Ianuarie 2015. În decurs de două săptămâni, în secția Obstetrică Ginecologie a Spitalului Județean „Mavromati” din Botoșani nasc trei femei. La prima vedere, nimic nu e neobişnuit. Sute de femei nasc în fiecare lună în unitatea sanitară.
Dar, la o privire mai atentă, nimic din povestea celor trei nașteri de la Botoșani nu se mai păstrează în limitele normalului. O dramă comună unește cele trei experiențe, una de care protagonistele nici măcar nu au cum să-şi dea seama. Cele trei mame au tulburări neuropsihice cronice și au trăit aproape toată viața în grija statului. Cum au ajuns ele să nască? Statul român nu a reușit să găsească un răspuns nici la cinci ani de la evenimente.
Cazurile celor trei femei cu dizabilități mintale de la Botoșani care au născut – și indiferența autorităților publice față de fapte – e o demonstraţie a vulnerabilităţii sociale în care se află astfel de persoane și a nereușitei societății de a le apăra. Cei care ar fi trebuit să vegheze la respectarea drepturilor și demnității acestor femei au închis ochii.
Povestea celor trei nașteri de la Botoșani din ianuarie 2015 nu este una cu poze, zâmbete, flori, îmbrăţişări sau părinți fericiţi, care să aştepte cu emoţie să-şi vadă bebeluşii. Taţii n-au fost deloc. Cei trei copii nu veniseră pe lume după consumarea unor relații consensuale (ori cel puțin a unor relații care să presupună existența unui consimțământ informat), ci ca urmare a violenţei sexuale, fizice şi psihice.
Femeile proveneau dintr-un centru de asistenţă medicală și socială pentru pacienți cu tulburări neuropsihice cronice. Majoritatea celor de acolo nu au rude apropiate şi au trăit aproape toată viața într-o instituție. Au istoric de agitație psiho-motorie, întârziere în dezvoltarea mintală, cu grave tulburări de comportament, oligofrenie şi numeroase recăderi, pentru care fac reabilitare într-o secție de psihiatrie acută.
Pentru cele trei femei de la Botoșani, centrul rezidențial devenise casă, singură casă pe care o știau. Însă, în acelaşi timp era şi locul în care fuseseră transformate în victime sigure, fără nici un fel de apărare în faţa unor agresori care au profitat de vulnerabilitatea lor.
Femeile nu pot spune nimic despre agresiune, agresor sau repetabilitate, pentru că intelectul le este limitat, vorbirea şi mai limitată, iar capacitatea de a înţelege ce li s-a întâmplat e aproape inexistentă. Dacă nu ar fi fost sarcinile neprevăzute, probabil că abuzurile comise asupra lor ar fi rămas complet neştiute. Nimeni nu s-ar fi autosesizat.
După naştere mamele s-au întors în sanatoriul medical, iar copiii au ajuns la asistenți maternali. Întâmplător sau nu, pentru că era ianuarie, străinii aleși să le crească pe cele trei nou-născute le-au dat numele Ioana. Copiii apăruţi pe lume pe același fond de abuzuri poartă acum şi acelaşi nume.
Victime în curtea statului
Povestea comună a celor trei femei din Botoșani scoate la iveală un adevăr greu de tolerat. De multe ori, agresiunile asupra beneficiarelor cu dizabilități din centrele statului se petrec chiar sub ochii celor care ar trebui să le protejeze. Protecţia lor – asumată instituțional – există numai pe hârtie. În realitate, nimeni nu se interesează cu adevărat de soarta femeilor, pentru ca agresiunile să poată fi prevenite sau investigate
Proiect contra violenței asupra femeilor
Sub coordonarea editorială a Dela0.ro, reporteri din șase redacții de presă scrisă (Info Sud-Est, Ziarul de Iași, TVR Cluj, Átlátszó Erdély, Monitorul de Botoșani și Dela0.ro) documentează și publică materiale jurnalistice, în română și maghiară, care abordează subiecte din sfera violenței asupra femeilor.
Tema nu privește strict chestiunea agresiunii domestice – ci vizează, prin altele, și abordarea tratamentului judiciar aplicat infracțiunilor sexuale sau surprinderea tiparelor comunitare / culturale care influențează înțelegerea, producerea și perpetuarea fenomenului în comunele și orașele țării.
Proiectul Media X Files este coordonat editorial de Dela0.ro și realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent – CJI cu sprijinul financiar al Ambasadei Regatului Țărilor de Jos în România.
De cazurile petrecute în urmă cu cinci ani la Maternitatea din Botoșani publicul a aflat la mai bine de doi ani după ce se petrecuseră.
Trei femei cu afecţiuni psihice, aflate în grija statului, au rămas însărcinate şi au născut. Bănuiţi au fost o serie de angajaţi ai unităţii, care lucrează acolo şi în ziua de azi. Anchetele n-au stabilit nimic clar. Oficial nu există nici nereguli, nici vinovaţi. Preţul l-au plătit, într-un final, și bebeluşii – care au venit pe lume fără o familie, cu o linie în dreptul numelui tatălui pe certificatul de naştere.
Plângere depusă de un angajat
Comuna Drăguşeni, judeţul Botoşani. Aici e Sanatoriul de Neuropsihiatrie Podriga. Clădirea este un cochet conac boieresc din 1918, care a aparţinut boierului Palade şi se întinde pe un domeniu de 18.000 metri pătraţi. 80 de bolnavi sunt aici, bărbaţi şi femei, cu grave afecţiuni psihice.
În ciuda aspectului idilic, conacul transformat în sanatoriu, aflat la 45 de kilometri distanță de municipiul reședință de județ, e departe de a sugera o experiență frumoasă de recuperare medicală. Pentru cel puţin trei paciente, Podriga s-a dovedit mai degrabă un iad.
Cu vârste între 33 şi 40 de ani, diagnosticate cu retard mintal, tulburări de comportament sau întârziere severă în dezvoltarea mentală, cele trei au rămas însărcinate și au născut după ce au fost abuzate sexual.
Nimic nu ar fi ieşit la lumină dacă un angajat nu ar fi avut „inconştienţa” de a reclama toate problemele la forurile superioare, după ce a văzut că cei ce erau atunci la conducerea sanatoriului nu făceau nimic. Şi-a retras apoi plângerea, din cauza presiunilor din interiorul unităţii sanitare.
„Să nu uităm că aici vorbim de o comunitate mică, iar majoritatea angajaţilor de la sanatoriu, în afară de medici, sunt chiar din zonă. Toţi se ştiu unul pe altul, convieţuiesc nu numai la muncă, dar şi în viaţa de zi cu zi. Presiunile au fost mari”, povesteşte un localnic din satul Podriga.
Chiar şi sub protecţia anonimatului, acesta se teme să pronunţe numele celor bănuiţi atunci de comiterea faptelor. Spune doar că aceştia sunt şi acum angajaţi ai sanatoriului, semn că toate anchetele de atunci au avut aceleaşi rezultate ca multe altele începute de autorităţi. Adică nici unul.
„E greu de luptat”
Neregulile semnalate în plângerea angajatului au ajuns şi pe masa președintelui Consiliului Județean (CJ) Botoşani de la acea vreme, Gheorghe Sorescu. Sesizarea, „rătăcită” între timp, arăta, cu detalii, cum mai mulţi angajaţi făceau sex cu bolnavele cu retard mental, le băteau sau le supuneau la perversiuni sexuale.
„Au fost multe lucruri murdare acolo. Și e greu de luptat pentru dreptatea bolnavilor, care nu se pot apăra. Care din bolnavi sunt mai lucizi și dau să vorbească de anumite fapte din incinta unității, îi mută trei luni la Secţia de Psihiatrie din Botoșani. Bolnave psihic au făcut copii. Bănuiţi au fost angajați care au făcut sex cu bolnavele. Am crezut că dacă se va face o anchetă, dacă va intra poliţia pe fir, se va face dreptate. M-am înşelat”, spune resemnat unul dintre angajaţii sanatoriului, revoltat la acea dată de situaţia din interior.
Anchete au tot fost. Poliţia, două unități de procuratură, chiar şi Avocatul Poporului au încercat să elucideze împrejurările nașterilor de la Botoșani. La capătul acestor eforturi publice nu s-a ajuns însă la niciun rezultat. Singura certitudine e că cele trei femei din sanatoriul de la Podriga au născut la începutul anului 2015. Au trecut cinci ani – și restul e încă o nebuloasă pentru statul român.
„Se spune că toţi ne naştem egali”
Unul dintre copiii concepuți în Sanatoriul Podriga a ajuns în familia lărgită a mamei, după ce o soră a acesteia a acceptat să o ia. Celelalte două fetițe au ajuns la un asistent maternal profesionist din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Botoșani, instituţie sesizată de cei de la maternitate.
„Sarcinile au fost monitorizate în mod corespunzător”, se arată într-un raport de control al Consiliului Judeţean Botoșani, instituţia în subordinea căreia se află sanatoriul.
La finalul anului 2017, una dintre fetiţele din sistemul de protecţie a fost adoptată şi se bucură acum de căldura unui cămin şi de sprijinul unei familii. În evidenţele celor de la DGASPC a mai rămas doar unul dintre copii. Fetiţa este în prezent în grija asistentei maternale, dar are un grad de handicap.
„Este adoptabilă, s-a deschis procedura de adopţie şi pentru ea. Anul trecut a fost în potrivire cu o familie, dar familia a renunţat. Probabil şi din cauza gradului de handicap. Copilul urmează să fie pus iar în registrul naţional de adopţie şi când se va potrivi cu o familie se va începe iar procedura. Sperăm să fie şi celălalt copil adoptat, pentru că şansa unui copil este într-o familie”, spune Alexandru Colbu, director adjunct al DGASPC Botoșani.
Şansele să fie adoptată scad însă cu fiecare an care trece.
„Acel copil ce vină are? S-a născut cu un grad de handicap psihic, moştenit de la mamă. Se spune că toţi ne naştem egali, dar se vede că realitatea nu este deloc aşa. Rareori sunt familii care acceptă din start să adopte un copil cu handicap. Familiile care adoptă cunosc tot istoricul familial şi medical. Li se prezintă toată situaţia, pentru că oamenii trebuie să adopte în cunoştinţă de cauză”, a spus un asistent maternal din cadrul DGASPC, care a avut contact cu acest caz.
Autorităţile ridică din umeri
Din partea Consiliului Județean Botoșani de la acea dată, nimeni nu a vrut să dea explicații plauzibile. Asta deşi sanatoriul este în subordinea Consiliului Judeţean. La vremea respectivă, Gheorghe Sorescu, președintele CJ, se afla aproape în permanenţă în vizite de lucru prin instituțiile județului. Ulterior, odată cu trecerea timpului, acesta a invocat că problema este veche şi nu avea nici o informaţie în plus despre cele întâmplate la Podriga faţă de ce se prezentase deja sub formă de raport.
Cristian Achiței, vicepreşedintele CJ de la acea dată, a refuzat categoric să vorbească despre acest subiect.
Actualul manager de la Sanatoriul Podriga susţine că nu știe prea multe lucruri despre acele probleme. Nu era în unitate atunci. „De când sunt eu aici nu am avut și nici nu au fost astfel de sesizări. Știu că au fost nașteri, dar nu știu despre ce este vorba, s-au și dat copiii în plasament. Dar nu știu despre ce este vorba. Eu când am fost numită manager, pacientele deja născuseră”, a spus Oana Norses, managerul sanatoriului. Nu a încercat să afle prea multe, aşa cum a comunicat şi într-o adresă către Avocatul Poporului.
La acuzele că angajaţi ai unităţii au întreţinut raporturi sexuale cu paciente bolnave psihic, iar acestea au născut, răspunsul unităţii a fost acesta: n-au existat motive să investigheze alegațiile. „Motivat de faptul că nu a existat suspiciunea unui comportament neprofesionist al personalului, precum şi pentru că organele de investigaţie au preluat cazul, conducerea instituţiei a declarat echipei de vizită că în cadrul Sanatoriului Podriga nu s-a desfăşurat o anchetă internă pentru analizarea situaţiei”, se arată într-un răspuns oferit de Avocatul Poporului, instituție căreia i-am solicitat mai multe explicații.
Fostul director al unităţii îşi aminteşte vag
Directorul de atunci al sanatoriului botoșănean şi-a amintit cumva de caz. Dar a pasat responsabilitatea la celelalte instituţii ale statului.
„A fost o anchetă, dar nu mai știu exact perioada. Îmi amintesc că fusese o anchetă, a fost și cineva de la poliție. Nu știu cum s-a finalizat pentru că eu plecasem de acolo. Dar din ce îmi amintesc eu, a fost o anchetă și chiar a cercetat cineva de la Poliția Botoșani. Dar nu îmi amintesc exact, cercetarea au efectuat-o organele de poliție”, a spus Angela Curelariu, fostul manager de la Sanatoriul Podriga.
Aceasta își amintește și faptul că încă de pe atunci s-a vorbit de faptul că pacientele ar fi fost abuzate sexual de angajații unității. „Da, erau niște salariați acuzați, dar numai din vorbe, eu nu am putut proba. Nu știu cum s-a finalizat ancheta făcută de cei de la poliție, doar ei puteau, în urma cercetărilor, să decidă, nu putem lansa așa acuzații”, a mai completat aceasta.
Într-adevăr, a fost deschisă o anchetă la Inspectoratul de Poliție Județean. Ulterior, dosarul a fost preluat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni și redirecționat către Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani.
Prețul adevărului: 200.000 de lei
La o primă vedere, după înşiruirea atâtor instituţii de control şi anchetă, am putea crede că justiţia şi-a făcut treaba. Doar că nu e aşa. „Dosarul a fost preluat de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni în luna iulie a anului 2015, iar ulterior, din lipsă de probatoriu, cauza a fost clasată. Practic, faptele sesizate nu au putut fi probate”, au comunicat reprezentanţii Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani.
Pare însă că nimeni nu a vrut, cu adevărat, să facă lumină în haosul de la Podriga. Bunele intenţii de la început au rămas doar la stadiul de idee.
„Procurorii au spus că faptele erau greu de probat. Aşa este. În condiţiile date, cu persoane cu afecţiuni psihice nu puteai stabili adevărul. Doar să recunoască cei implicaţi. Deci slabe şanse. Dar un test ADN nu putea da greş. Era atât de simplu şi direct. Se stabilea paternitatea prin test ADN. Apoi se stabilea şi gradul de vinovăţie. Dar nu s-a dorit. Nici nu au dorit să audă, iar apoi s-au invocat costuri prea mari. Au spus că trebuiau făcute teste la toţi pacienţii de sex masculin şi toţi angajaţii, iar asta însemna aproape 200.000 de lei. Cine să plătească banii?”, spune – sub condiția anonimatului – unul dintre poliţiştii care au făcut cercetările în dosar.
Anchetă după doi ani
A fost nevoie ca scandalul să apară în presă pentru ca Avocatul Poporului să se autosesizeze. A urmat o anchetă, însă mult prea târziu şi, aparent, pe cu totul alte direcţii. Reprezentanţii instituţiei au ajuns la Podriga abia în 2017, când au trimis reprezentanți din „Domeniul privind prevenirea torturii în locurile de detenţie” pentru a analiza dacă cele trei paciente au fost sau nu violate. Sau cel puţin să stabilească cum a fost posibil să rămână însărcinate.
Concluziile au venit după încă un an: „echipa nu a putut identifica astfel de cazuri, motivat de faptul că nu au fost identificaţi bolnavi cu escare sau leziuni cutanate care să probeze o eventuală lovire”, iar comisia din cadrul sanatoriului nu a analizat vreodată astfel de cazuri. Le-a fost suficientă această explicaţie: dacă nu au analizat, înseamnă că nu au existat.
Mai mult, „de-a lungul vizitei s-a putut constata că pacienţii erau relaxaţi în preajma personalului, aveau o relaţie bazată pe simpatie şi încredere, comunicau uşor diverse aspecte ale vieţii lor zilnice, nu există teamă în preajma personalului”, se mai arată în raportul de control.
Conducerii Sanatoriului Podriga i s-au făcut mai multe recomandări, respectiv „supravegherea eficientă a pacienţilor” şi „achiziţionarea şi distribuirea medicamentelor contraceptive pacientelor active sexual, pentru a se evita apariţia unor sarcini nedorite”. Reprezentanţii sanatoriului au răspuns, însă, că „au fost întâmpinate greutăţi în ceea ce priveşte consimţământul pacientelor, din cauza discernământului diminuat”.
Bolnavi fără ajutor în faţa celor ce ar trebui să-i apere
Actuala conducere de la Podriga răsuflă uşurată. Alții erau atunci la conducerea unității sanitare când s-au produs faptele abuzive, alţii sunt vinovaţi.
„Cele trei paciente au rămas însărcinate în condiţii necunoscute de către personalul unităţii. La momentul producerii incidentelor, la conducerea Sanatoriului se afla doamna Curelariu Angela. Ceea ce ne pune în imposibilitatea de a comunica mai multe detalii despre caz”, au răspuns, sec, actualii responsabili ai Sanatoriului Podriga.
Violenţă combătută doar în statistici
Cronologia dezastrului de la Podriga arată imaginea incompetenţei statului în îngrijirea bolnavilor cu afecțiuni psihice cronice. În 2014 cele trei paciente din sanatoriul botoșănean au rămas gravide. În 2015 au născut. Abia câteva luni mai târziu, după ce Maternitatea a sesizat DGASPC, au început anchetele, finalizate apoi fără nicio concluzie clară, doar cu nerăbdarea de a mai închide coperțile unui dosar.
În aprilie 2017, după apariția subiectului în presă, Avocatul Poporului face o vizită „inopinată” la Sanatoriul de Neuropsihiatrie Podriga. La mai bine de doi ani de când s-au consumat evenimentele, reprezentanţii instituţiei au constatat că „cele trei presupuse victime ale violurilor se aflau încă internate la sanatoriu, fiind stabile din punct de vedere psihic şi sănătoase fizic”. Copiii născuţi în urma „presupuselor violuri” aveau deja doi ani. Nu a mai interesat practic pe nimeni să afle cum s-a ajuns în acea situaţie.
S-au mai scris nişte rapoarte, s-au mai bifat nişte acţiuni. În teorie, toată lumea şi-a făcut treaba.
Nimeni nu a găsit nimic în neregulă
Cine sunt abuzatorii, cum a fost posibil să se întâmple asta, nimeni nu a fost în stare să răspundă nici după ani de zile. Ce poate fi nefiresc în faptul că trei bolnave cu afecţiuni psihice grave, care se presupune că erau într-o instituţie medicală ce veghea la binele lor şi le proteja, au rămas însărcinate?
Potrivit descrierii sanatoriului, acesta este aşezat într-un cadru natural deosebit de propice activităţilor de reabilitare, cu posibilitatea dezvoltării activităţilor de recreere, ergoterapie şi terapie ocupaţională, alături de activităţile de asistenţă medicală propriu-zisă.
Nicio instituţie a statului român nu a putut stabili în ce categorie se încadrează ceea ce li s-a întâmplat celor trei femei din sanatoriul de la Podriga.
Acest material prezintă faptele așa cum au reieșit ele din documentarea jurnalistică. Ambasada Regatului Țărilor de Jos nu este responsabilă pentru conținutul materialului și acesta nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Ambasadei Regatului Țărilor de Jos.
