În primăvara acestui an poliţiştii botoșăneni anunţau că o fată în vârstă de 14 ani „a plecat voluntar de la domiciliul său, fără a reveni sau a contacta familia”. Era unul dintre cei peste o sută de copii din județul Botoșani fugiți de acasă de la începutul acestui an. Însă acest caz aparent banal avea să se dovedească nu doar deosebit – ci și ilustrativ pentru lipsa de capacitate și interes instituționale în preluarea și monitorizarea cazurilor de abuz (inclusiv sexual) asupra minorilor.
În seara aceleiași zile în care fusese publicat anunțul poliției, fata era reperată de către oamenii legii în satul din Botoșani unde locuia și dusă la un centru de primire a copilului în regim de urgenţă. Minora de 14 ani nu era la prima astfel de părăsire de domiciliu, așa că polițiștii au vrut să se asigure că totul era în regulă cu fata, apelând în acest sens la serviciile Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Botoșani.
Familia din care provenea minora fugită de acasă era una monitorizată de mai mulți ani de primăria comunei. Sărăcia extremă şi condiţiile în care trăiau cei 11 copii ai familiei determinaseră intrarea acesteia sub supravegherea direcției de asistență socială de la nivelul structurii edilitare.
E posibil ca un copil să fie abuzat în familie în România chiar și atunci când instituțiile statului bifează activități de monitorizare a respectivei familii? Cazul de la Botoșani e ilustrativ pentru capacitatea statului de a produce servicii pe hârtie – dar, mai ales, pentru incapacitatea aceluiași stat de a determina urmări practice ale serviciilor oferite pe hârtie.
Aceasta e cronologia unor abuzuri care nu ar fi trebuit să se întâmple, dar care au avut loc. Chiar sub privirile pasive ale autorităților publice locale, care se apără astăzi cu argumentul că victimei „îi mai plăcea să mintă”.
Fratele fetei ar fi încercat să întreţină raporturi sexuale cu aceasta
După ce minora de 14 ani internată în centrul DGASPC a stat de mai multe ori de vorbă cu psihologii instituției de protecție ieşea la iveală şi motivul pentru care aceasta fugise de acasă.
Copila le-a povestit specialiştilor că unul dintre fraţii ei mai mari, în vârstă de 24 de ani, încercase să întreţină raporturi sexuale cu ea. Potrivit reprezentanţilor DGASPC Botoșani, din cursul lunii ianuarie şi până în martie, când fata a fugit, fratele i-a propus de mai multe ori surorii sale să aibă relații intime.
În această perioadă cei doi ar fi fost surprinşi o dată de mama lor, iar o altă dată de bunică, în momentul în care minora, constrânsă de frate, încerca să se dezbrace. Apariţia celor două ar fi împiedicat producerea efectivă a actului sexual.
„Nu s-a finalizat actul în sine, dar abuzul sexual nu presupune actul sexual propriu zis. Totuşi vorbim despre o fetiţă de 14 ani”, ne-a povestit sub protecția anonimatului unul dintre psihologii implicaţi în ancheta iniţială.
Am contactat multiple persoane implicate în gestionarea cazului pentru a înțelege contextul extins al abuzului. Am luat decizia editorială de a nu publica niciun fel de detalii sau indicii despre identitatea acestora sau localizarea geografică a cazului, pentru a proteja victima și pentru a nu periclita abordarea și gestiunea instituțională.
Considerăm că publicul are dreptul să știe cum funcționează în practică intervenția locală în cazurile de abuz intra-familial – dar am decis că înșiruirea de nume și prenume ar fi defavorabilă pe termen mediu și lung pentru scoaterea victimei minore din situația de abuz.
Proiect contra violenței asupra femeilor
Sub coordonarea editorială a Dela0.ro, reporteri din șase redacții de presă scrisă (Info Sud-Est, Ziarul de Iași, TVR Cluj, Átlátszó Erdély, Monitorul de Botoșani și Dela0.ro) documentează și publică materiale jurnalistice, în română și maghiară, care abordează subiecte din sfera violenței asupra femeilor.
Tema nu privește strict chestiunea agresiunii domestice – ci vizează, prin altele, și abordarea tratamentului judiciar aplicat infracțiunilor sexuale sau surprinderea tiparelor comunitare / culturale care influențează înțelegerea, producerea și perpetuarea fenomenului în comunele și orașele țării.
Proiectul Media X Files este coordonat editorial de Dela0.ro și realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent – CJI cu sprijinul financiar al Ambasadei Regatului Țărilor de Jos în România.
Prezențe decorative
Conform anchetei DGASPC, de-a lungul lunilor de abuz nici mama fetei, nici bunica paternă nu au făcut nimic pentru a o ajuta pe minoră. Mai mult, ar fi încercat să ascundă totul sub preş şi să bagatelizeze acțiunile fratelui abuzator, pasând vina asupra copilei de 14 ani.
„Ei sunt fraţi drepţi. Nu are cum, eu aşa vă spun. Nici nu aveau unde, că era tot timpul casa plină”, se justifică astăzi bunica fetei.
„Ea dacă pleca acasă la unul, eu ce să îi fac? Îmi spunea că ea are gagiu. Poate îi mai dădea unul câte un rachiu, o cafea, nu ştiu ce să zic. Cineva a vrut să le facă rău familiei. Ca să îi ia copiii la stat. Dacă ea s-a dus cu unul, probabil acum spune şi ea şi dă vina pe cine vrea”, a încercat să explice bătrâna.
„Ea mergea la un bărbat în sat, de 56 de ani”
Mama copilei, în vârstă de 48 de ani, întăreşte spusele bunicii. Spune cu nonșalanță că fiica sa de 14 ani ar merge la un alt vecin, de 56 de ani, care îi face şi cadouri. În plus femeia admite că nu a interesat-o să îl confrunte pe acel bărbat despre care soacra sa spune că ar fi întreţinut relaţii sexuale cu fiica sa minoră.
„Nu este nimic adevărat, nu i-am surprins niciodată”, declară mama fetei despre scenariul abuzului reconstituit de personalul DGASPC Botoșani. Respinge ipoteza că ar fi știut vreodată despre posibile abuzuri sexuale comise de fratele major asupra surorii sale de 14 ani.
„Eu vorbesc cu ea la telefon şi am făcut cerere să se întoarcă acasă. Ea mergea la un bărbat în sat, de 56 de ani. I-a dat o dată flori, am înţeles că i-a dat şi un telefon”, ne-a spus mama copilei, prin telefon.
Deşi acest bărbat are de patru ori vârsta minorei, mama nu s-a gândit să raporteze vreodată această situaţie la poliţie. Nici ea, nici bunica.
Fata a fost bătută în repetate rânduri
După preluarea minorei în sistemul de rezidență al DGASPC Botoșani, fata a fost examinată medico-legal. Din concluziile preliminare a reieşit că aceasta „prezintă deflorare a cărei dată nu poate fi precizată, precum şi dezvoltare somatică caracteristică vârstei de 14 ani”.
Tot în urma anchetei a reieşit faptul că fata a fost bătută acasă în repetate rânduri. În consecință, minora se află astăzi în plasament de urgenţă la un centru de primire a copilului din județul Botoșani.
„Noi am sesizat poliţia. În urma consilierii psihologice de către specialiştii noştri s-a constatat că a fost abuzată nu doar fizic, ci şi sexual. Copila a refuzat avansurile fratelui ei şi se pare că cei doi nu au întreţinut raporturi sexuale”, ne-a povestit una dintre persoanele implicate în gestionarea cazului la nivelul DGASPC.
Instituții oarbe
Până să ajungă în sfera de competență a poliției – și apoi a direcției de protecție a copilului -, cazul familiei minorei fugite de acasă în luna martie fusese administrat de serviciul social din subordinea primăriei din comuna de reședință.
Administrat este, însă, un cuvânt care trimite la ideea că ar fi existat o acțiune practică de aflare, constatare și combatere a abuzurilor petrecute în familia minorei. Strict factual, e adevărat doar faptul că familia se afla sub monitorizare.
Situaţia minorei şi a fraţilor ei le era cunoscută de mai mult timp poliţiştilor, pentru că fata mai fugise de acasă, făcând obiectul unor informări anterioare către DGASPC Botoşani şi primăria de domiciliu. Polițiștii le semnalaseră celor două instituții (capabile de intervenție pentru protecția minorei) că fata trăiește într-un mediu abuziv, într-o familie dezorganizată, cu părinți alcoolici.
Dar lipsa de colaborare dintre instituţii avea să facă posibilă repetarea abuzurilor – și să determine, într-un final, fuga din martie a minorei soldată (în cele din urmă) cu internarea fetei în regim de urgență.
Ochi îchişi de comunitate în faţa abuzului
Nu doar instituţiile au rămas oarbe la ce se întâmpla cu victima din satul botoșănean, ci şi membrii comunităţii în care trăia. Unii spun astăzi că părinții fetei „stau numai cu băutura în cap” – și prin urmare nu i-ar mira să fie adevărate acuzațiile de abuz (inclusiv sexual).
„Sunt în total vreo 14 care stau, au doua camere într-o casă şi mai au două în grajd. E plină curtea de saci cu băutură. Noi nu am auzit sau văzut nimic legat de minoră. Am văzut maşini de poliţie pe stradă atunci când a dispărut. Dar nu m-ar mira să fie adevărat, nu m-ar mira deloc”, ne-a declarat o vecină.
Alţii nu sunt convinși de scenariu și consideră că posibilul agresor ar fi incapabil de aşa ceva. „Nu se poate să fie adevărată una ca asta. Eu îl cunosc pe frate. Tot timpul era un băiat liniştit. Muncea pe la săpat fântâni. Nu l-am văzut să aibă vreo iubită, nu cred ar fi făcut aşa ceva, mai ales cu sora lui”, ne-a indicat o altă vecină.
Abuzul evaluat de birocrați
Teoretic, în momentul identificării unei situații de risc, cum este abuzul asupra unui copil, DGASPC evaluează situația și impune măsuri de protecție a minorilor, precum instituționalizarea şi scoaterea victimelor din mediul abuziv.
Direcțiile de protecție a copilului au specialişti care pot decide – în cunoștință de cauză – dacă un copil este sau nu abuzat, dacă este sau nu potrivit să rămână în mediul familial. Un cuvânt foarte greu în astfel de situații au, însă, şi cei de la primăriile de reședință.
Deși în cele mai multe cazuri nu au pregătire specializată, asistenții sociali din primării (mai degrabă niște birocrați care administrează inventarul beneficiarilor de ajutoare sociale) fac anchete sociale care în instanţe au o importanţă covârşitoare inclusiv în stabilirea și încadrarea cazurilor de abuz.
„Noi abia acum am obţinut <<undă verde>> de la primăria de care aparţine familia pentru a instituţionaliza fata. Asta înseamnă că noi putem propune instituţionalizarea, reintegrarea, orice măsură de acest fel, însă, avem şanse foarte mici ca instanţa să accepte, dacă nu avem şi <<acceptul>> primăriei”, ne explică un angajat DGASPC implicat în cazul fetei de 14 ani.
„S-a întâmplat de multe ori în instanţe să spună judecătorul <<păi nu aveţi ancheta socială favorabilă cererii dumneavoastră>>. În general suntem legaţi de ei. Sunt judecători care spun că dacă nu au ancheta socială de la primăria de domiciliu nu pot da o decizie favorabilă la ce cerem noi. Trebuie apoi să reluăm dosarul, să venim cu mai multe anchete, mai multe dovezi, să se aloce şi mai multe resurse”, descrie persoana de la Protecția Copilului felul în care funcționează în practică sistemul.
În cazul relatat în cadrul acestui articol, DGASPC Botoșani a reuşit să impună măsura de protecţie în regim de urgenţă tocmai din pricina detaliilor scoase la iveală de fuga de acasă a fetei abuzate. Sistemul de protecție n-a reușit să preîntâmpine continuitatea abuzurilor – ci doar să o constate într-un final.
Povestea îndulcită de primărie
Uneori, pentru relaţiile complicate dintre DGASPC şi primării explicaţiile sunt pe cât de logice, pe atât de cinice. În multe situaţii realitatea factuală la care se ajunge e că nu primează interesul superior al minorului.
„Dacă noi propunem într-un caz reintegrarea în familie a unui copil problemă, primăria poate face o anchetă socială defavorabilă, iar instanţa nu va lua act de propunerea noastră. <<Lasă-l să stea la centru, de ce să am eu probleme cu el în comunitate?>>.
Sau, din contră. Dacă din acea familie vin nişte voturi către primar, este posibil să facă o anchetă în care să spună că există condiţii bune în familie şi nu trebuie luat de acolo copilul. Până la urmă se reduce totul la cum vrea primarul şi în ce relaţii e cu familia respectivă”, ne-a descris un referent din cadrul DGASPC funcționarea practică a colaborării instituționale.
Reprezentanţii primăriei comunei unde locuia fata de 14 ani spun că până la ultima fugă a acesteia, în martie, totul a fost sub control. Deşi fata fugise de acasă în repetate rânduri, iar la un moment dat se refugiase chiar în sediul instituţiei, reprezentanţii primăriei nu au găsit nimic în neregulă. Nici în martie nu au descoperit mare lucru. Au fost puşi în faţa faptului împlinit prin intervenția DGASPC care a avut suficiente date pentru a impune preluarea în regim de urgență a minorei.
Reprezentanţii primăriei se apără spunând că familia fetei respecta toate sarcinile trasate de compartimentul de asistenţă socială al structurii edilitare. Viceprimar în comuna respectivă este chiar o femeie, care pasează vina pe copila de 14 ani spunând că „îi mai plăcea să mintă”.
„Ea a fugit odată şi s-a refugiat la primărie, după care a ajuns într-un centru. Apoi a fugit iar în 2019, apoi acum în primăvară. Ea probabil nu se înţelegea cu părinţii sau cu membrii familiei. Compartimentul de asistenţă socială de la noi a avut o relaţie strânsă cu DGASPC Botoşani”, sună varianta poveștii în varianta edulcorată a primăriei de comună.
„Familia primea o serie de sarcini, să îşi facă curăţenie, să dea cu var, să fie mai curaţi copiii, iar familia a avut tot timpul un comportament de colaborare. Noi nu am ştiut niciodată de acel abuz sexual. Doamna asistent social a fost informată de cei de la Botoşani. Ei probabil îi plăcea şi să povestească unele lucruri. Dar nu ştiu cât de adevărate erau. O dată spunea de un fel, o dată de alt fel. Îi mai plăcea să mintă”, ne-a declarat viceprimarul comunei.
Realități contrafăcute
Concluziile doamnei viceprimar de comună sunt contrazise de DGASPC Botoşani, care spune că tocmai o atitudine de sens opus trebuie aplicată în cazul copiilor, indiferent de mediul social din care provin.
„Nu putem acuza un copil de 14 ani că minte sau nu minte. Asta e treaba specialiştilor, să stabilească dacă este aşa. Noi trebuie să mergem pe ideea că acest copil spune adevărul şi trebuie să cercetăm. Vinovaţi sunt adulţii, care nu au adus la cunoştinţa celor în drept, la timp, despre săvârşirea sau riscul săvârşirii acestor fapte.
Pentru a afla adevărul este nevoie de timp, de specialişti. Noi îi avem, dar trebuie să şi ajungă cazurile la noi. Primăriile nu au psihologi. Au, cel mult, un asistent social sau un referent social sau un asistent medical. Le este greu să determine realitatea acolo. Dar trebuie să ne sesizeze pe noi şi să o facă din timp”, ne-a spus Alexandru Colbu, director adjunct pe probleme sociale în cadrul DGASPC Botoşani.
Acesta este completat şi de unul dintre cei implicaţi în ancheta din cazul fetei de 14 ani.
„Este greu să pui preţ pe ce spune fata dacă nu ai o anumită pregătire. Dar noi pentru asta suntem şcoliţi. De acum, rămâne ca poliţia să stabilească ce s-a întâmplat exact. Ea, de câte ori fugea de acasă, spunea fie că era bătută de părinţi, fie că membrii familiei se purtau urât cu ea. Nu fugea de bine ce îi era”, ne-a indicat angajatul DGASPC.
Epilog. Un deceniu de supraveghere în van
Familia fetei era supravegheată de primăria de comună de mai bine de un deceniu. În niciun moment de-a lungul acestor zece ani problema abuzurilor nu a părut una gravă pentru cei din primărie.
„Din ce ştiu eu, familia este monitorizată de la înfiinţarea serviciului de asistenţă socială din comună. Doamna asistent social mergea des la ei să verifice cum sunt îngrijiţi copiii”, ne-a spus viceprimarul comunei, făcând inventarul intervenției instituționale în cazul familiei.
Din documentarea realizată rezultă că fata de 14 ani avea deja, la momentul ultimei fugi de acasă, multiple prezentări la Secţia de Pediatrie a Spitalului Judeţean Botoșani. Atât la Urgenţe, cât şi pentru a fi consultată de un specialist neuropsihiatru. Anul trecut ajunsese de două ori la Urgenţe cu traumatisme şi leziuni la mâini, într-una dintre circumstanţe prezentând chiar o plagă tăiată.
După preluarea în sistemul de rezidență DGASPC, copila a fost supusă unor evaluări, fiind iniţial diagnosticată cu tulburare de anxietate generalizată. Ulterior, în luna mai, a fost diagnosticată şi cu tulburare emoţională şi de conduită.
„Mediul familial carențial, educațional și material, consumul de alcool al tatălui, agresivitatea acestuia sunt factori favorizanți ai abuzului fizic, emoțional. O adolescentă introvertă, cu o anxietate de fond și cu o dezvoltare cognitivă limitată poate fi și victima unui abuzator sexual din familie, în condițiile și a unei promiscuități existențiale.
Minorii, lipsiți de mijloace de apărare, pot deveni victime ale abuzurilor, în condițiile în care violența intrafamilială reprezintă un fenomen îngrijorător, de amploare în România”, explică medicul primar de psihiatrie pediatrică Laura Jijie, coordonatoarea Compartimentului de psihiatrie pediatrică din cadrul Spitalului Judeţean.
Potrivit acesteia, victimele minore, care au suferit diverse abuzuri pot dezvolta numeroase tulburări emoționale sau comportamentale reactive.
„La fete pot apărea în special tulburări depresive, inclusiv severe cu tentative suicidare, tulburări anxioase, de stres posttraumatic, reactive la evenimentele psihotraumatizante, iar la băieți în special tulburări de comportament, inclusiv comportamente de risc”, a completat Laura Jijie.
Specialista este convinsă:
„Şi în acest caz se poate observa cât de importantă este educația sexuală, care începe în familie, prin comunicarea cu mama, apoi în școală, unde se poate face și prevenție pentru toate tipurile de abuz”.
În perioada următoare minora va fi audiată de polițiști, care fac cercetări specifice sub aspectul comiterii infracţiunilor de agresiune sexuală, act sexual cu un minor şi violenţă în familie.
Dosarul este încă în lucru, iar polițiștii îl vor audia și pe bărbatul de 56 de ani indicat de familia fetei ca fiind un posibil iubit al minorei.
Într-un final însă – oricare ar fi acela – instituțiile vor considera că s-au achitat de responsabilități și și-au făcut treaba.
Acest material prezintă faptele așa cum au reieșit ele din documentarea jurnalistică. Ambasada Regatului Țărilor de Jos nu este responsabilă pentru conținutul materialului și acesta nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Ambasadei Regatului Țărilor de Jos.
