Pandemia de Covid19 afectează viaţa oamenilor de pe întreaga planetă pe absolut toate planurile, iar în România scoate la suprafaţă situaţii aproape de neconceput în ţări civilizate. Astfel, în era tehnologiei, în timp ce peste tot în lume tot mai multe activităţi se mută fără probleme în online, la noi acest lucru este aproape imposibil din cauza sărăciei şi a lipsei de implicare timp de zeci de ani a autorităţilor, care au bătut pasul pe loc în ceea ce priveşte dezvoltarea.
Un exemplu elocvent şi extrem de dureros este şcoala online, care se dovedeşte a fi, pe zi ce trece, un real eşec. La fel ca în multe alte domenii, deciziile în această privinţă au fost luate din birou, fără ca cineva să ia în seamă realitatea cruntă din teren.
În Codreni, de exemplu, un sat aflat în nordul judeţului, la mijlocul distanţei dintre Mileanca şi Coţuşca, conceptul de şcoală online capătă cu totul alte valori, părând un banc prost ce scoate la iveală o imagine tragică a sărăciei şi nepăsării, iar cei care suferă sunt, din păcate, copiii.
„Ca să pot face temele trebuie să urc în copacul din faţa casei”
Maria are 13 ani. Este de acum o domnişoară, dacă ar fi să judecăm după standardele unei familii „de la oraş”. Copila se bucură că are un telefon inteligent şi poate păstra, cât de cât, contactul cu şcoala. Pentru asta, însă, este nevoită să stea ore în şir cocoţată într-un copac din faţa casei, situat la stradă. Doar acolo are semnal suficient de puternic pentru a avea şi transmisie de date pe telefon şi astfel poate să-şi primească temele. Atunci când plouă sau bate vântul, însă, copila nu poate fi prezentă la lecţii din motive evidente.
„Ca să pot face temele trebuie să urc în copacul din faţa casei. Nu aveam semnal şi îmi era destul de greu, uneori bătea vântul şi îmi lua cărţile pe sus şi nu puteam sta. Nu e bine, dar m-am obişnuit”, spune fata amuzată şi stânjenită, în acelaşi timp, de impotenţa autorităţilor de a oferi şi soluţii la problemele pe care tot ele le creează.
Ca să nu rămână în urmă cu temele şi ca să nu îşi strice media, cum era în timpul şcolii normale, fata s-a chinuit aşa. „Stătea un sfert de oră şi după aia 10 minute venea în casă. Mai bea un pic de apă. Se dădea jos din copac, că îi amorţeau picioarele. Când bătea vântul sau ploua nu putea intra deloc. Aşa s-a chinuit”, spune mama fetiţei.
„Nu m-am gândit niciodată că aşa va fi şcoala”
Prezenţa Mariei la ore depinde exclusiv de semnal şi de vremea de afară. Când e vânt sau ploaie, Maria lipseşte. „Nu m-am gândit niciodată că aşa va fi şcoala. Doamna dirigintă ştie problemele mele, dar i-am spus că îmi e frică să nu rămân corigentă. Mi-a spus că ei înţeleg situaţia şi că se va rezolva”, spune fetiţa plină de optimism.
Desfăşurare de forţe pentru câteva SMS-uri
Lipsa semnalului nu este, însă, singura problemă cu care se confruntă copiii siliţi să găsească ei înşişi soluţii pentru problemele provocate de decidenţi.
O altă piedică în calea educaţiei în sistem online este sărăcia în care trăiesc zeci de mii de români. Astfel, dacă la oraş lipsa unui telefon de ultimă generaţie poate fi văzută ca o adevărată ruşine, la Codreni, într-o altă casă, două fetiţe primesc temele prin SMS de la învăţătoare. Şi aceasta, la rândul ei, caută semnalul la telefon prin grădină. Este cam singurul loc unde are suficientă putere semnalul pentru a putea trimite SMS-uri. Ar putea trimite şi mailuri, dar cui, dacă unii copii încă au un telefon cu butoane?
Mama a două eleve are un telefon vechi, cu butoane, iar semnal doar în faţa casei. Pentru a primi temele, acestea recurg la adevărate strategii. „O fată e plecată la sora mea, stă acolo şi îmi trimite prin telefon SMS. Ce trimite doamna pe grup îmi trimite apoi ea prin SMS. La pagina cutare, lecţia cutare, exerciţiul cutare. Facem tema acasă, apoi ieşim afară, facem poză cu telefonul şi îi trimitem fetei de unde este semnal. Şi ea trimite la doamna”, povesteşte femeia.
„E foarte greu, noi nu suntem pregătiţi pentru aşa ceva”, concluzionează femeia, epuizată.
Lecţii predate din grădină
Dar nu numai elevilor le e greu. O singură învăţătoare le predă copiilor de la clasa pregătitoare până la clasa a patra. Dascălul are semnal pe telefon numai în faţa porţii sau în grădină. „Şi doamna trebuie să meargă în grădină”, spune Maria, oarecum împăcată cu ideea că nu este singura cu probleme.
„Altfel nu are semnal, să ne dea temele. Merge în grădină şi ne trimite”, spune fata.
„Am cinci clase simultan online. Intru separat, mai întâi le scriu pe grup la cei care au posibilitatea. Cu alţii intru pe cameră şi tot aşa. Deci asta e una din problemele foarte mari, semnalul. La toată lumea. Sunt cazuri când copiii pleacă de acasă la vecini. Chiar acum o fetiţă mi-a trimis tema şi îi corectam. La clasa întâi am propoziţii cu semnul întrebării. Trebuie citit cu intonaţie. Dacă nu îl auzi, nu poţi să-l corectezi, cam asta e”, spune resemnată învăţătoarea din Codreni.
„Eu nu pot să fac ore”
Vlad este un alt elev al satului. Este în clasa a şaptea şi urcă în fiecare zi până în vârful dealului, la casa unui unchi, unde găseşte Internet. „Nu-i bine cu şcoala online. Eu nu pot să fac ore. Nu e semnal. Mă duc la unchiul meu, care stă la deal. Merg cu bicicleta, dar s-a stricat şi acum o să merg pe jos”, spune Vlad.
Şcoală făcută cu chin
Deşi par ireale, sunt situaţii din finalul anului 2020, dintr-o localitate din judeţul Botoşani. O localitate în care copii şi profesori se chinuiesc, la propriu, să facă şcoală. Fără semnal, fără smartphone, ca să nu mai vorbim de tablete, fără Internet. Ca să se audă unii pe alţii merg şi kilometri pe jos până când telefonul găseşte semnalul. Ies pe uliţe, urcă în copaci sau caută grădina cu cel mai bun semnal. Când va veni iarna cu viscol, va îngheţa probabil şi bruma de educaţie online. Şcoala cea nouă stă cu lacătul pe poartă.
Potrivit cifrelor oficiale, internetul lipseşte cu desăvârşire într-un sfert din gospodăriile României, iar în multe sate semnalul de telefonie este slab sau nu există.
Mii de copii prea săraci pentru orele online
Orele online rămân o poveste frumoasă şi pentru mii de copii botoşăneni a căror familii nu-şi permit să cumpere telefoane sau tablete copiilor, deoarece pentru acestea principala grijă rămâne asigurarea celor necesare traiului zilnic.
După 9 noiembrie, când toate şcolile din România şi-au mutat activitatea în mediul online, conducerea Inspectoratului Şcolar Judeţean (IŞJ) a solicitat o situaţie privind copiii care nu au participat la ore online. Datele transmise de conducerile şcolilor arată că din 62.708 preşcolari şi elevi, 7.976, reprezentând 12,72%, nu s-au conectat la nici o oră, în perioada 9-13 noiembrie.
Pentru copiii care nu au acces la tehnologie, inspectoratul şcolar a transmis o adresă, prin care învăţătorii şi profesorii diriginţi sunt rugaţi să se asigure că fiecare elev va primi măcar o dată pe săptămână fişe de lucru sau o sinteză a lecţiilor care s-au realizat în săptămâna respectivă, astfel încât să nu fie întrerupt total contactul cu şcoala.
Solicitările pentru tablete destinate elevilor botoşăneni au crescut exponenţial
În luna mai, în baza datelor transmise de şcolile botoşănene, conducerea IŞJ anunţa că aproximativ 7.000 de elevi botoşăneni nu au dispozitivele necesare pentru a putea participa la orele online. În toamnă, la o nouă centralizare, s-a anunţat că de fapt numărul elevilor pentru care nu pot participa la ore online este de aproximativ 20.000. În ultimele luni, câteva primării din judeţ au cumpărat tablete pentru elevi, iar altele au în plan aceste achiziţii.
