Deoarece importanţa anului electoral 2024 este colosală, „Monitorul de Botoşani” vă pune la dispoziţie în premieră, într-un demers jurnalistic unic la nivelul judeţului, concretizat într-o serie amplă de articole, date concrete despre ce se face cu banii noştri.
Botoşani şi întreaga ţară se află în faţa unui an electoral fără precedent în istoria democratică a ultimilor aproape trei decenii şi jumătate, cu patru tipuri de alegeri care vor scoate în faţa electoratului toate eşaloanele de politicieni ale partidelor care îşi doresc mandate de reprezentare – fie că acestea merg de la simple mandate de aleşi locali în cele mai îndepărtate şi uitate comune, până la cele de parlamentari sau chiar aleşi în Legislativul european.
Miza anului electoral 2024 este astfel una colosală, şi de ea depinde păstrarea sau obţinerea unor privilegii pentru care partidele politice se arată deja în stare să facă orice.
Să „livrăm” ceva
La Botoşani, factorul decizional local şi judeţean face deja eforturi pentru a „scoate ochii” electoratului, încercând că „livreze” ceva în absolut orice localitate.
Contextul socio-geo-politic pare mai favorabil ca oricând, în ciuda faptului că abia am trecut de o pandemie şi avem un război aproape de graniţă, sau poate tocmai de aceea, deoarece sume uriaşe sunt dislocate de Uniunea Europeană şi chiar de la nivel central pentru tot felul de programe – aşa numite de dezvoltare, redresare sau rezilienţă.
Modul în care sunt atraşi şi utilizaţi aceşti bani este însă o cu totul altă poveste şi va face obiectul acestui material jurnalistic, care va prezenta sec, cu cifre, imparţial, ce oportunitate fără precedent este la dispoziţia judeţului şi cum este ea valorificată, dar şi ce îşi doresc botoşănenii simpli şi ce le livrează cei pe care i-au ales.
Primele cifre
Ca punct de plecare, este util de precizat că judeţul are la dispoziţie în acest moment aproape un miliard de euro (713,7 milioane de euro) din proiectele comunelor și orașelor, plus peste 130 de milioane de euro proiecte proprii ale Consiliului Județean.
Ajungem astfel la un total de aproape 844 de milioane de euro, sau 4,2 miliarde de lei (la care se adaugă mereu şi mereu alte finanţări) pentru toate programele de investiţii, fie că este vorba despre simple schimburi culturale, programe de integrare a comunităţilor marginalizate, investiţii de mediu sau mari proiecte de infrastructură rutieră ori de utilităţi publice.
Mult? Puţin? Pentru a avea un termen de comparaţie, trebuie să ştim că bugetul anual al municipiului Botoşani din venituri proprii, conform site-ului oficial, este undeva la aproape 300 de milioane de lei (60 de milioane de euro) în 2024, în timp ce anul precedent a fost de 326 de milioane de lei (aproape 65 de milioane de euro).
Bugetul Consiliului Judeţean este în 2024 de 488 de milioane de lei (aproape 98 de milioane de euro), în timp ce anul trecut a fost de aproximativ 396 de milioane de lei (maxim 80 de milioane de euro).
Ca să ne facem o imagine şi mai clară asupra investiţiilor care pot fi suportate din resurse proprii şi cât sunt de importante cele europene, putem spune că, spre exemplu, dacă judeţul folosea resursele proprii pentru „Drumul strategic” (construit, ce-i drept, aproape la preţ de autostradă, cu aproape 110 milioane de euro cost final), şi ne raportăm la bugetul anului 2023, atunci cu toţi banii pe un an ai Botoşaniului se putea face doar 70% din drum, asta fără a se mai plăti salarii sau alte cheltuieli de funcţionare în instituţiile subordonate Consiliului Judeţean.
Importanţa vitală a fondurilor europene
Este evident, deci, că sumele europene care pot fi atrase pe orice program de finanţare înclină decisiv balanţa şi sunt considerabil mai mari decât ce îşi poate asigura judeţul din resursele proprii.
În acest context, putem spune fără teamă de a greşi că şi la Botoşani „plouă cu bani”, însă pentru cine ştie să cheltuiască. Mai ales că am stabilit deja că toate comunităţile, fie că este vorba despre comune, oraşe mici, municipii sau judeţul Botoşani în ansamblu, adică aşa numitele UAT-uri (unităţi administrativ teritoriale) au la dispoziţie înzecit mai mulţi bani din fonduri europene decât din bugetele proprii.
Cum am analizat cifrele
Pentru aceasta am analizat şase tipuri de programe majore de finanţare, dintre care patru (PNRR, Anghel Saligny, Programele Operaţionale europene, CNI) aveau date actualizate la nivelul datei de 1 noiembrie 2023 în momentul când am redactat acest material, iar PNDL şi fondurile de mediu aveau date disponibile la nivelul anilor 2022 sau 2021. Prin urmare, este util de precizat că infograficul care ilustrează acest material este o „poză” a banilor europeni atraşi de judeţ din 2021 până la finele anului trecut.
De asemenea, deoarece în timpul documentării materialului unii primari ne-au spus că ei au şi alte proiecte consistente care au fost aprobate, trebuie precizat că noi am luat în calcul cifrele de pe site-urile oficiale ale instituţiilor publice române şi europene (valabile la data de 1 nov 2023), care se referă strict la proiectele pentru care s-a alocat deja finanţare (sunt o mulţime de proiecte în faza studiului de fezabilitate, de oportunitate sau pentru care s-a obţinut şi acordul de principiu şi sunt pe liste de aşteptare, dat atâta timp cât nu au finanţare garantată şi alocată deja, nu au fost luate în calcul, n.r.).
De ce este important cum se cheltuiesc banii
Dacă banii europeni sunt atât de mulţi, atunci poate apărea firesc şi întrebarea „de ce ne complicăm atât de mult cum sunt cheltuiţi, dacă oricum vin pe lângă banii locali, deci ar fi un fel de «bonus»?”
Pentru că situaţia nu este deloc aşa. Orice program european de investiţii are o componentă de cofinanţare, adică localitatea pune la bătaie şi banii proprii strânşi de la oameni, iar atunci când aceştia nu ajung, primăriile se împrumută şi de la bănci, practic „amanetează” viitorul comunităţii pe mai mulţi ani, pe nişte investiţii care ar trebui să fie eficiente.
În municipiul Botoşani, spre exemplu, aceste împrumuturi de cofinanţare a proiectelor europene ne-au dus cu gradul de îndatorare aproape de limita maximă, de 30%. Ce înseamnă aceasta? Pentru actualele proiecte dorite de primarul PSD Cosmin Andrei oraşul este îndatorat foarte mult timp, nu ne vom mai putea împrumuta ulterior, şi de aceea trebuie să fim absolut siguri că proiectele pentru care ne-am îndatorat cu toţii acum sunt exact acelea de care oraşul are nevoie.
Din ce surse pot veni finanţările
Primăriile au la dispoziţie o mulţime de programe prin care pot atrage bani europeni sau de la centru. Printre acestea sunt:
-
PNDL a fost văzut ca programul lui Dragnea de a-şi fideliza primarii Renumitul PNDL – programul început în „era Dragnea”, prin care era promisă finanţare guvernamentală, pentru mii de proiecte de infrastructură în întreaga ţară (12.000 de proiecte cu 50 de miliarde de lei), pe principiul conform căruia în fiecare localitate trebuie să fie asigurat un set minim de servicii publice (10S), în domeniile: sănătate, educație, apă-canalizare, energie termică și electrică, inclusiv iluminat public, transport / drumuri, salubrizare, cultură, culte, locuire și sport).
-
Programul Naţional de Investiţii (PNI) „Anghel Saligny” – varianta liberală a vechiului PNDL, motiv pentru care a şi fost denumit uneori PNDL 3. Iniţiat de fostul premier Florin Cîţu în 2021, acesta se dorea un nou program de dezvoltare locală cu un buget de 50 de miliarde de lei din bani de la stat. Banii urmau să se aloce timp de şase ani, pe proiecte de infrastructură rutieră, de apă și canal și de extindere a rețelelor de gaz.
* Diferenţa dintre „Anghel Saligny” şi vechiul PNDL este suma medie pe care comunele și orașele o pot încasa pentru proiectele aprobate. Aceasta a ajuns la 9 milioane de lei pentru comune, 7 milioane de lei în municipii, 9-10 milioane de lei pentru orașe, iar în cazul consiliilor județene la peste 30 de milioane de lei. Comparativ, primarii din comune și orașe care au primit bani prin PNDL au gestionat proiecte cu o valoare medie de aproximativ 2-3 milioane de lei, iar consiliile județene de 10 milioane de lei. Aşa cum PNDL a fost văzut ca programul lui Dragnea de a-şi fideliza primarii, tot aşa şi „Anghel Saligny” a fost văzut ca replica liberală a aceluiaşi program.
-
Compania Naţională de Investiţii (CNI)– înfiinţată de stat încă din anul 2001, care funcţionează sub autoritatea Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației. Aceasta are rolul declarat de a realiza programe de investiții în cadrul «Programului național de construcții de interes public sau social», dar poate realiza şi proiecte cu finanţare europeană. Gândit în perioada de „glorie” a PSD, acest program pare şi el croit cu dedicaţie politică, la Botoşani beneficiarii fiind aproape exclusiv primăriile PSD în momentul accesării proiectelor.
-
Fonduri europene prin Programele Operaţionale. Aici sunt disponibile cele mai consistente sume (spre exemplu, doar judeţul Botoşani are alocaţi 343 de milioane de euro pentru 251 de proiecte).
*Un program operațional este un document strategic multianual (pe 7 ani) prezentat de un stat membru și adoptat de Comisia Europeană, care definește o strategie de dezvoltare. În acest moment sunt disponibile zece programe operaţionale, fiecare cu diferite axe şi linii de finanţare, care acoperă aproape toată gama de investiţii, de la cele în capitalul uman, până la mari proiecte de infrastructură, mediu şi energie curată.
-
Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Acesta ar trebui să aducă în România şi la Botoşani sume uriaşe. Comisia Europeană condiţionează însă alocarea sumelor de mai multe reforme, monitorizate prin jaloane, cum ar fi spre exemplu reformarea pensiilor speciale. Cum însă România nu stă bine la capitolul reforme, cel mai probabil mare parte din sumele disponibile pentru România se vor pierde. Guvernanţii au astfel un motiv în plus să le spună primarilor că banii europeni sunt greu de accesat şi să îi ţină captivi în programele naţionale de finanţare, în care sumele se aprobă în speciale pe considerente politice.
Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (MIPE) este coordonator la nivel național al PNRR.
-
Fonduri de Mediu – proiecte prin care pot fi reabilitate reţelele de iluminat public, se pot amenaja staţii de încărcare electrică sau se pot reabilita energetic clădiri.
Probleme, probleme
Urmărind modul în care UAT-urile figurează cu proiecte aprobate pe diferite programe de finanţare, ies în evidenţă mai multe aspecte care dau de gândit. Astfel, unele comune figurează cu aceleaşi sume aprobate şi decontate ani la rând, deşi decontarea sumei integrale din proiect ar trebui să însemne că investiţia s-a încheiat.
Situaţia este valabilă mai ales în cazul PNDL, însă ce înseamnă aceasta? Este clar că acele proiecte sunt blocate de fapt cu anii, din diferite motive: fie nu au venit banii de la centru aşa cum s-a promis, fie primăria nu a reuşit să-i cheltuiască la timp aşa cum s-a angajat, fie licitaţiile sau construcţiile s-au împotmolit, sau, nu este deloc exclus, investiţiile au fost amânate până în anul preelectoral, pentru ca alegătorii să vadă că „se lucrează”, toată localitatea este un şantier, iar primarul are ce „livra” comunităţii exact la timp, ca să dea bine la vot.
Bani atraşi doar pe hârtie
Un alt aspect deloc de neglijat este că banii europeni cu care figurează anumite comunităţi nu vor ajunge niciodată să fie cheltuiţi, chiar dacă proiectele au fost câştigate, iar sumele sunt încă la dispoziţia judeţului.
Un exemplu în acest sens poate fi municipiul Botoşani, unde chiar dacă s-a renunţat la proiectul cu schimbarea şinelor de tramvai şi achiziţia de garnituri noi, oraşul încă figurează în Programul Operaţional Regional cu aceste sume disponibile, care cumulează nu mai puţin de 45 de milioane de euro. Ce este drept, în locul acestui proiect sunt promise acum autobuze electrice, dar nimeni din primărie nu avansează cifre şi termene clare.
Un alt lucru care dă de gândit este că PNRR, prin care trebuiau să vină sume consistente pentru mari proiecte de infrastructură, este mai degrabă o dezamăgire. Astfel, în locul unor investiţii cu adevărat importante, se anunţă proiecte gen piste de biciclete, reabilitarea energetică a unor clădiri sau staţii de încărcare electrică. Evident că şi aceste programe sunt utile, dar anvergura la care ne aşteptam după modul cum fusese prezentat PNRR era cu totul alta.
În concluzie, este util de precizat că acel aproape un miliard de euro despre care vorbeam la începutul materialului este la dispoziţia judeţului, dar aceasta nu înseamnă ca aceşti bani vor ajunge să se cheltuiască efectiv la Botoşani.
Prea mici pentru marile proiecte
Unul dintre motivele pentru care lipsesc proiectele de anvergură ar fi că nici nu avem comunităţile care să-şi dorească sau să fie în stare să aplice pentru astfel de investiţii mari.
Elocvent este faptul că doar 26 de comune botoşănene din cele 72 au venituri proprii mai mari decât cheltuielile de personal, deci abia îşi pot plăti singure salariile angajaţilor, fiind un miracol că supravieţuiesc, fără a se mai pune problema unor proiecte ample de dezvoltare.
Mai mult decât atât, doar 39 de comune botoşănene au peste 3.000 de locuitori, restul sunt comune mici şi foarte mici, un fel de „insuliţe sau enclave electorale”, ţinute artificial în viaţă cu bani de la centru, cu nişte primari legaţi ombilical practic de partidele mari şi al căror unic scop este să aducă alegători la urne atunci când maşinăria de voturi are nevoie de acest lucru, o dată la patru sau cinci ani.
Nevoia colaborării între UAT-uri este evidentă când se doresc proiecte de anvergură pe bani europeni şi de aceea a şi apărut necesitatea a tot felul de structuri asociative, de la Grupurile de Acţiune Locală şi Zonele Metropolitane, până la Agenţiile Regionale de Dezvoltare. Este clar astfel că s-a preferat înfiinţarea a tot felul de structuri decât să se facă o reformă administrativă prin care să se creeze UAT-uri mari, care să aibă o voce puternică atunci când aplică pentru proiecte de amploare.
Populaţia judeţului scade
Anticipând probabil „trendul”, două comune botoşănene, Ripiceni şi Vârfu Câmpului, şi-au dublat populaţia de la precedentul recensământ.
Manevra, de tip „win-win” (cetăţenii basarabeni sau ucraineni „importaţi” de comunele botoşănene au făcut rost de acte româneşti cu care pot circula liber în UE, iar autorităţile locale botoşănene pot creşte numărul de consilieri locali, raportat la populaţie), a intrat şi în atenţia guvernului, care a şi schimbat legislaţia, limitând numărul de persoane care pot figura cu adresa în acelaşi imobil.
Situaţia a fost posibilă ca urmare a legislaţiei deficitare, dar şi a organizării proaste a referendumului, însă situaţia reală este că populaţia judeţului nu creşte, ci scade în ritm susţinut.
Zeci de localităţi rurale au fost părăsite de toţi tinerii, iar aproape o treime din populaţia judeţului este plecată.
În ciuda statisticilor care spun că doar câteva mii de copii botoşăneni au părinţii plecaţi în străinătate, în fapt peste 100.000 de botoşăneni au luat calea străinătăţii.
Mai nou avem face şi cu un alt tip de migraţie, cea internă, mii de botoşăneni muncind în zonele mai dezvoltate ale ţării, în Bucureşti/Ilfov sau în marile oraşe din Ardeal, în timp ce copiii care studiază acolo nu mai revin acasă.
Din păcate, toate acestea duc într-o singură direcţie: judeţul nostru, deja codaş la majoritatea indicatorilor de trai, rămâne zona cu cele mai mici şanse de dezvoltare şi îşi adânceşte decalajele faţă de judeţele dezvoltate ale ţării, de parcă am trăi în „două Românii” cu realităţi diferite.
Care este miza acestui demers jurnalistic
Aşa cum v-am anunţat deja, vă vom aduce în atenţie o mulţime de investiţii inutile făcute la noi în judeţ, exemple „şcoală” despre cum se pot risipi banii publici, în aşa fel încât primarii să aibă pretexte să invoce că ei au făcut tot ce se putea pentru comunitate, chiar dacă acel „tot” nu are vreo legătură cu aşteptările oamenilor.
De ce scoatem însă la iveală toate aceste investiţii fără cap? Pentru că mai ales acum, în pragul celui mai încărcat an electoral din istoria noastră postdecembristă, este vital să înţelegem că alegerile înseamnă instalarea unor administratori publici – primari și consilieri locali – care devin astfel reprezentativi pentru noi ca şi comunități. Ei sunt cei care stabilesc ce se face cu banii noştri şi pe ei îi împuternicim să decidă care sunt prioritățile şi unde să direcţioneze mai întâi cele mai multe resurse.
Din păcate însă, avem aceste nepermis de multe exemple în care cheltuielile se fac în absența unor politici publice efective, a unor planuri pe termen mediu și lung, justificate prin date, evaluări, prognoze. Singurul plan concret pentru fiecare politician ajuns într-o funcţie este realegerea la următorul scrutin, iar atingerea acestui scop se face inclusiv prin cheltuirea fără sens, pe orice, a unor sume care vin de-a valma de la județ, de la guvern sau de la Bruxelles.
Bani îngropaţi
Vă puteţi imagina că la Botoşani se îngroapă bani în clădiri pentru sinistraţi în zone ferite de calamităţi? Sau că unităţi medicale şi şcoli „la cheie” în care s-a investit enorm stau cu lacătul pe uşă? Ori că în comune unde utilităţile sunt o poveste primarii fac parcuri inteligente, eventual în fiecare sat şi prin proiecte cu repetiţie, pentru că tot sunt bani?
Şirul investiţiilor fără cap este însă mult mai mare, şi ne arată cum primari care au îngropat banii comunei în săli de sport monumentale nu mai au acum resurse să pornească centrala, sau cum în localităţi unde dejecţiile se varsă în arii protejate primarii se laudă cu baze sportive cum nu mai sunt la noi în ţară.
Toate aceste butaforii din judeţul în care gazul în mediul rural este un vis, iar canalizarea se opreşte tot la marginea oraşelor le vom lua pe rând în materialele noastre viitoare, pentru a avea o imagine cât mai clară, „de sus”, despre ce fac aleşii cu banii noştri şi cum ne „scot ochii” cu investiţii care nu au vreo legătură cu aşteptările noastre.
*Material realizat în cadrul proiectului EPIC, finanțat de Internews
