În primele materiale din seria „Judeţul investiţiilor fără cap” am putut vedea o mulţime de exemple de proiecte făcute doar pentru că au existat bani şi pentru că au fost foarte uşor de accesat, mai ales dacă a existat şi susţinerea politică.
Toate aceste situaţii aberante se constituie de fapt în tot atâtea exemple care ne arată că priorităţile primarilor aflaţi vremelnic în funcţii sunt total rupte de cele ale alegătorilor. Oamenii nu spun că refuză din start investiţiile în săli de sport, baze sportive sau parcuri, dar ar prefera totuşi ca aceste obiective să înghită mai puţini bani şi să se investească mai întâi în drumuri, apă curentă, canalizare şi gaz.
Sport şi sănătate când dejecţiile curg direct în Siret
Unul dintre cele mai flagrante exemple de „falie” între ceea ce îşi doresc oamenii şi ce le livrează primarul vine din oraşul Bucecea, şi ne arată că, în judeţul unde zeci de milioane de lei se duc foarte uşor pe apa sâmbetei, şi dejecţiile curg la fel, ba chiar ajung direct într-o arie protejată.
În primăvara anului 2022, la Bucecea, la jumătatea mandatului primarului PSD Angel Gheorghiu, izbucnea un scandal care ne aducea şi în atenţia autorităţilor naţionale, deoarece se aflase că dejecţiile din rețeaua de canalizare a urbei se vărsau de mult timp direct în râul Siret.
Situaţia revoltătoare se înregistra în acelaşi oraş unde, aproape simultan cu scandalul, se inaugura prima bază sportivă de tip 1 din România, una ultramodernă. La inaugurarea investiţiei făcută prin CNI şi care costase 6,33 milioane de lei participaseră Cseke Attila – ministrul Lucrărilor Publice şi Dezvoltării Regionale, Manuela Pătrăşcoiu – directorul general al CNI şi toată „floare pesedistă” – conducerea Consiliului Judeţean – Doina Federovici, Dorin Birta şi Bogdan Dăscălescu, Ministrul Muncii – Marius Budăi, senatorul Lucian Trufin, deputaţii Constantin Şlincu şi Alexandra Huţu.
Să ne facem că nu vedem
Niciunul dintre oficialii de rang înalt nu a scos însă o şoaptă despre scandalul dejecţiilor, deşi şefii CJ puteau lua direct atitudine în această situaţie, primarul oraşului fiind pesedist de-al lor, iar conducerea societăţii Nova Apaserv, care are reţea de canalizare în zonă, fiind în directa lor subordine.
Atitudine au luat însă cei de la Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate (ANANP) – Serviciul Teritorial Suceava. Aceștia au sesizat Garda de Mediu care a amendat Nova Apaserv cu 40.000 de lei, pentru că deversarea avea loc într-o arie protejată.
Verificările au confirmat acest aspect, iar cei de la ANANP au dispus ca Primăria orașului Bucecea să realizeze un bazin decantor, care să fie vidanjat. Măsura a fost contestată de primarul Angel Gheorghiu, care spune că este o aberație, deoarece serviciul de canalizare este delegat către Nova Apaserv.
„Mi-a cam trecut răbdarea pe subiectul acesta”
În acest joc al pasării responsabilităţii, situaţia a rămas la fel şi acum, iar primarul, care anunţa după câştigarea mandatului că a finalizat licitaţia pentru canalizare şi reţea de apă cu microstaţie de epurare, nu mai poate promite că situaţia se va rezolva prea curând.
„Dacă m-aţi fi întrebat acum 11 ani, spuneam că este speranţă. Acum mă abţin să vă dau un răspuns concret. Mi-a cam trecut răbdarea pe subiectul acesta”, spune primarul Angel Gheorghiu.
Acesta pretinde că responsabilitatea este a operatorului judeţean de apă şi canalizare.
„Operatorul staţiei de epurare care ar trebui să existe ar trebui să fie Nova Apaserv, nu UAT Bucecea. Este în atributul lor, oamenii de asta plătesc acum canalizare. Ei au depus un proiect pe fonduri europene şi s-a făcut o actualizare, chiar acum o lună am depus reactualizare de indicatori tehnico-economici. Mai mult nu pot să vă spun, doar că aud despre asta de 10-11 ani”, spune primarul Angel Gheorghiu.
Nova Apaserv bate pasul pe loc de 11 ani
Că se putea face însă mai mult, chiar şi de la nivel local, o arată Avocatul Poporului, care a notificat atât Primăria Bucecea, cât și Consiliul Județean, acționarul majoritar de la Nova Apaserv, să ia măsuri în acest caz.
Primarul recunoaşte cumva că putea să ia lucrurile pe cont propriu, dar se pare că să ridice cea mai tare bază sportivă din ţară a fost mult mai tentant decât să se laude că a făcut o canalizare.
„Noi puteam ieşi din acel ADI (Asociaţie de Dezvoltare Intercomunitară, n.r.), dar pentru că ei (Nova Apaserv, n.r.) erau cu documentaţia avansată, am lăsat-o în ograda lor, să spun aşa”, mai spune primarul Gheorghiu.
La Nova Apaserv, planurile pe acest subiect bat pasul pe loc de vreo 11 ani, aşa cum a amintit şi primarul, iar dacă nu se vor lua altfel de măsuri, problema ar putea să persiste încă pe atât.
„Banii îi dăm ca pentru oraş”
Între timp, locuitorii din Bucecea se descurcă cum pot şi spun că nu se simt orăşeni.
„Nu-i canalizare. Da’ banii îi dăm ca pentru oraş. În loc de canalizare, am auzit că se fac piste de biciclete. Uite, altceva, nici eu nici vecinul nu avem gaz. Normal că aş avea nevoie. Bine că se fac piste, poate ne trezim că se iau pentru piste şi din terenurile noastre”, spune un bărbat din Bucecea.
Oamenii spun că nu mai trag speranţă că se va face canalizare şi nici nu vor să audă de politicieni şi de campania electorală.
„Canalizarea, în fiecare etapă, când e înainte de alegeri, vin, fotografiază, măsoară şi tot aşa rămâne. Înainte de alegeri promit că se face, se drege, şi după aceea…La fel e şi cu gazul. Eu să nu-i prind la poartă pe niciunul, toţi îs nişte mincinoşi”, spune un alt bucecean.
Oameni fără gaz deşi magistrala le trece pe terenuri
Ca un paradox, prin localităţile din Lunca Siretului, începând de la Bucecea, trece magistrala de gaz spre oraşul Siret, însă mii de oameni din localităţile tranzitate – Bucecea, Vârfu Câmpului, Mihăileni sau Cândeşti – nu au gaz, chiar dacă în unele cazuri conducta traversează chiar terenurile lor.
Un bărbat acuză că magistrala de gaz, care este la doar 20 de metri de casă, chiar pe terenul lui, îi este inaccesibilă pentru că autorităţile nu reuşesc să facă o extindere de reţea.
Copii puşi să facă sport în frig
Pe oamenii din Cândeşti şi Bucecea îi leagă astfel aceleaşi probleme, dar şi o localitate şi cealaltă se pot lăuda că au săli de sport de milioane de lei.
În cea din Cândeşti, care a costat 5,37 milioane de lei (aproape 1,1 milioane de euro), copiii îngheaţă de frig în sezonul rece pentru că nu sunt bani de încălzire, în timp ce la Bucecea ar fi ceva evenimente sportive, însă nicidecum atât de multe încât să justifice înfiinţarea celei mai moderne baze sportive din ţară fix lângă o sală de sport relativ nouă, care fusese construită în anul 2008.
Săli de sport de zeci de milioane de euro
Apetenţa primarilor pentru săli de sport şi baze sportive monumentale este un fenomen generalizat la nivel de judeţ. Ca să ne facem o imagine de ansamblu, e bine de ştiut că judeţul are 16 săli de sport ultramoderne, ridicate cu bani de la CNI, care au costat în total peste 100 de milioane de lei (aproape 20 de milioane de euro).
Fiecare sală de sport a costat, în medie, 6 milioane de lei (aproape 1,2 milioane de euro), dar şi aici avem diferenţe uriaşe. În timp ce la Ipoteşti – Mihai Eminescu sala de sport a înghiţit 11,14 milioane de lei (2,3 milioane de euro), la Vlăsineşti s-a făcut o sală de sport decentă pentru elevi cu de cinci ori mai puţini bani, adică de 2,24 milioane de lei (450.000 de euro).
Proiecte la indigo
Extrem de interesantă la acest capitol este situaţia anului 2020. Atunci, dintre cele 15 proiecte aflate pe lista CNI pentru investiţii în judeţul Botoşani, nu mai puţin de opt erau pentru săli de sport.
Dintre cele opt, cinci s-au finalizat, toate în comune unde primarii sunt acum de la PSD (Lozna, Curteşti, Mitoc, Cordăreni şi Broscăuţi). Deloc întâmplător, în UAT-urile unde situaţia politică era mai tulbure, proiectele pentru săli de sport au intrat „pe lista de sinteză”, adică mai pe scurt au fost puse în aşteptare. Alegerile locale din 2020 ne-au şi arătat de ce, deoarece în niciunul dintre aceste UAT-uri nu a ieşit primar de la PSD. Deci comunele care au rămas fără săli de sport sunt Suliţa (primar PMP), Brăeşti (primar Pro România) şi Ştefăneşti (primar PNL).
Un alt aspect interesant este că patru dintre cele cinci săli de sport care s-au făcut în 2020 au costat fix 4,6 milioane de lei (cele de la Lozna, Curteşti, Mitoc şi Cordăreni), iar două dintre ele (Curteşti şi Mitoc) au şi acelaşi titlu: „Sală de sport cu 102 locuri”.
Maraton până la sala de sport
La fel de interesant este şi faptul că fiecare investiţie într-o sală de sport s-a „lipit” şi de câte un scandal.
Astfel, la Broscăuţi s-a construit o sală de sport modernă, care a costat nu mai puţin de 7,54 milioane de lei (peste 1,4 milioane de euro) şi a fost finanţată prin Compania Naţională de Investiţii, lucrările fiind încheiate în anul 2020.
Investiţia a fost însă mărul discordiei încă de când era în chinurile facerii, aleşii locali contrazicându-se ani la rând pe seama utilităţii proiectului. Astfel, consilierii locali liberali au refuzat cu obstinaţie să aprobe investiţia, pe motiv că se făcea în afara satului, pe un teren viran.
Război între lideri de partid
Războiul politic a ajuns atunci până la şefii PSD şi PNL Botoşani, Doina Federovici şi Costel Şoptică. Social democrata invoca o răfuială politică, liberalii găsind prilej să-şi arate muşchii deoarece era nevoie şi de votul lor, fiind o hotărâre de patrimoniu ce necesita două treimi din voturi, în timp ce Şoptică replica faptul că liberalii ar vota cu drag investiţia, dar trebuia să se ţină cont şi de părerea profesorilor, care spuneau că sala este prea departe de şcoală.
În cele din urmă, după ce adversarii politici au devenit aliaţi de conjunctură, proiectul s-a votat, sala de sport s-a făcut aşa cum era proiectată, în câmp, iar copiii, după ce au mers de mai multe ori câte 20 de minute până la sala de sport şi 20 de minute înapoi până la şcoală, pierzând astfel pe drum aproape toată ora dedicată sportului, au renunţat să mai facă educaţie fizică acolo, sala găzduind acum alt tip de evenimente.
„Vrem teren, dar e zonă inundabilă”
În timp ce unii primari s-au procopsit cu săli de sport uriaşe, pe care le folosesc mai mult sau mai puţin pentru ce au fost gândite, alţii chiar ar avea nevoie de o astfel de investiţie, dar nu sunt în stare să iasă în faţă cu un proiect fezabil. Astfel, în comuna Româneşti, copiii fac sportul în sălile de clasă, printre bănci, sau afară când e vremea frumoasă, pentru că nu au o sală şi se pare că nici nu vor avea prea curând.
Primarul de Româneşti, Dumitru Buzoianu (ALDE), deşi ştie că unii primari au făcut înconjurul presei naţionale cu terenuri de sport în pantă sau amenajate în zone inundabile, spune că are probleme cu obţinerea avizelor pentru un teren de sport modern deoarece singurul loc disponibil pe care l-a găsit în comună este într-o zonă …inundabilă!
„Copiii nu au sală de sport şi-şi desfăşoară activitatea în aer liber sau în clasele de învăţătură. Este necesar un teren mai mare de fotbal, dar deocamdată nu avem spaţiu, suntem într-o zonă inundabilă, aşa este comuna noastră unde ne gândim noi să facem. Am făcut intabulare la 2 hectare de teren, dar nu putem obţine aprobările necesare din cauza asta, că este zonă inundabilă”, spune primarul Dumitru Buzoianu.
„Ar trebui să fie pentru oameni, că de aia pleacă lumea”
Oamenii din comună sunt însă de altă părere, şi spun că totul ţine de incompetenţa autorităţilor şi de faptul că acestea sunt rupte de ce vor oamenii.
„Primăria nu are teren? Păi şi eu am venit să concesionez nişte teren, că vroiam să cresc nişte animale, dar primarul mi-a spus din start că nu are teren de concesionat. Eu prima dată l-am crezut, dar după aia am aflat că primăria are o rezervă de vreo 200 de hectare. I-am zis asta primarului şi s-a făcut de toate culorile, iar de atunci fuge de mine, dar nici pământ nu mi-a dat. Şi cu păşunea ştiu că sunt nereguli, se încasează subvenţii, dar păşunea aia nu a fost niciodată întreţinută, nu a văzut o mână de îngrăşământ ”, spune T.C., un sătean din Româneşti.
Alt sătean spune că ar vrea ca primarul să fie mai apropiat de nevoile oamenilor.
„Ar trebui să fie pentru oameni, că de aia pleacă lumea. Dacă vrei să faci agricultură, să fii fermier, şi nu ai teren de la părinţi, să te ajute, să te susţină… Păi nu asta înseamnă să stai la ţară? Să creştem şi noi un animal…Aşa, ne ducem toţi la oraş”, spune un alt sătean.
„Zona inundabilă nu e zonă inundabilă”
Povestea cu proiectele europene „aruncate” în zone predispuse la inundaţii nu este însă singulară. Acuzaţii similare au existat şi la Stăuceni, unde parcul comunei a fost invadat de apă în mai multe rânduri, însă primarul Cozmin Iulian Epuraș, proaspăt trecut de la PNL la PSD, spune că sunt doar răutăţi, iar dacă apa a venit de 2-3 ori peste parc asta nu înseamnă că situaţia se va repeta la orice ploaie.
„Zona inundabilă nu este zonă inundabilă. Din cauza greşelilor care s-au făcut, inclusiv la drumul naţional, apa de acolo nu avea unde să se verse şi se vărsa într-o zonă… de apa fluvială spun (se referă la apa pluvială, rezultată din precipitaţii n.r.). Că nu a fost inundat niciodată parcul de către râul Sitna. Odată cu reabilitarea şoselei, constructorul drumului naţional a făcut un şanţ pentru devierea apei fluviale, că se descărca exact în acea zonă a parcului şi afecta şi două-trei gospodării. Prin reabilitarea drumului şi a şanţurilor de colectare, cu o minimă investiţie, apa se duce acum în râul Sitna şi nu în respectivul parc”, spune primarul Cozmin Iulian Epuraș.
Primari atenţi să nu supere partidul
Modul în care primarii îşi stabilesc investiţiile prioritare duce la falia imensă între proiectele cu care ies ei în faţa electoratului la fiecare rând de alegeri şi ceea ce îşi doresc oamenii.
Concluzia tristă este că majoritatea primăriilor nici măcar nu funcţionează ca nişte UAT-uri (unităţi administrativ teritoriale), aşa cum sunt denumite, ci ca nişte hub-uri electorale. Acestea sunt ţinute în viaţă cu bani de la buget, în vederea menţinerii în funcţii a celor care perpetuează acest sistem, şi sunt conduse de nişte primari care trebuie să fie tot timpul atenţi la ceea ce vrea partidul. Dorințele cetățenilor și nevoile comunităților sunt secundare și se intersectează rareori cu deciziile edililor sau ale guvernanților.
Zeci de comune au cheltuieli mai mari decât veniturile
Elocvent este faptul că, la Botoşani, doar 26 de comune din cele 72 au venituri proprii mai mari decât cheltuielile de personal, deci abia îşi pot plăti singure salariile angajaţilor, fiind un miracol că supravieţuiesc, fără a se mai pune problema unor proiecte ample de dezvoltare.
Iar asta reiese din date oficiale, de la Ministerul Finanţelor, fiind o recunoaştere indirectă a faptului că aceste structuri nu-şi justifică existenţa în actuala formă, din moment ce nu se pot autosusţine. Mai mult decât atât, doar 39 de comune botoşănene au peste 3.000 de locuitori, restul sunt comune mici şi foarte mici, ţinute artificial în viaţă cu banii de la centru.
Situaţia aceasta, a „insuliţelor” sau „enclavelor electorale” o vom analiza în detaliu în materialele următoare ale seriei „Judeţul investiţiilor fără cap”, nu înainte de a vedea însă şi alte situaţii revoltătoare care arată cum se pot risipi banii publici pe proiecte care nu au nimic de-a face cu priorităţile oamenilor.
– Sebastian GHEORGHIU
– Tudor CHIRIAC
– Cristian MOROŞANU
*Material realizat în cadrul proiectului EPIC, finanțat de Internews
