Exact cu un an în urmă la Botoşani a fost diagnosticat primul caz de Covid19, iar de atunci viaţa tuturor a luat o cu totul altă turnură. Până atunci SARS-CoV-2, virusul nemilos ce afecta tot mai multe state, părea doar o poveste de film, însă pe 17 martie 2020 filmul a devenit realitate şi la noi în judeţ. Atunci, un bărbat de 46 de ani, care abia se întorsese din Italia şi care se afla în carantină la o unitate hotelieră din municipiu, a fost testat pentru Covid, iar rezultatul a fost pozitiv. Acesta a avut o formă uşoară, însă a fost transportat cu faimoasa izoletă la Iaşi.
Au urmat trei zile de linişte, până pe 21 martie, când la spital a ajuns prima pacientă infectată cu SARS-CoV-2. Tânără de 27 de ani, din Cândeşti, care a fost confirmată cu coronavirus după aproape trei zile de la internare. Femeia a ajuns la spital cu o ambulanţă şi, deşi, a fost consultată de doi medici infecţionişti, s-a refuzat luarea în calcul a infecţiei cu coronavirus, pentru că tânăra nu avea contact cu un caz confirmat. Asta deşi aceasta fusese la înmormântarea mamei sale, cu exact o săptămână înainte, unde au fost şi rude venite din Anglia.
Între timp femeia a fost plimbată de la Urgenţe la Infecţioase, apoi pe secţiile de Diabet şi Medicală, ulterior ajungând pe Secţia de reanimare. După confirmare tânăra a fost transportată la Iaşi, iar patru zile mai târziu şi-a pierdut viaţa.
După acest caz 49 de cadre medicale şi nemedicale au fost testate şi trimise acasă în izolare.
Societate mobilizată pentru viaţă
După acest caz a urmat un adevărat haos, iar sistemul medical s-a confruntat cu o perioadă cruntă. Astfel, echipamentele de protecţie lipseau cu desăvârşire, personalul era panicat, cazurile erau tot mai multe de la o zi la alta, secţiile spitalului erau rând pe rând lovite de virus, testele erau puţine şi se făceau la Iaşi. La televizor canalele de ştiri anunţau doar veşti sumbre, iar străzile erau pustii, oamenii rămânând în case, îngroziţi din cauza inamicului nevăzut care avea să le schimbe vieţile pentru totdeauna. Şcolile s-au închis, majoritatea instituţiile şi-au mutat activitatea în online, iar uşor, uşor am intrat în lockdown având voie să ieşim din casă doar cu motive întemeiate şi cu declaraţie pe propria răspundere.
În tot acest tablou sumbru însă, a apărut o rază de speranţă. Astfel, în faţa unei provocări atât de mari, societatea civilă s-a unit pentru a-şi proteja eroii. S-au strâns fonduri, s-au cumpărat materiale de protecţie, dezinfectanţi şi astfel au fost ajutaţi cei din linia întâi. S-au cumpărat chiar şi aparate PCR pentru testare la Botoşani. Afacerişti, ONG-uri, farmacii, cabinete, firme private şi chiar oameni simpli şi-au unit forţele şi au contribuit cu tot ce au putut pentru a fi alături de cadrele medicale.
„A fost o relaxare în vară, dar ne-a costat scump”
În tot acest timp autorităţile au căutat soluţii uneori inspirate, alteori nu. Una dintre instituţiile cu rol vital în pandemie a fost Prefectura, iar cel care s-a aflat la conducerea instituţiei care reprezintă Guvernul în teritoriu este Dan Nechifor. Acesta a fost învestit în funcţie cu doar câteva zile înainte de depistarea primului caz de Covid din judeţ şi se află la cel de-al doilea mandat de prefect.
„Un an greu, cu stări de alertă peste stări de urgență, din care nici acum n-am ieșit. Cu măsuri restrictive ce au provocat nemulțumiri și ne-au dat viața peste cap. Cu Paștele sărbătorit în casă, cu procesiunea Cuvioasei Parascheva ținută online. A fost o relaxare în vară, dar ne-a costat scump. Au trebuit închise școlile, iar asta înseamnă prejudicii mari pentru întreaga societate. Să nu uităm de pierderile din domeniul privat și de criza economică adusă de pandemie. Am încercat să intrăm în normal la sfârșitul anului trecut, s-au deschis restaurantele, s-au derulat măsuri de sprijin, însă la 2, 91% – incidența de infectare, nu ar trebui să ne relaxăm pentru că riscul e prea mare. Să dea Dumnezeu să nu mai trecem prin ce am trecut”, a declarat prefectul Dan Nechifor.
„Nimeni nu a luat în serios actuala pandemie”
Una dintre instituţiile cel mai greu încercate de pandemie a fost în acest an Serviciul Judeţean de Ambulanţă (SJA). Asta deoarece echipajele de ambulanţă sunt primele care răspund când cineva are nevoie de ajutor, iar de această dată cadrele medicale au fost nevoite să plece la luptă cu mâinile goale, într-un război în care inamicul este nevăzut.
„Nimeni nu a luat în serios actuala pandemie, cel puțin până când a ajuns în Europa. Primele probleme cu care m-am confruntat la locul de muncă au fost epuizarea echipamentelor de protecție și imposibilitatea achiziției de altele noi. Printre cei expuși pericolului de îmbolnăvire erau lucrătorii pe ambulanță, aflați în prima linie a luptei; solicitările erau tot mai frecvente crescând necesarul de măști, mănuși și combinezoane. În plan familial, am intrat cu toții într-o stare de semiizolare, renunțând la călătorii de agrement, reducând cumpărăturile la strictul necesar, preferând în unele cazuri achiziția on-line. Măștile, mănușile, distanțarea fizică și spălatul mai des pe mâini au devenit repere importante din viața noastră cotidiană. Am așteptat cu speranță producerea și omologarea unui vaccin Covid-19. Păstrez o sinceră recunoștință celor care au lucrat în domeniu și celor care au finanțat aceste proiecte. De aceea, nu îi înțeleg pe cei care sunt angajați în adevărate campanii anti-vaccinare și care promovează nerespectarea regulilor de prevenire. Sper că vaccinarea în masă și respectarea măsurilor de prevenire să ne aducă mai aproape de ziua în care vom trăi din nou o viață normală”, a declarat medicul primar Liliana Mateciuc, manager al SJA Botoşani.
„Această pandemie a ţinut medicii departe de pacienţi”
Una dintre cele, daca nu poate chiar cea mai expusă secţie a spitalului a fost în ultimul an Unitatea de Primiri Urgenţe. Asta deoarece aici se prezintă aproape toţi pacienţii, cu simptome sau fără, cu boli grave sau închipuite, aici cadrele medicale sunt expuse clipă de clipă deoarece nu pot şti daca pacientul din faţa lor este infectat sau nu. Pandemia a schimbat regulile si aici. Astfel, pacienţii nu au mai putut fi primiţi şi nici consultaţi ca înainte, au fost realizate noi circuite, şi toţi cei care au nevoie de ajutor sunt testaţi pentru SARS-CoV-2.
Astfel, la început, când absolut toţi pacienţii care erau diagnosticaţi cu Covid19, chiar dacă era vorba despre asimptomatici sau forme uşoare, cei care ajungeau la spital erau nevoiţi să stea ore întregi în aşteptare. Ulterior s-au căutat soluţii, pacienţii au fost internaţi şi în alte spitale, iar în faţa UPU au fost montate containere unde cei ce se prezentau să poată fi triaţi, consultaţi, urmând apoi să aştepte rezultatul testului covid dacă starea lor nu era una gravă.
„Pacienţii care veneau, veneau cu forme grave la început. Chiar şi acea pacientă diabetică, care a venit în stare extrem de gravă, iar ulterior a murit. Eu am adus-o la Urgențe cu ambulanţa. Cel mai greu a fost că la început, neştiind cu ce te lupţi, marea majoritate s-au contaminat din personalul medical. Mai mult, această pandemie a ţinut medicii departe de pacienţi şi pacienţii departe de spital de multe ori. Eu consider că toţi colegii mei, medici, asistenţi, asistenții sociali, atât de importanți acum, infirmieri, registratori, sunt nişte eroi. Pentru cum au luptat cu această boală în ultimul an şi pentru că au ales să nu plece din faţa bolii. Un an care m-a făcut să mă gândesc de mai multe ori că viaţa este ceva foarte fragil. Trebuie să trăieşti clipa, să fii mai aproape de familie şi de semeni”, a declarat medicul primar Ramona Elena Guraliuc, coordonator al UPU-SMURD.
„Pandemia ne-a arătat limitele sistemului sanitar”
Principalul front de luptă cu pandemia a fost la Spitalul Judeţean, care după primul pacient cu Covid aproape ca a intrat în colaps. Astfel, atunci secţie după secţie se închideau din cauza numărului mare de bolnavi atât din rândul personalului cât şi a pacienţilor. La începutul lunii aprilie, mai bine de jumătate dintre persoanele diagnosticate erau ori angajaţi ai spitalului, ori aparţinători ai acestora. Timp de două săptămâni s-au căutat soluţii pentru a fi înfiinţat un Spital Covid, care să poată primi exclusiv pacienţi cu această afecţiune. A fost o perioadă de tergiversare în care spitalul de suport era, ba Maternitatea, ba Spitalul Dorohoi.
Pe 3 aprilie, însă, a fost luată decizia finală. Astfel, Ordinul 555 al Ministerului Sănătăţii prevedea că Spital Covid urma să fie la Blocul central de la Spitalul Judeţean „Mavromati”.
Decizia a venit după ce cadrele medicale de la Maternitate au fost anunţate că trebuie să se mute la Dorohoi, motiv pentru care în curtea unităţii sanitare a fost organizat un protest de amploare.
Între timp, din cauza situaţiei grave de la spital, Ministerul Sănătăţii a decis să schimbe şi şefia. Astfel, având în vedere „constatarea gravelor deficiențe de management de la nivelul Spitalului Județean de Urgenta Mavromati Botoșani”, începând cu data de 24 aprilie, medicul Livia Mihalache a fost înlocuită din funcţia de manager cu medicul Radu Malancea.
Imediat după ce a preluat funcţia noul şef a inspectat unitatea sanitară, o gândit noi circuite şi a început o luptă crâncenă pentru a reda spitalul tuturor pacienţilor. Acest lucru s-a şi întâmplat la finalul lunii mai.
„A fost un an extrem de dificil. Pentru noi toţi. A fost grea pandemia. Încă este şi probabil va mai fi ceva timp. Dar dincolo de toate, are o faţetă bună. Pentru noi românii. Pandemia ne-a arătat limitele sistemului sanitar şi cât a ajuns el de scheletizat şi cât de mult şi-au bătut joc politicienii în ăştia 30 de ani. La ce nivel l-au adus şi acum se vede cât de jumulit a fost. De la vestita replică «cui nu-i convine să plece din ţară» s-a stimulat enorm plecarea medicilor din ţară. Acum se vede rezultatul politicii de indiferenţă şi dezinteres faţă de sistemul sanitar. În loc să avem mai multe spitale, avem mai puţine, în loc să avem specialişti, aceştia sunt în continuare fugăriţi prin diferite mijloace. Nu se face nimic şi nici nu se va face prea curând. Nu văd vreun ministru, nici actualul, să mişte ceva în sistemul sanitar. El a mai fost o dată, nu a făcut mai nimic. Poate vor fi alocaţi bani, cu mare dangăt de clopote, către nişte centre universitare preferate de staff-urile politice şi alea vor fi arătate la televizor. Dar nu văd ca politicienii să se pună la masă şi să reabiliteze sistemul sanitar. Restul sunt vorbe goale. Tot timpul când nu a mers bine, s-a dat vina pe sistemul sanitar. Nu am văzut niciodată un ministru sau politician să fie tras la răspundere”, a declarat medicul Radu Malancea.
Medicul a reuşit să-şi îndeplinească obiectivul, a redat spitalul tuturor bolnavilor care aveau nevoie de ajutor. Ulterior, după aproape şase luni de luptă pentru pacienţi, Radu Malancea a demisionat de la conducerea unităţii sanitare. Acesta şi-a preluat, pe 4 noiembrie, mandatul de consilier judeţean, funcţie pe care a câştigat-o în urma alegerilor din 27 septembrie şi care este incompatibilă cu cea de manager a spitalului.
„Astăzi nu mai este nimic valabil din ceea ce ieri era piatra de temelie a unei vieţi normale”
O altă instituţie afectată a fost Maternitatea. La un moment dat autorităţile locale au luat în calcul să o transforme în Spital Covid datorită reţelei de oxigen atât de necesară pacienţilor care au forme medii sau grave de Covid. Angajaţii şi societatea civilă nu au fost, însă, de acord cu această decizie, iar din acest motiv au fost organizate numeroase proteste. Din acest motiv autorităţile au renunţat la idee şi s-au reorientat.
„E greu să ne întoarcem în timp, mai ales atunci când ce ne sperie ne omoară, şi invers. În urma cu un an, coronavirusul a intrat în România. La Botoşani, timpul nu putea fi oprit şi au apărut şi la noi cazuri. Toţi vectorii social politici încep să caute soluţii pentru lupta cu virusul şi diminuarea panicii. „Astăzi” nu mai este nimic valabil din ceea ce „ieri” era piatra de temelie a unei vieţi normale. Oamenii încep să caute soluţii în lupta cu un inamic invizibil şi viclean, care ne suspendă libertatea. Acum un an am făcut apel la solidaritate, unitate şi raţiune pentru a rămâne acolo unde ne este locul şi menirea, alături de gravidă, nou născut şi bolnavi. Conştienţi fiind că, prin activitatea noastră anti-pandemică am dovedit cu prisosinţă că ne pasă de sănătatea generaţiilor viitoare. Azi, la un an de la „baricada” de la Maternitate, timpul a devenit prietenul nostru, certificatul de activitate în beneficiul pacientului. Doctori, asistenţi şi infirmieri, am ridicat un zid al rezistenţei în faţa celei mai mari provocări de după al Doilea Război Mondial. O mână de oameni, cu echipamente de protecţie încropite, cu pancarte în curtea maternităţii, luptându-ne să ducem „Viaţa” mai departe, să asigurăm generaţia care să înlocuiască pierderile, inevitabile într-un război. Peste 2,600 de nou-născuţi, 1.350 de intervenţii chirurgicale şi am raportat 6.500 de cazuri rezolvate, din care 220 cu covid. Ar fi fost imposibil să luptăm cu acest virus fără un personal medical dedicat şi care a dovedit că suntem o familie la Maternitate. Lupta continuă, iar victoria stă în priceperea şi puterea noastră”, medic primar Maria Olaru, şefa Secţiei de Obstetrică Ginecologie.
„Nu este uşor să priveşti un bolnav în ochi, să îi vezi suferinţa şi să nu poţi face nimic”
Lupta cu Covid19 reprezintă o provocare pentru specialişti şi din cauza faptului că atunci când a izbucnit pandemia informaţiile disponibile erau extrem de puţine, iar aceştia erau nevoiţi să se adapteze de la zi la zi pentru a le oferi bolnavilor o şansă în plus.
„De multe ori a părut un an de război, un război dur, cu duşmani nevăzuţi, neştiuţi. Un război al izolării şi distanţării, în care putem deveni cel ce răneşte pe cineva drag. Un an în care unii au dorit doar să poată ieşi fără restricţii, iar unii ar da orice să poate vedea pentru ultima oară pe cineva drag. În plan medical am trăit sentimente de neputinţă, cauzate de lupta cu o boală complet nouă. Suntem învăţaţi să tratăm după protocoale, după aspecte clinice bine definite, ştim ce complicaţii pot apărea şi căutăm să preîntâmpinăm. Aici totul este nou, învăţăm din mers. Nu este uşor să priveşti un bolnav în ochi, să îi vezi suferinţa şi să nu poţi face nimic. Şi, din păcate, coronavirusul încă are forţa să ne surprindă după un an”, medic primar de neonatologie Carmen Zaboloteanu, şefa Secţiei de Neonatologie din cadrul Maternităţii.
Haos la DSP organizat cu un medic la conducere
O altă instituţie care s-a aflat în linia întâi în lupta cu pandemia a fost Direcţia de Sănătate Publică. Înainte de pandemie rolul acestei instituţii era unul neclar pentru foarte mulţi, însă în ultimul an lucrurile s-au schimbat. Imediat după diagnosticarea primului caz la Botoşani reprezentanţii instituţiei care s-au trezit cu un rol vital într-un război cu un inamic nevăzut au început să ia măsuri contradictorii. Au decis să trimită la spital pacienţi care stăteau acasă sub tratament, deşi nu aveau simptome, după care s-au răzgândit. Au chemat la internare pacienţi negativi, iar cei ce cereau explicaţii au fost ameninţaţi cu poliţia. Deciziile luate astăzi, erau schimbate după două zile, iar modul de reacţie surprindea mai ales pentru că în judeţele vecine situaţii similare erau gestionate total diferit.
De asemenea instituţia refuza să ofere orice fel de informaţii presei, iar la un moment dat s-a ajuns chiar în punctul în care un angajat să arunce cu tot felul de invective la adresa jurnaliştilor.
Această debandadă nu a rămas, însă, fără urmări. Astfel, după mai multe articole apărute în presă, prefectul a trimis corpul de control pentru a analiza modul în care DSP gestiona pandemia în judeţ, iar măsurile nu au întârziat să apară.
Pe 29 aprilie, după mai bine de o lună de la primul caz confirmat, la conducerea DSP a fost numit medicul Monica Adăscăliţei, iar în următoarele luni instituţia a reuşit să gestioneze criza. Medicul se află şi astăzi la şefia DSP şi a fost primul botoşănean care s-a vaccinat împotriva Covid19.
„Eu cred că pentru toată lumea acesta a fost cel mai greu an: medici, pacienţi, rude ale acestora, toată lumea. Am discutat cu colegi de ai mei, cu mult mai mult de 20 de ani de carieră medicală şi au spus că nu au prins niciodată un an atât de greu din punct de vedere profesional. Şi asta nu neapărat din cauza patologiei acestei boli, ci din cauză că nu s-a cunoscut nimic până acum despre această boală. Chiar a fost un inamic nevăzut, aşa cum au spus mulţi în anul trecut. Şi încă mai este din păcate, încă nu trebuie să desconsiderăm această boală. Este greu să te lupţi cu ceva ce nu cunoşti, ceva ce abia începi să înţelegi şi este atât de imprevizibil”, a declarat medicul Monica Adăscăliţei
„Ultimul an mi-a dat peste cap toată viaţa”
Deşi a trecut un an, şi cu toţii avem cel puţin un cunoscut care s-a infectat, asta dacă nu am fost chiar noi bolnavi, există încă numeroşi cetăţeni care cred tot felul de teorii ale conspiraţii care mai de care mai aberante.
Cei care au trăit, însă, pe propria piele experienţa Covid ştiu că această boală este reală şi ucide. Unul dintre cele mai concrete exemple în privinţa faptului că Covid19 este o afecţiune cât se poate de reală este chiar un medic, care a avut de suferit de pe urma Covid mai bine de o lună, şi nici acum nu şi-a revenit complet. Acesta a intrat în contact chiar cu primul caz grav din judeţ, care ulterior a şi decedat. În acea perioadă, din cauza politicii superioare de partid, în spital se consulta şi trata fără măşti, fără ochelari şi fără nici o protecţie serioasă.
„Eram pre-pandemici. Am avut ulterior un pacient pe ATI, tot cu Covid, apoi o pacientă operată, care a avut Covid. Inclusiv cu toţi colegii de la diabet au stat la aceeași masă într-o şedinţă, iar peste două zile toţi au fost internați. Ultimul an mi-a dat peste cap toată viaţa. Am stat internat 38 de zile, din care 12 în Secția de infecţioase, o zi la Iaşi la Infecţioase, apoi 12 zile pe Reanimare la Iaşi, apoi restul până la 38 de zile iar la Infecţioase Iaşi. Mi-am rupt familia în două. Un copil l-am dus la Iaşi, unde cumnaţii au avut grijă de fată, făcând teme online şi au îngrijit-o, iar celălalt copil a stat la socri. Iar în ziua în care am fost externat, socrul meu era înmormântat şi am venit la înmormântare. Eu bolnav, soţia bolnavă, dar eu am supravieţuit, mare parte din ce mi s-a întâmplat, datorită soţiei mele. Trăiesc şi datorită ei. A trecut un an şi încă nu mi-am revenit complet după boală. Sunt muşchi şi articulaţii care nu m-au durut în viaţa mea şi mă dor. O doamnă conferenţiar a venit la Iaşi şi a spus încă 2-3 ani voi suferi de sindrom astenic, adică o oboseală cronică. Am avut colegi care au spus că m-am lăsat infectat şi că am fost plătit de partid să mă îmbolnăvesc. Am încercat atunci, când am ieşit prin magazine, cofetării, la piaţă, să mai civilizez oamenii. Domnule, ia şi te protejează, este covid. Nu pentru mine, că am anticorpi, dar acum sunt resemnat. Am colegi doctori care spun că acest virus nu există. Dacă nu poţi convinge un medic, dar un om de pe stradă?”, a spus medicul chirurg Iulian Preda, coordonator al spitalelor în lupta împotriva Covid.
„2020 a fost un an foarte dificil”
Tot în linia întâi în lupta cu Covid19 s-au aflat şi angajaţii Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă din Botoşani. Instituţia a fost condusă până colonelul doctor inginer Mihail Cristian Amarandei. La începutul lunii februarie, însă acesta a fost împuternicit la comanda Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Dobrogea” Constanța, pentru a asigura conducerea acestei unități până la desemnarea noii conduceri.
„2020 a fost un an foarte dificil, în care activitatea Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă a trebuit să fie adaptată la măsurile de protecţie specifice contextului epidemiologic pentru protejarea personalului împotriva infectării cu SAR-CoV-2. Acest aspect a generat şi, uneori, timpi mai mari de răspuns pentru că personalul trebuia să se echipeze cu mijloacele de protecţie specifice, iar după executarea misiunilor de intervenţie trebuiau respectate măsurile de decontaminare atât pentru personal, cât şi pentru tehnica şi echipamentele folosite. De asemenea, o parte dintre colegi, în decursul timpului au fost infectaţi şi a trebuit să ne adaptăm programul şi misiunile în funcţie de gradul de disponibilitate al resurselor umane. Dar, ne-am mobilizat, consider că misiunile care au fost stabilite în competenţa Inspectoratului au fost executate la nivelul cerinţelor. Nu au existat sincope şi disfuncţionalităţi în ceea ce priveşte activitatea Inspectoratului. Îi sfătuiesc pe botoşăneni să respectăm întru totul măsurile stabilite de către autorităţi, să ne protejăm pe noi înşine, să-i protejăm pe cei dragi şi împreună să putem depăşi această perioadă foarte dificilă din viaţa noastră”, a declarat Cristian Amarandei.
„Efortul instituțional depus a fost unul considerabil”
În linia întâi în lupta cu pandemia nu s-au aflat, însă doar instituţiile din sănătate. Astfel, în această situaţie a fost şi poliţia, care de acesta dată a ieşit în stradă încercând să apere cetăţenii de un inamic nevăzut. Astfel, oamenii legii au ieşit în tot acest an în stradă încercând să vegheze la respectarea legilor, însă acest lucru nu a fost deloc uşor. Poliţiştii s-au văzut de nenumărate ori nevoiţi să sancţioneze botoşăneni care refuzau să poarte mască deşi acest lucru în proteja în primul rând pe ei înşişi si apoi pe cei dragi lor.
De sancţiuni nu au scăpat nici medici sau asistente care s-au trezit cu dosare penale pentru zădărnicirea combaterii bolilor după ce s-au crezut mai presus de boală sau au minţit riscând să-i infecteze pe cei din jur.
„Atât în anul 2020 cât și de la începutul anului 2021 până în prezent, apreciez că efortul instituțional depus a fost unul considerabil, impunându-se adaptarea continuă în plan operațional a măsurilor conjugate, astfel încât complexitatea misiunilor pe linia prevenirii și combaterii efectelor pandemiei să nu greveze asupra obiectivului esențial al instituției, respectiv acela de creștere a gradului de siguranță a cetățeanului. Faptul că am reușit să menținem sub control situația operativă este reflectat în scăderea infracționalității sesizate în anul 2020 cu 7,54%”, comisarul șef Viorel Şerbănoiu, şeful Inspectoratului de Poliţie Judeţean.
Peste 11.000 de botoşăneni infectaţi
A trecut un an de pandemie. De atunci şi până ieri 11.604 botoşăneni, dintre care 5.246 de bărbaţi şi 6.358 de femei, s-au îmbolnăvit de boala care a schimbat cursul omenirii. Din fericire 10.426 s-au vindecat, iar alţi 661 reprezintă încă cazuri active. 517 persoane au pierdut lupta cu boala.
Din spitalele din Botoşani, până ieri 79 de medici s-au îmbolnăvit, 77 s-au vindecat, iar unul şi-a pierdut viaţa. De asemenea 404 asistenţi au contractat virusul, iar 392 au reuşit să-l învingă, însă trei persoane s-au stins. Îmbolnăviri au fost şi în rândul celorlalte categorii de angajaţi ai spitalelor. Printre aceştia se numără 165 de infirmieri (159 vindecaţi), 26 de îngrijitori şi 11 brancardieri, toţi vindecaţi.
