai digitalizate, potrivit unei analize Contributors.
Mediul privat face pași mici
În ciuda poziției dezastruoase la nivel național, există totuși domenii care fac pași timizi spre digitalizare. În mediul privat, în special în marile orașe, întreprinderile mari, în special cele din domeniul bancar, retail și farmaceutic, au înțeles importanța transformării digitale. Totuși, nu este suficient pentru a schimba fața economiei. Majoritatea IMM-urilor (întreprinderilor mici și mijlocii) sunt la coada clasamentului UE în ceea ce privește digitalizarea, iar acest segment reprezintă 99,8% din firmele din România și angajează aproape 70% din forța de muncă a țării. Chiar și așa, performanța acestora rămâne sub media europeană.
Lipsa de digitalizare în sectorul public, o problemă cronică
Pe partea publică, lucrurile stau și mai rău. Chiar dacă România beneficiază de aproape 6 miliarde de euro din PNRR pentru digitalizare, inclusiv 2 miliarde de euro pentru digitalizarea serviciilor publice, progresele sunt lente și adesea ineficiente. Corupția, lipsa viziunii și a unui management performant au dus la stagnarea proceselor de digitalizare, iar unele dintre proiectele anunțate sunt departe de a satisface nevoile cetățenilor. De exemplu, aplicațiile statului pentru e-guvernare sunt adesea ineficiente, cu un design prost sau cu funcționalități care nu sunt utilizabile.
