Lipsiţi de medici şi de tratament, mii de botoşăneni duc o luptă inegală cu pandemia. Aceştia sunt victime sigure în faţa unui sistem care i-a abandonat de mult, iar acum le pune cruce. Singura lor speranţă stă, cu puţin noroc, într-un medic de familie din altă comună, însă, pe timp de pandemie, aproape nimeni nu îi mai vede. Singurii care îşi fac milă de ei sunt chiar asistenţii comunitari, care fac zeci de kilometri pe jos în fiecare zi.
În Adăşeni, o comună de la graniţa Uniunii Europene, în care trăiesc aproape 1.500 de suflete, autorităţile se chinuiesc de mai bine de doi ani să le asigure locuitorilor accesul la un drept constituţional, şi anume dreptul la servicii de sănătate. Au construit şi un dispensar nou nouţ care zace, însă, gol. Nici un medic de familie nu a intrat vreodată în el. În acest context, dacă se îmbolnăvesc, oamenii sunt obligaţi să sune la 112, însă pot să aştepte şi ore până când poate ajunge la ei o ambulanţă cu un medic.
Marea majoritate a locuitorilor sunt bătrâni
Până acum câţiva ani, într-o comună învecinată exista un medic de familie care deservea trei comune, printre care şi Adăşeniul. Din cauza unor probleme cu Casa de Sănătate, acest medic nu mai există, însă, în zonă.
Autorităţile locale au cerut în nenumărate rânduri să le fie trimis un medic de familie la Adăşeni, însă în afară de promisiuni, nu s-a întâmplat nimic. Din acest motiv oamenii trebuie să facă zeci de kilometri pentru a-i vedea un medic, iar marea majoritate sunt bătrâni care nu pot sau se deplasează foarte greu.
„Oamenii sunt efectiv disperaţi”
Pe timp de pandemie lucrurile sunt şi mai grave, pentru că aproape nimeni nu mai vrea să îi vadă. O ambulanţă face cel puţin 40 de minute până la Adăşeni, în condiţiile în care fiecare clipă contează. Nici noul coronavirus nu a ocolit Adăşeniul, unde se află un centru al DGASPC-ului. Mai mulţi pacienţi şi angajaţi s-au îmbolnăvit din focarul de acolo, ducând incidenţa la cele mai înalte valori din tot judeţul.
Primarul comunei pare epuizat de cât a încercat să aducă un medic în zonă, iar dispensarul construit şi dotat este acum doar o investiţie fără sens. „Oamenii sunt efectiv disperaţi. Vin la primărie şi cer medic. Am intervenit cu adrese peste adrese la Consiliul Judeţean, la Casa de Sănătate. Da, se va rezolva, se va rezolva şi nimic nu s-a rezolvat”, spune Constantin Dresleucă, primarul comunei Adăşeni.
Kilometri bătuţi la pas de asistentul comunitar
Singura rază de speranţă a bolnavilor din comună este Alina Axinie, asistentă comunitară, care zilnic parcurge pe jos peste 20 km, pentru a duce bătrânilor din comună medicamente şi materiale sanitare. Aceasta le verifică oamenilor tensiunea sau le măsoară saturaţia oxigenului în sânge. Este practic singura legătură permanentă a acestor oameni cu sistemul medical. Şi asta pentru că medicii de familie la care oamenii sunt acum înscrişi sunt împrăştiaţi prin toate localităţile, la zeci de kilometri distanţă. Iar dacă până acum veneau rar, de când cu pandemia medicii nici nu mai ies din cabinete.
„Cred că suntem singurii de sistem care cunoaştem de la prenatal, de la gravidă şi până la îngrijiri paliative. Ai câte un pic din toate domeniile. Şi ştim din toate domeniile. Merg la fiecare, merg şi la cei în izolare din cauza Covid. Vorbim din poartă, dar măcar să văd ce fac, cum se simt. Unii sunt singuri, nu au pe nimeni”, spune Alina Axinie.
„Alina este un Dumnezeu pentru mine”
Alina parcurge astfel distanţe mari fie că este frig sau soare, noroaie sau zăpezi. Se îngrijorează de fiecare dată când unul dintre „bunicii” din comună nu îi răspunde la telefon şi merge să se asigure că totul este în regulă. „Alina este un Dumnezeu pentru mine. M-a ajutat şi cu soţul meu. A murit de cancer, l-a îngrijit fata. Să-i dea Dumnezeu sănătate şi la familia ei”, spune o localnică ce primeşte ajutor de la asistenta comunitară.
Un medic de familie ar rezolva de trei ori mai repede ce face asistentul comunitar, dacă ar fi la cabinet.
Unii cred că nici un medic nu vine şi din cauza drumului până la Adăşeni.
Situaţie dificilă şi la Manoleasa
La câţiva kilometri distanţă, în comuna Manoleasa, situaţia este puţin diferită. Oamenii depindeau de acelaşi medic de familie, însă primarul de aici reuşise să convingă un alt doctor să vină câte două zile pe săptămână şi în comunitatea sa. Acum nu mai vine nimeni, însă, pentru că şi acel doctor este în izolare fiind pozitiv la Covid19. Situaţia este dificilă şi pentru că medicul ar vrea să renunţe, deoarece volumul de muncă este prea mare şi nu poate face faţă la atâtea comune.
La Manoleasa dispensarul este mare, iar primarul Cristinel Aruşculesei spune că va moderniza clădirea şi va utila cabinetul prin PNDL. Mai mult, acesta susţine că va amenaja şi o locuinţă de serviciu pentru cine va dori să vină. Are promisiuni de la un medic rezident, însă mai trebuie să aştepte. Până atunci şi la Manoleasa asistentele comunitare trebuie să se descurce cu tot ce înseamnă legătura cu sistemul medical. „Luăm o tensiune, o glicemie, cu ce putem să-i ajutăm. Dacă le putem aduce medicamente şi mai bine”, spune Monica Moldovanu, asistentul comunitar din Manoleasa.
În comună trăiesc peste 3.500 de suflete, majoritatea fiind bătrâni.
Asistentele medicale spun că în caz de urgenţă o ambulanţă poate să vină şi în 2-3 ore. Asistentele sunt şi cele care trebuie să facă şi o pseudo-anchetă când moare cineva, să vadă la ce medic era pacientul înscris şi să meargă la acel medic şi să obţină certificatul de deces.
Soluţii de negăsit
Astfel de cazuri sunt tot mai dese la sat, pentru că medicii în vârstă ies la pensie, iar în locul lor nu vine mai nimeni. Tinerii preferă să rămână la oraş. Este un fenomen care durează de ani de zile şi căruia niciun Guvern până acum nu i-a găsit vreo soluţie.
Problematic este, însă, că nici în alte zone ale judeţului unii medicii de familie nu îşi prea mai fac simţită prezenţa. Tot mai des oamenii se plâng de faptul că, acoperiţi de stricteţea izolării şi distanţării fizice, medicii de familie din comunele mai îndepărtate din judeţ nu mai acordă consultaţii, iar despre vizite nici nu poate fi vorba.
„Unii au pus un plexiglas şi de după el doar scriu reţete, le parafează şi le dau pacienţilor. Pentru alte probleme le spun acestora să sune la ambulanţă şi să meargă la spital. Nu o dată mergeam la un cabinet medical pentru un pacient şi nu avea nici măcar verificată tensiunea, sau pusă o perfuzie”, a spus un asistent din cadrul Serviciului Judeţean de Ambulanţă.
