Înghețate ani la rândul în condiții demne de sfârșit de secol XIX, unele comune din județ sunt primenite cu tot felul de semne ale civilizației, sub oblăduirea conducerilor locale. Deși nu au drumuri asfaltate și nici alte utilități demne de aceste vremuri, unele comunități se bucură în schimb de parcuri de recreere, ridicate în te miri ce locuri.
Aflată la numai câțiva kilometri de municipiul Dorohoi, comuna Broscăuți nu face notă distinctă. De ani de zile, autoritățile se chinuie să extindă rețeaua de apă potabilă și de canalizare și să aducă inclusiv rețeaua de gaz și, cu toate că unele investiții sunt aproape finalizate, civilizația pare să se împotmolească în hopurile birocrației. În schimb, din 2019, pe harta comunei și-a făcut apariția un parc. Un parc de recreere amenajat de Primărie pe locul unei foste grădinițe, undeva pe buza unei râpei care stă să se prăvălească din cauza alunecărilor de teren, dar și incapacității administrației de a găsi o soluție pentru a consolida malul de pământ.
„Am vrut să readuc la viață un teren care fusese abandonat”
Parcul e la câteva sute de metri de sediul Primăriei, pe marginea drumului județean care duce spre Carasa și Corlăteni.
„Am vrut să readuc la viață un teren care fusese abandonat. Clădirea fostei grădinițe, un fost conac, a fost evacuată în 2010, pentru că amenința să se prăbușească, și am zis că e mai bine să facem acest parc”, spune primarul Aurel Costel Agheorghițoaei.
Monument gândit în centrul parcului
Zis și făcut, numai că una a fost pe hârtie și alta a ieșit în final. Parcul, care acoperă o suprafață de circa 3.200 metri pătrați, trebuia să aibă și un monument. Un monument întru cinstirea eroilor. Ansamblul era impozant și urma să cuprindă și două plăci comemorative pe care să fie trecute și numele înaintașilor. Doar că valoarea acestuia s-a dovedit a fi prea mare pentru vistieria comunei, așa că monumentul a fost redesenat. Era vorba de un piedestal pe care urma să fie ridicat un obelisc înalt de vreo 4 metri, care trebuia realizat din marmură.
A fost realizat proiectul, s-au obținut autorizațiile și s-a trecut la treabă. Terenul a fost curățat, nivelat și s-a trecut la desenarea aleilor. O pergolă, vreo opt bănci, coșuri de gunoi și un teren de joacă pentru copii cu nisip și ceva mobilier specific – tobogan și câteva balansoare.
Proiect regândit din lipsă de bani
Banii alocați de Primărie, puțin peste 90.000 de lei, s-au dus imediat, dar parcul a prins contur. Este drept, nu la fel ca pe hârtie. Asta pentru că proiectul a trebuit să fie ajustat, după buzunar.
Și a început să se taie. Au dispărut tunurile cu afet care urmau să fie preluate de la Armată, după care a dispărut și obeliscul. Din monumentul falnic a rămas doar un fel de sarcofag, înalt cam cât un stat de om, dar pe care a fost postată fotografia matematicianului Dimitrie Pompeiu, personalitatea cea mai de vază născută în comună.
Un gest frumos pentru cinstirea fostului membru al Academiei Române, doar că piedestalul rămas din vechiul obelisc seamănă mai mult cu un fel de sicriu pus pe verticală, înfipt în pământ. „A trebuit să ne descurcăm cu banii, să ne încadrăm în cei 90.000 de lei, de asta am venit cu modificări. Consilierii locali au dorit să fie adusă statuia lui Dimitrie Pompeiu din fața Școlii generale, doar că nu s-a putut acest lucru întrucât statuia a fost donată școlii”, a explicat primarul Agheorghițoaei.
Parc împrejmuit doar pe două laturi
Și nu e singurul lucru care atrage atenția pentru că parcul a fost împrejmuit doar pe două laturi care mărginesc calea de acces spre râpa afectată de alunecările de teren. În rest, pe latura din stânga cum te uiți spre parc dinspre drumul județean, gardurile sunt cele ale localnicilor care își au locuințele în imediata vecinătate. Garduri de vreo 1,20 metri înălțime care nu pot opri mingile zburdarnicilor copii care ajung să se joace prin parc. Așa se face că printre legumele din grădină, sătenii se trezesc și cu vizitatorii nepoftiți veniți să-și recupereze mingile.
„În mod normal, trebuia să se facă o împrejmuire. Poate un gard mai înalt. Noi am făcut gardurile cu ani în urmă, când nu exista parcul. Acum, însă, ele sunt prea mici. Eu am mai pus o plasă și am înălțat puțin porțiunea de gard, dar cred că cei de la Primărie trebuia să se gândească și la acest lucru în momentul în care au amenajat parcul”, spune unul dintre localnici.
„Nu a fost prevăzută împrejmuire”
Și nu e singura problemă pentru că nici latura spre drumul județean 292 nu este împrejmuită. S-au pus doar câțiva pui de tuia, care urma să formeze un fel de gard viu, dar majoritatea acestora s-au uscat, iar acum gâștele sau vacile care mai trec din când pe șosea pot face oricând un ocol pentru a-și ostoi pofta cu iarba din parc. „Nu a fost prevăzută împrejmuire. A rămas gardul vechi de la fosta grădiniță. În plus, ne învecinăm cu câteva persoane fizice, care poate nu ar fi dorit să-și dezafecteze limita de proprietate”, spune primarul Aurel Costel Agheorghițoaei.
În realizate, cauza pare să fi fost aceeași – banii prea puțini. „Să nu credeți că a fost pe hârtie și nu s-a făcut. Vremurile alea au trecut de mult. Vreau să vă spun că a fost semnat un proces verbal de recepție de către domnii de la Inspectoratul de Stat în Construcții. Am avut și diriginte de șantier. Totul a fost legal. În plus, mai există și Curtea de Conturi, care vine și măsoară orice și nu cred că mai există cineva care vrea să-și pună singur capul sub ghilotină”, explică primarul Agheorghițoaei (foto). Totuși, pe una dintre schițele depuse la dosarul investiției apare stilizată și o împrejmuire.
„Așa a fost delimitată zona, dar vă spun eu că nu a fost niciun gard. Gardul este doar pe cele două laturi”, subliniază edilul. Este drept, în toate actele de la dosarul privind execuția lucrărilor nu s-a găsit și memoriul tehnic și nici devizul de lucrări în care să se facă vreo mențiune la gard, ci doar referințe cu privire la aleile din pavele și la mobilierul aferent.
Parc cu iarbă ca pe câmp
Bruma de civilizație adusă de parcul cu pricina este umbrită, însă de peisajul actual. Iarba a crescut ca pe câmp, printre pavele încep să-și facă simțită prezența buruienilor, o stinghie de la o bancă a fost deja smulsă și abandonată prin parc, iar din limita către râpă apare și un grup sanitar.
Termenul este, însă, prea pretențios pentru că este mai mult o latrină, un fel de hazna, un closet rudimentar, fără canalizare. Este WC-ul cu vederea spre parc și care vine parcă din trecut pentru a aminti despre diferența dintre voință și putință. A fost montat și un panou, care să obtureze cumva priveliștea, doar că mirosul se strecoară pe lângă, pe sus și pe jos, spre oaza de verdeață.
Edilii de la sate nu duc lipsă de imaginație
Despre parcul din comuna Broscăuți nu se cunosc prea multe. Pentru că acesta nu prea apare menționat nicăieri. Nici pe site-ul primăriei, și nici prin publicațiile vremii. Poate și de asta vineri dimineață nu era țipenie de om prin parc. Într-un final, a apărut un tânăr cu bicicleta, care a poposit pentru câteva clipe pe o bancă.
„A, eu nu sunt de aici. Sunt din Satul Nou, din Dorohoi”, a spus tânărul aflat în trecere. Parcul demonstrează însă că edilii de la sate nu duc lipsă de imaginație. Numai că unele idei sunt pe cât de vizionare, pe atât de nefolositoare. Prin urmare, adevărații beneficiari ai proiectelor nu ar fi localnicii, ci edilii care îi conduc, care mai pot bifa în programele lor electorale o nouă reușită. Asta pentru că, sub paravanul modernizării, se nasc lucrări dubioase.
