Victimele infracțiunilor ajung să fie abandonate în fața infractorilor chiar de către autorități. Trist este că fenomenul se întâmplă și în cazul persoanelor vârstnice, care au fost lăsate fără agoniseala de-o viață de diverși escroci.
Sute de dosare penale aflate așa-zis în lucru la poliție ajung să fie trecute anual într-o așa-zisă evidență pasivă, pentru ca la final să fie clasate ca urmare a prescrierii faptelor. Asta nu pentru că autorii nu ar putea fi prinși, ci pentru că polițiștii sunt prea comozi să mai umble după ei. Iar dacă vreun infractor nu este dibuit într-un an de zile, victima poate să să-și ia adio de la ideea că autorul va mai fi prins vreodată. Norocul le poate surâde numai dacă făptașul se dă singur de gol.
Poliţia nu are nici măcar evidenţa ţepelor
Cel mai bun exemplu este cel al înșelăciunilor prin metoda accidentul, în urma cărora zeci de persoane vârstnice au fost escrocate de diverși indivizi, care, prin povești închipuite spuse la telefon, le-au determinat să le dea banii strânși pentru zile negre. Anii trecuți aproape că nu era săptămână în care să nu fie înregistrat măcar un caz sau o tentativă de acest fel. De regulă, dosarele ajungeau la Serviciul de Investigații Criminale (SIC), structură a poliției care se ocupa în trecut de infracțiunile comise printr-un mod deosebit și cu autori necunoscuți. Doar că, din 2017, mai marii poliției au decis ca dosarele de acest tip să rămână la nivelul structurilor de poliție teritoriale, gen poliții municipale sau orășenești, ori secții de poliție.
Ce a urmat a fost un haos pentru că, nefiind familiarizați cu acest gen de muncă investigativă pentru depistarea autorilor, mare parte din plângerile celor păcăliți nu au dus și la prinderea autorilor. Iar haosul continuă și acum. Luna aceasta, de exemplu, reporterii „Monitorul” au încercat să afle câte cazuri de înșelăciuni de acest tip mai sunt în lucru la structurile de poliție și care ar fi prejudiciul total. Era vorba de două cifre. Doar că nu s-a putut afla decât numărul dosarelor aflate la SIC.
„Sunt patru cazuri în lucru la Serviciul de Investigații criminale, din care trei tentative. Pentru cazurile înregistrate la celelalte structuri trebuie să formulați o solicitare la Legea 544”, a spus Delia Nenișcu, purtător de cuvânt în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean. Altfel spus, pe mai marii poliției nu-i mai interesează nici măcar să știe câte cazuri de înșelăciuni prin metoda „Accidentul” ar mai fi în județ pentru a vedea evoluția fenomenului.
Metoda „Accidentul”
Înşelăciunile prin metoda „Accidentul” au apărut în urmă cu aproape un deceniu. Escrocii, care de regulă sunt deţinuţi, apelează telefonic persoane vârstnice, își atribuie calităţi false de medic sau de avocat și invocă un fals accident rutier în care a fost implicat un membru al familiei care ar avea nevoie de bani pentru operaţii medicale sau pentru plata unor despăgubiri.
Informaţiile sunt în general complet false (pentru că în alte cazuri escrocii au toate datele despre familie), însă ţeparii se bazează pe şocul emoţional al victimelor. Astfel, dacă există persoane care le cad în plasă, escrocii îşi trimit imediat complicii pentru a ridica banii, sumele astfel obţinute fiind împărţite între membrii grupării.
Cum reușesc să facă rost infractorii de datele personale ale victimelor este un mare mister. Asta pentru că indivizii reușesc să afle amănunte legate de membrii familiei, pe care le speculează ulterior. În 2017, o botoșăneancă a fost păcălită prin această metodă, fiind lăsată fără economii. A sunat la poliție, a dat toate informațiile, a menționat și amănuntele importante. Cum în municipiu erau camere de supraveghere pe străzi, iar tehnica identificării apelurilor telefonice funcționa deja, dacă polițiștii ar fi acționat ca la carte, autorii ar fi fost prinși. După cinci ani de cercetări, fapta s-a prescris, iar dosarul s-a închis.
Nici un ţepar judecat în doi ani
Cazul nu este singular. De altfel, din 2021 până în prezent nu a mai fost trimis în judecată niciun individ pentru astfel de escrocherii. Nu pentru că nu ar fi fost, ci pentru că în dosarele existente s-a mers pe ideea că anchetatorii nu mai trebuie să-și bată capul cu ele. Prin urmare, în cele mai multe situații s-a dispus renunțarea la urmărirea penală, fie renunțarea la urmărirea penală ca urmare a prescripției răspunderii penale.
În seara zilei de 13 aprilie 2020, o octogenară din județ a fost apelată telefonic de către o persoană necunoscută care s-a recomandat a fi fiul ei și care a încercat să o inducă în eroare solicitându-i o sumă de bani de care ar fi avut nevoie de urgență pentru o operație ca urmare a unui accident rutier.
Femeia a avut oarece bănuieli, a refuzat să dea curs solicitării, apoi și-a sunat fiica, iar în final a fost anunțată poliția. Întrucât nu a putut vizualiza numărul de telefon de pe care a fost apelată, aparatul fix nepermițând acest lucru, s-a trecut la investigații de specialitate. S-a aflat numărul de telefon de pe care a fost sunată victima, dar surpriză – nu s-a putut stabili locația ori seria IMEI a postului telefonic utilizat, iar anchetatorii au decis că „orice alte piste pentru depistarea autorului nu mai sunt posibile”.
Cum femeia a fost determinată să-și retragă plângerea, procurorul a constatat că nu mai există un interes public în urmărirea faptei și a dispus renunțarea la urmărirea penală. Doar că escrocul neprins este posibil să fi făcut alte victime.
Pagube de zeci de mii de lei
De altfel, dezinteresul polițiștilor se vede de la o poștă. Ultimul dosar trimis în judecată cu escroci prin metoda „Accidentul” datează din 2020. Este vorba de patru indivizi – trei bărbați și o femeie – care acționau mână în mână. Victime le-au căzut șase persoane – un bărbat și cinci femei.
În patru cazuri a fost vorba de înșelăciune, iar în celelalte două situații doar de tentative. Capul ar fi fost un deținut, care era în legătură cu complicii lui aflați în libertate din Costești, Drăgușeni sau Orășeni. Dacă victima cădea în plasă, complicii mergeau și ridicau banii. Cei păcăliți au plătit în total 27.000 de lei și 7.000 de euro, bani care nu au fost recuperați nici până astăzi, dosarul fiind încă pe rolul Judecătoriei Botoșani. Prin urmare, nu a trecut nici de instanța de fond.
De altfel, ultima condamnare definitivă din județ într-un astfel de dosar cu înșelăciuni prin metoda „Accidentul” datează din 2019. Doar că faptele erau comise în ianuarie 2015, prejudiciul total fiind de 26.000 de lei și 300 de euro. Altfel spus, patru ani au durat ancheta și procesul, în final autorii, un bărbat și o femeie, fiind condamnați. Bărbatul la cinci ani și șase luni de detenție, iar femeia, acuzată de complicitate, la un an, nouă luni şi 10 zile închisoare. În ambele cazuri pedepsele conțin și condamnări mai vechi, întrucât cei doi aveau antecedente.
Practică încurajată de lege
Iar lenea polițiștilor este încurajată chiar prin legi și acte normative. Astfel, chiar dacă în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și în Constituție se menționează că fiecare persoană are dreptul la un proces echitabil și într-un termen rezonabil, aceste drepturi sunt numai pe hârtie.
Tot pe hârtie rămân și regulile din Codul de procedură penală care spun că organele judiciare au obligaţia de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana suspectului sau inculpatului. Astfel, chiar în cod se spune că anchetatorii trebuie „să strângă datele ori informaţiile cu privire la existenţa infracţiunilor şi identificarea persoanelor care au săvârşit infracţiuni (…)”, totul e la libera apreciere. Asta pentru că legile sunt bătute de niște norme metodologice din 2014 care privesc înregistrarea, evidenţa unitară și circuitul sesizărilor penale.
Dacă identificarea autorului nu se realizează în termen de 60 de zile, dosarul trece într-o evidență pasivă. Iar când termenul nu poate fi respectat, activităţile de cercetare pot continua, dar nu mai mult de un an de la data începerii urmăririi penale faţă de faptă. Prin urmare, de ce să-și bată capul polițiștii cu anchetele, când în fiecare zi apar noi și noi alte infracțiuni.
Urgentarea cercetărilor cerută în instanţă
Acest sistem de lucru a generat multe reacții. Revoltați de lentoarea cercetărilor, unele victime, dar chiar și autori ai unor fapte penale, au ajuns să ceară ajutorul instanțelor de judecată formulând contestații privind durata anchetelor. Numai anul acesta, din care nu au trecut nici măcar trei luni, 26 de botoșăneni au apelat la acest instrument. Sunt cei care au avocați și care au fost atenționați de apărători asupra faptului că, din cauza trecerii timpului, răspunderea penală se poate prescrie. Doar că și aceste acțiuni nu pot fi deschise oricând.
„Contestaţia poate fi formulată după cel puţin un an de la începerea urmăririi penale, pentru cauzele aflate în cursul urmăririi penale. Iar instanţa care soluţionează contestaţia nu va putea da îndrumări şi nici nu va putea oferi dezlegări asupra unor probleme de fapt sau de drept care să anticipeze modul de soluţionare a procesului ori cu privire la soluţia ce trebuie dată procesului”, a spus un avocat care a dorit să-și păstreze anonimatul. Prin urmare, cei care s-au plâns la instanțe de durata prea mare a cercetărilor au dosare vechi de mai bine de un an, adică de prin 2021 sau chiar 2020, însă nimeni nu le poate garanta cum și când se va termina ancheta.
