Judeţul Botoşani este plin de exemple de investiţii ratate, însă poate cele mai vizibile sunt cazurile reabilitărilor de şcoli, care s-au făcut într-un ritm furibund în ultimii ani şi cu ignorarea totală a unui alt fenomen de amploare, depopularea continuă şi scăderea implicită a numărului de elevi.
Foste unităţi şcolare în care s-au investit bani grei stau goale și se caută acum tot felul de artificii pentru a primi alte destinaţii sau, pur şi simplu, au devenit săli de evenimente în care se fac parastase, o improvizaţie tristă care arată modul în care s-au îngropat banii europeni şi ai comunităţilor.
Grădiniţă închisă după reabilitare
În comuna Havârna din judeţul Botoşani avem o lecţie „de manual” privind risipa banului public în România. Acolo, autorităţile locale au cheltuit peste 240.000 de lei (aproape 50.000 de euro) pentru reabilitarea unei grădiniţe, pe care apoi au închis-o. 
Unitatea şcolară, situată în cătunul Gârbeni din comună, se află la peste 50 de kilometri de municipiul Botoşani, iar acum stă ferecată după ce a fost reabilitată la cheie.
Povestea acestei şcoli începe în anul 2017, când a fost închisă din cauza lipsei de copii care să o frecventeze. „S-a ajuns ca în ultimii ani să facă la un loc de la clasa I până la clasa a IV-a. Toţi cu acelaşi profesor. Câtă carte învăţau copiii ăia?”, se întreabă retoric un localnic.
Un an mai târziu, în 2018, autorităţile au luat însă, în mod surprinzător, decizia de a reabilita parţial clădirea. Astfel, s-a pus acoperiş, s-au făcut băi în interior şi s-a tras apă şi canalizare. Pe de o parte, unii localnici nu înţeleg de ce s-a închis grădiniţa, iar alţii nu înţeleg cum s-au investit bani în ceva ce zace nefolosit de ani de zile.
„Mai sunt ceva copii în sat. Mai puţini, ce-i drept, dar mai sunt. Acum sunt duşi la grădiniţa de la centru, la Havârna, cu microbuzul şcolar. Eu zic că puteau rămâne aici”, a spus o femeie al cărei nepot merge la o altă grădiniţă, deşi locuieşte chiar lângă cea renovată.
„Au pus şi gard, au tras apă, acoperiş, este apă curentă, au pus hidrofor de mare adâncime. Pentru ce, dacă nu mai învaţă nimeni? Bani aruncaţi! Exact ca la români”, a completat soţul femeii.
„S-au făcut lucrări fiindcă au venit bani”
La patru ani după ce s-a finalizat reabilitarea, în 2022, grădiniţa Gârbeni era o clădire modernă şi pustie, la marginea satului, cu zeci de mii de euro îngropaţi în ea.
Actuala conducere a comunei spune că proiectul a fost făcut de primarul de acum două mandate şi executat de primarul trecut. Noua administraţie doar a moştenit o clădire, căreia încă nu ştie ce utilitate să-i dea.
„În 2017 s-a închis. Dar apoi s-au făcut lucrările, fiindcă au venit banii atunci. Se cerea grup sanitar, apă curentă. S-au făcut toate aceste îmbunătăţiri, dar grădiniţa s-a închis pentru că erau tot mai puţini copii”, a precizat viceprimarul comunei Havârna, Dragoş Guşu.
Lucrările au fost făcute prin mult trâmbiţatul program PNDL. Deşi tocmai din 2016 se ştia că populaţia şcolară este în cădere liberă în tot judeţul, la Havârna nu s-a ţinut cont şi s-au accesat fonduri pentru construcţii de şcoli.
„Nu îmi mai aduc aminte când am făcut cererea de finanţare. Ştiți cum era, fă proiecte, trimite, se aprobă, nu se aprobă!”, a spus Gheorghe Jităreanu, fostul primar al comunei.
Dacă nu avem copii, poate aducem bătrâni
Clădirea a rămas pe jumătate reabilitată, fiindcă în interior s-au refăcut doar toaletele şi camerele în care învăţau preşcolarii.
Restul a rămas aşa cum era, în paragină. Pentru a mai salva câte ceva, autorităţile ar vrea acum să transforme clădirea acestei şcoli într-un centru de bătrâni sau în locuinţe sociale. Dar nu fără alte investiţii, care presupun chiar şi dezafectarea unor instalaţii nou-nouţe, care nu au fost folosite vreodată.
„Noi am început deja demersurile. Avem aceste camere pe care le putem folosi, le reabilităm şi pe celelalte. Grupurile sanitare sunt foarte moderne. Va trebui, ce-i drept, să facem unele modificări, să punem chiuvete normale, vase de toaletă de mărime normală, pentru că erau pentru copii de grădiniţă. Este multă birocraţie. Trebuie să facem cereri la CJ, la Ministerul Educaţiei, astea durează. Dar vom găsi o utilitate cădirii, în mod sigur”, a completat viceprimarul comunei Havârna.
Aberaţii perpetuate
După ce au investit bani într-o grădiniţă închisă la Gârbeni, în 2019 autorităţile locale au accesat şi fonduri europene pentru reabilitarea a încă două şcoli. Şi asta în condiţiile în care, în toată comuna, ajunseseră să fie la un moment dat doar 13 elevi la clasa pregătitoare şi 70 de copii de grădiniţă.
„În centrul satului avem două şcoli în construcţie pe bani europeni. Proiectul a fost aprobat în anul 2019. De la 1 septembrie 2022 elevii învaţă într-o şcoală nouă. Iar pe viitor eu văd elevii de la două sau trei structuri care vor veni, deplasaţi cu microbuzul, comasaţi în şcoala de centru”, a precizat primarul Rodica Baltă (PSD).
Două unităţi, modernizate pentru 14 elevi
Situaţia incredibilă de la Havârna nu este însă singulară. Astfel, chiar dacă în ceva mai bine de un deceniu populaţia şcolară a scăzut la Botoşani cu aproape 15.000 de elevi, au continuat să se îngroape milioane de lei în şcoli fără copii, finanţările venind prin PNDL sau de la Banca Mondială.
Alte două şcoli, școala primară și grădinița din comuna Gorbănești, refăcute complet, stau acum închise din lipsă de copii. Anul şcolar trecut, în comună erau 14 copii – 8 de școală primară, 6 de grădiniță.
Pentru că sunt atât de puțini, clădirile noi, dotate corespunzător, au fost închise. Copiii fac ore comasate, cu elevi de alte vârste și clase, în școlile dintr-o comună învecinată.
„Populația în comuna noastră, din păcate, este în scădere, făcând comparație cu recensământul din 2011. Nu am putut să prevedem acest lucru. Dacă anticipam că se va întâmpla așa, probabil nu se mai construia această școală”, spune primarul Ionuţ Melinte (PSD).
Anterior, Şcoala primară din satul Bătrâneşti, comuna Gorbănești, a fost construită cu fonduri de la Banca Mondială, în perioada 2004-2005. S-au investit 1,4 milioane de lei (aproape 300.000 de euro) într-o clădire cu 3 săli de clasă și o cancelarie. Pentru acea vreme, era o unitate modernă, cu încălzire electrică și camere de supraveghere. Școala a funcționat după inaugurare 15 ani, timp în care numărul de elevi a scăzut de la aproape 50 la mai puțin de 10, câţi prevăd normele educației pentru susținerea unei grupe de clasă.
În ultimii ani, scăderea numărului de elevi a fost tot mai accentuată, astfel că școlarii învățau împreună indiferent de clasă, prin comasare. Acum, în satul Bătrânești sunt 8 copii în clasele primare, care fac naveta cu microbuzul școlar într-o altă localitate din comună.
Centru de zi pentru copii închis după sistarea finanţării
Ferecate din cauza investiţiilor făcute fără cap nu stau doar şcoli, ci şi alte unităţi care ţin de educaţie. Astfel, la Cândeşti, între cele două corpuri ale şcolii din comună mai există clădirea fostului Centru de zi „Prichindel”.
A funcţionat cât au fost bani de la bugetul de stat, adică cinci ani. Când finanţarea a fost sistată, centrul a fost desfiinţat, iar personalul existent a fost concediat. Se întâmpla în iunie 2022. De atunci, clădirea a rămas în paragină.
Abia în vara anului trecut a fost transferată, din punct de vedere administrativ, la Şcoala Gimnazială nr. 1 Cândeşti. Doar că, în lipsa banilor, a rămas tot închisă. Şi asta nu e tot.
Grădiniţă cu baie desprinsă din Evul Mediu
Grădiniţa din satul Viţcani vine şi ea parcă din trecut. Unitatea nu are gard decât pe o latură, iar grupul sanitar parcă vine din Evul Mediu – cu lumina care pătrunde prin tavanul găurit, în closete turceşti. Iar copii se spală tot la lighean, ca acum un secol, pentru că vechiul hidrofor s-a stricat şi nu a mai fost înlocuit.
Cât priveşte şcolile cu grupurile sanitare în curtea unităţilor, primarul Ştefan Coţofrec (PNL, trecut la PSD) susţine că au fost realizate proiecte pentru ambele situaţii, şi de la Viţcani, şi de la Talpa, şi s-au căutat din nou surse de finanţare.
„Am încercat pe Fondul de Mediu, dar banii s-au epuizat în 5 minute. Nu e corect nici aşa, primul venit, primul servit…Vă daţi seama, trebuie să facem la rândul nostru studii, să obţinem avize, care costă. Şi cu ce ne alegem? Eu cred că ar trebui sprijinite toate UAT-urile. Ar trebui să se facă pe baza unui punctaj. Grupurile sanitare au fost realizate în 2003…aşa se făceau pe vremea aia”, spune Ştefan Coţofrec, primarul de Cândeşti.
Şcoli ţinute în viaţă să nu se supere electoratul
La Costeşti, în comuna Răchiţi, o altă şcoală reabilitată cu peste 800.000 de lei (aproape 170.000 de euro) înregistra, încă din 2019, o scădere a populaţiei şcolare. În comuna Păltiniş, de asemenea, o şcoală proaspăt reabilitată abia mai funcţionează, din cauza lipsei elevilor. Deşi mai au foarte puţini elevi, multe şcoli rămân în continuare deschise la presiunea părinţilor, dar şi din frica primarilor de a nu supăra electoratul, lucru recunoscut, de altfel, neoficial, şi de surse din cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean.
În comuna Dângeni s-au investit, în ultimii şapte ani, peste 680.000 de lei (aproape 150.000 de euro) în şcolile din satele Hulub, Dângeni şi Strahotin, în condiţiile în care, din 2007, populaţia şcolară din aceste sate se afla în cădere liberă.
Fenomenul prăbuşirii populaţiei şcolare este observat de toţi primarii, dar cu toate acestea investiţiile în şcoli continuă.
„În momentul când am intrat eu primar, aveam în şcolile din comună în jur de 1.000 de elevi. Acum sunt 500. Deci s-a redus la jumătate!”, spune Vasile Sasu (PNL), primarul comunei Durneşti.
Praznice în fostele şcoli modulare
În ciuda acestui fenomen, primarul Vasile Sasu susţine că va continua investiţiile în şcoli şi că mai are de ridicat o grădiniţă şi învăţământul din Durneşti va fi reabilitat în totalitate.
„Noi avem două şcoli generale mari, fiecare cu peste 200 de elevi. Şcoala centru Durneşti şi Guranda. Zilele astea începem reabilitarea Şcolii Cucuteni, unde avem aproape 100 de elevi, cu tot cu grădiniţă, prin PNRR, şi a Şcolii Guranda, unde avem şi grădiniţă nouă, numai că aici avem nevoie şi de licitaţie şi mai durează un pic”, spune primarul Sasu.
Edilul este sigur că ia cele mai bune decizii, chiar dacă, uitându-ne înapoi, şcolile mici din comună, reabilitate la rândul lor prin vechile programe cu Banca Mondială, au ajuns să aibă o cu totul altă destinaţie.
„În satele mai mici avem acele şcoli modulare, care au fost prin anii 2000 la mare modă. Dar noi n-am renunţat la ele, le-am îmbunătăţit. Am făcut curat, tot, mobilier nou şi le-am transformat în săli de evenimente, unde cetăţenii îşi pot desfăşura activităţi la un nivel mai mic: cumătrii, praznice, aniversări…Eu zic că este un lucru bun”, susţine primarul de Durneşti.
„Nu știm ce să facem cu atâtea bunătăți. Sunt foarte mulți bani”
Unii primari nu doar că reabilitează în continuare şcolile, în ciuda evoluţiei demografice, dar ca să fie siguri că au cu ce ieşi în faţa electoratului depun chiar mai multe proiecte pentru acelaşi obiectiv şi se ajunge la alte situaţii aberante. Astfel, în unele comune banii pur şi simplu dau pe dinafară la un proiect, iar la altul poate mai important nu există sursă de finanţare.
Lipsa de strategie în ce priveşte atragerea de fonduri pentru şcoli se vede foarte bine și la Mihăileni. Aici, pe principiul „aplicăm peste tot, să vedem la ce proiect prindem finanţare”, primăria a depus trei proiecte pentru unitatea de învăţământ din comună, sperând că va prinde măcar unul.
Spre surprinderea administraţiei, au fost acceptate toate trei, iar acum se ia în calcul renunţarea la unul dintre ele. Asta deoarece primăria trebuie să asigure o parte de cofinanţare şi trebuie respectate o serie de termene limită. Proiectele presupun printre altele achiziţia de table inteligente şi reabilitare energetică.
Având în vedere că s-a plecat din start de la ideea că nu vor fi obţinute toate cele trei finanţări, primăria nu a alocat bani suficienţi pentru cofinanţări.
„În momentul de față școala are un grad investițional atât de mare, că nu știm ce să facem cu atâtea bunătăți. Ne-am procopsit pe cap că noi am spus «hai să facem și proiectul ăsta, și ăsta, poate prindem măcar unul dintre ele». Și le-am prins pe toate trei. Ce să facem acum, să le dăm înapoi? Că mă gândesc și la varianta asta, să abandonez unul și să fac două bune măcar. Sunt foarte mulți bani”, mărturisește primarul Ioan Barbacariu (PSD) din Mihăileni, într-un acces de sinceritate.
Pe de altă parte, o sală de sport, care ar fi de un real folos copiilor care învață la școala din centrul comunei, încă se lasă așteptată.
„Copiii se joacă pe un teren viran din fața primăriei. Acolo se spune că va fi și sala de sport. Până atunci, traversează curtea unui om și merg pe acel teren. Este și un teren chiar în curtea școlii, dar nu fac acolo sala de sport. Spun că o să o facă în fața primăriei”, a spus o femeie care îşi lua copilul de la școală.
Primarul Ioan Barbacariu susţine că și acesta este un proiect care va fi, în curând, finanțat la Mihăileni, cel mai probabil de către CNI.
Proporţiile depopulării, în cifre seci
Că investiţiile în şcoli sunt mai mult decât necesare nu poate nega nimeni. Dar lipsa de viziune şi incapacitatea de a înţelege că depopularea şi scăderea numărului de elevi reprezintă un fenomen cert şi care va continua mulţi ani de acum înainte oferă prea multe exemple de investiţii făcute inutil în numele educaţiei.
Iar cifrele statistice spun totul: judeţul Botoșani reprezintă peste 10% din totalul pe ţară la scăderea numărului elevilor şi depopularea şcolilor.
Potrivit cifrelor oficiale, dacă în 2010 erau peste 75.000 de elevi la nivelul județului, la începutul anului şcolar trecut numărul acestora a scăzut la puţin peste 61.000, deci am pierdut 14.000 de elevi în ceva mai mult de zece ani.
Din această cauză, patru-cinci unităţi de învăţământ botoşănene îşi restrâng anual activitatea sau se închid temporar la nivelul județului. Asta pentru că localităţi odinioară înfloritoare ale judeţului au ajuns acum nişte cătune izolate.
Dispensar ţinut sub lacăt la Adăşeni
La Botoşani sunt exemple de sate în care a mai rămas doar 25% din populaţia de odinioară şi par condamnate la dispariţie. De aceea, în aceste localităţi nu doar investiţiile în şcoli se dovedesc inutile, ci şi cele în unităţi medicale, deşi acestea nu au cum să ducă lipsă de adresabilitate.
Cel mai elocvent exemplu este al noului dispensar din Adăşeni, unde clădirea reabilitată la standarde europene stă cu lacătul pe uşă, pentru că niciun medic nu vrea să bată drumul până aici.
Ca să schimbe situaţia care persistă de nouă ani, primarul Constantin Drăsleucă (PSD) a investit 500.000 de lei (100.000 de euro) în reabilitarea dispensarului, pentru a-l aduce la standarde moderne, însă fără rezultat. În urmă cu câteva luni, Adăşeni figura în continuare, alături de Dimăcheni, Manoleasa şi Răuseni, printre comunele care nu au medic de familie.
În ultimii ani, un singur medic de familie a încercat să activeze în localitate, însă după câteva navete Botoşani-Adăşeni pur şi simplu a renunţat la tot. Disperaţi, oamenii din localitate sunt în stare să şi doneze o casă unui medic, care eventual ar dori să vină în comuna lor.
Speranţă pusă în asistenta comunitară
Aproape 1.400 de oameni se bazează de ani buni pe asistentul comunitar, care merge 12 km până la Avrămeni, acolo unde încă mai este medic de familie, să ia reţete şi medicamente pentru bolnavii bătrâni şi fără rude din comună. Alina Axinia este asistentul medical care le trece pragul bătrânilor din Adăşeni, le verifică tensiunea, iar dacă se simt rău, sunt îndrumați la medic sau este chemată o ambulanţă.
Reprezentanţii comunei spun că fac tot posibilul să atragă un medic în localitate, de aceea au şi investit sute de mii de lei în construirea cabinetului medical, care a şi fost racordat la toate utilităţile, dar cu toate acestea stă nefolosit.
„Comuna nu mai are medic de familie de ani buni. E un chin pentru bătrâni, copii. La un moment dat a venit un medic, dar când a văzut drumul, a cedat. I-am spus că îi asigurăm şi locuință aici, dar nu a acceptat”, a precizat Constantin Drăsleucă (PSD), primarul comunei Adăşeni.
La un moment dat s-a încercat şi cooptarea unui medic cu program scurt, sau care să vină măcar două zile pe săptămână la Adăşeni, aşa cum se întâmplă spre exemplu la Călăraşi sau Santa Mare, dar şi aceste variante au fost sortite eşecului. Ulterior a apărut şi varianta aducerii unui medic din Republica Moldova, însă după mai bine de un an de demersuri nici aceasta nu s-a concretizat.
„Nu am bani nici să-mi fac programare, nu am pe nimeni”
În lipsa medicului, oamenii cu probleme mai grave de sănătate au doar varianta să bată drumul până la Avrămeni, în comuna învecinată, sau să plătească un drum dus-întors până la Botoşani, pentru care cei cu maşini percep 200-250 de lei, plus costul consultului la un cabinet privat.
„Doamna asistentă îmi face programare la medic când am nevoie. Dar acum nu am bani nici să-mi fac programare, nu am pe nimeni”, spune un bătrân din comună.
De menţionat este că Adăşeni e cel mai mic UAT din judeţ, cu numai 1.380 locuitori, iar numărul lor scade continuu.
Potrivit unui raport al instituţiei Avocatul Poporului pe anul trecut, la Botoşani sunt 2.472 de bolnavi la fiecare cabinet de medicină de familie. O medie mai mare este înregistrată doar în Constanţa şi Sălaj.
Dezastru demografic confirmat oficial
Scăderea populaţiei este un fenomen observat de toţi primarii botoşăneni. Dar când cifrele oficiale ale celui mai recent recensământ, organizat în 2022, au fost analizate la începutul acestui an într-o şedinţă de Colegiu Prefectural, amploarea fenomenului s-a văzut cu totul altfel. Asta deşi e bine ştiut că proporţiile depopulării sunt mult mai mari în realitate decât în datele recensământului, despre care mai mulţi experţii spun că sunt viciate.
Cifrele oficiale spun că populaţia judeţului a scăzut oficial cu aproape 20.000 de oameni în ultimii ani. Rezultatele recensământului arată o populaţie rezidentă a judeţului Botoşani de 392.824 persoane, în scădere cu 19.805 locuitori faţă de recensământul precedent (octombrie 2011).
Principala cauză care ar trebui să dea de gândit este migraţia, ca în toată Moldova unde o persoană din cinci este plecată în străinătate sau chiar în alte zone ale țării.
Populaţia activă este reprezentată de numai 134.003 persoane ocupate, iar cea inactivă cuprinde 241.232 de persoane, la care se adaugă şi 17.586 de şomeri.
Pensionarii reprezintă mai bine de o treime din populaţie, iar o altă treime (34%) este reprezentată de copii, elevi şi studenţi. 15% dintre persoane se declară casnice, iar mai bine de 10% întreţinute de alţii.
Fenomenul de îmbătrânire se accentuează, vârsta medie a populaţiei rezidente pentru judeţul Botoşani crescând de la 39,6 ani, cât se înregistra în urmă cu un deceniu, la 41,3 ani.
„Cred că ar trebui să ne întrebăm cu toţii de ce am ajuns în situaţia în care am pierdut aproximativ 20.000 de rezidenţi. Tinerii pleacă din judeţul Botoşani, cu precădere din Municipiul Botoşani şi nu se mai întorc. 17.000 de persoane pierdute de Municipiul Botoşani în ultimii 10 ani de zile, în condiţiile în care media de vârstă a crescut şi structura populaţiei după nivelul de educaţie a scăzut. Sperăm să întoarcem această descreştere prin acţiunile noastre a tuturor”, a spus prefectul Sorin Cornilă, fără să se refere la vreo acțiune concretă, însă.
Comune crescute cu locuitori de împrumut
Pentru a contracara cumva depopularea, primarul din Conceşti, Costel Nazare (independent) a venit cu o idee unică în judeţ, dar şi în ţară. Acesta a trecut prin Consiliul Local un proiect de hotărâre prin care primăria cumpără case părăsite, le reabilitează, şi le oferă gratuit familiilor care se mută în comună, prioritate având cei cu mai mult de patru copii.
Aşa s-a ajuns ca la Conceşti să solicite case familii cu mulţi copii din judeţele Constanţa, Hunedoara, Iaşi sau Alba. Primele cinci familii mutate în comună au adus un surplus de 33 de copii. Soluţia, deşi a dat rezultate la Conceşti, este doar o picătură într-un ocean cu apă.
Populaţie umflată artificial
Alte comune şi-au crescut însă populaţia prin cu totul alte metode, fiind vorba despre o supraînregistrare în acte care nu are nimic de-a face cu realitatea. Acesta este de fapt şi unul dintre motivele pentru care unii experţi spun că rezultatele celui mai recent recensământ sunt profund viciate.
„Eu ca primar nu ştiu exact ce număr de populaţie am. Doar atât: ne-am autosesizat că vin cam mulţişori «confraţi» le spun eu…Ce înseamnă asta: sunt cetăţeni români, de dincolo, din Ucraina, care vin şi-şi redobândesc cetăţenia şi stabilesc domiciliul unde vor ei în România”, spune Maria Huţu.
Ce înseamnă de fapt acest lucru? Mii de cetăţeni ucraineni şi basarabeni fac orice pentru a obţine acte româneşti, fie pentru a scăpa de război, fie pentru a circula şi munci în Europa, în calitate de cetăţeni UE. Primarii spun că nu au nici un beneficiu din această situaţie, pentru că locuitorii în plus nu le aduc şi încasări suplimentare din impozite şi taxe locale, dar situaţia nu este tocmai aşa. Mai mulţi locuitori înseamnă mai mulţi aleşi care pot fi desemnaţi în Consiliul Local şi mai mulţi bani de la centru atunci când la indicatori contează şi populaţia.
Aberaţiile botoşănene schimbă legea
Situaţia cu basarabenii şi ucrainenii care plătesc mii de euro pentru acte româneşti a sărit în ochi şi la nivel central. Pentru a pune frână filierelor care fac aceste acte, de anul trecut legislaţia privind rezidenţa a fost schimbată, la propunerea Ministerului Afacerilor Interne.
Astfel, Ordonanţa de urgenţă 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, ajustată în 2023, stabileşte că la o adresă nu pot fi înregistrate cu cartea de identitate mai mult de 10 persoane.
Falie între aşteptările electoratului şi ce livrează primarii
Cert este însă că, în ciuda măsurilor care încep să se ia la nivel naţional, anomaliile demografice par condamnate să rămână un mister mult timp de acum încolo, mai ales la Botoşani. Mai grav este însă că nici pe datele demografice certe nu avem o strategie clară de adaptare a investiţiilor la evoluţia populaţiei, structura și nevoile acesteia.
De fapt, majoritatea primarilor botoşăneni nu au niciun fel de strategie, proiectele cu care ies în faţă fiind cele care pot fi accesate mai uşor sau pentru care au susţinere politică de la judeţ.
Astfel, nu este de mirare că, în multe comunităţi (chiar şi urbane!) unde canalizarea lipseşte, primarii se laudă cu cele mai tari săli de sport şi cu cele mai impunătoare baze sportive, sau că, acolo unde drumurile nu au fost scoase încă din stadiul de piatră ori trotuarele nu au existat vreodată, primarii ies în faţă cu investiţii desuete, cum ar fi monumente pentru personaje controversate, sau cruci imense cu care sunt siguri că vor atinge coarda sensibilă a alegătorilor.
Despre această falie uriaşă dintre ce-şi doresc cu adevărat oamenii şi ce le livrează primarii vom relata pe larg în materialul viitor din această serie dedicată investițiilor publice din județul Botoșani.
*Material realizat în cadrul proiectului EPIC, finanțat de Internews
-Tudor CHIRIAC
-Cristian MOROŞANU
– Sebastian GHEORGHIU
