Ordonanța prin care Guvernul a încercat să plafoneze prețul la lemnul de foc, brichete și la peleți nu a avut efectul scontat, ba dimpotrivă. Acolo unde produsele erau expuse și vândute la vedere, acestea au dispărut din ofertele comercianților. În schimb, unii dintre furnizorii care lucrează doar pe bază de cerere, continuă să vândă la prețurile de dinaintea ordonanței.
Ieri, de exemplu, pe piața din Botoșani, cine dorea să cumpere lemn avea posibilitatea să achiziționeze, dar la un preț de 750 de lei tona, cel de esență tare, și 500 de lei lemnul de esență mai moale. Iar dacă cineva invoca prețul plafonat, răspunsul era unul singur – „Dacă vrei 400 de lei pe tonă, mergi în pădure cu drujba ta, cu mașina ta, cu munca ta și ai la 400 de lei”.
Ieri dimineață, de exemplu, Direcția Silvică Botoșani anunța că are la vânzare peste 5.300 de metri cubi de lemn de foc, la ocoalele din Botoșani, Dorohoi, Darabani, Flămânzi, Trușești și Mihai Eminescu, mai bine de un sfert din cantitate fiind trecută în dreptul Ocolului Silvic „Mihai Eminescu”, care figura ca având în stoc 1.459 metri cubi de lemn de foc.
Şi peleţii au dispărut din magazine
În schimb, în cazul peleților, aceștia au dispărut pur și simplu din magazinele de profil. Iar dacă cineva mai găsește saci de vânzare la vreun producător local, prețul este același de dinaintea ordonanței, oscilând între 40 și 50 de lei sacul de 15 kilograme. Prin urmare, chiar dacă ordonanța guvernului plafona prețul la maxim 2.000 de lei tona, în realitate nu se vinde nicăieri sub 2.500 de lei. „Nu se mai găsește nici materie primă. Peleții se produc cu ajutorul unor prese, care necesită energie electrică. În al doilea rând, în cazul transportului trebuie să ținem cont că prețul motorinei a revenit la peste 8 lei litrul. Toate s-au scumpit…”, spun producătorii.
Aceasta pare să fie și explicația la ceea ce se întâmplă pe piață. Comercianții cereau mai mult pe metru cub sau pe tonă din cauza scumpirilor în lanț. Când Guvernul a venit și a plafonat prețul, producătorii nu au primit, la schimb, nicio compensare. Prin urmare, chiar dacă au marfa, nu le convine să vândă la prețul plafonat, pentru că nu își scot nici banii investiți. Așa că, oficial, produsul a dispărut din oferta magazinelor.
Comercianţii spun că nu pot să vândă în pierdere
La începutul acestei luni, Guvernul a aprobat o ordonanță de urgență prin care a plafonat prețul lemnului de foc la 400 de lei pe metrul cub, a stabilit un preț maxim de 1.500 de lei pe tonă la brichete, și de cel mult 2.000 de lei pe tona de peleți. Acum, economiștii consideră că actul normativ prin care au fost plafonate prețurile a anulat mecanismele pieței.
Pentru a nu cădea în capcana întinsă de stat, comercianții spun că vor încerca diverse metode. Astfel, o parte dintre vânzători iau în calcul să factureze separat lemnul de foc, în plafonul impus de ordonanța guvernului, și separat serviciile de transport, depozitare, despicare, paletizare, distribuție etc. Un alt segment de furnizori au menționat că vor vinde lemnul ca sortiment de lemn rotund, nesortat.
Asociaţiile de profil vin cu soluţii
Asociația Industriei Lemnului (AIL) „Prolemn” susţine că plafonarea preţurilor pentru lemn de foc generează blocaje majore şi rezilieri de contracte şi a avertizat încă de dinainte de intrarea în vigoare că această măsură ar putea conduce la efecte nedorite, opuse celor scontate, precum dispariţia comerţului cu lemn de foc paletizat din oferta marilor retaileri, blocaje majore, rezilieri de contracte în segmentul de exploatare, cu efect în crearea unui deficit de resursă de lemn în piaţă, susţine Asociaţia Industriei Lemnului – Prolemn.
„Operatorii economici care au cumpărat lemnul pe picior cu 400 lei/mc nu îl vor putea vinde tot cu 400 lei/mc după cheltuieli de exploatare, transport, depozitare, paletizare”, potrivit unei analize realizată de Prolemn. Totodată, printre efectele plafonării preţurilor pentru lemnul de foc se mai află creşterea deficitului de aprovizionare în zonele de câmpie.
În viziunea AIL – Prolemn, soluţia nu este plafonarea preţurilor lemnului de foc, ci asigurarea necesarului de resursă de lemn care să echilibreze cererea şi oferta. Aceasta este perfect fezabilă şi sustenabilă pe termen lung în condiţiile în care România recoltează comercial 33% din creşterea pădurii, faţă de o medie europeană de 67%, aşa cum arată recentul studiu PricewaterhouseCoopers
