Justiţia joacă periniţa cu unii infractori. Trimişi în judecată pentru fapte deosebit de grave, unii infractori au ajuns să uite şi de ce sunt acuzaţi. Asta din cauza proceselor interminabile, situaţie întreţinută indirect şi de judecători.
În primăvara lui 2015, patronul unui bar de lângă Autogara TransDor era arestat pentru hărţuire şi şantaj. Bărbatul găsea tot felul de pretexte prin care îşi forţa salariatele să se culce cu el, iar cea mai uzată era presupuse furturi de bani din gestiune. Ameninţate că vor fi date pe mâna poliţiei, unele angajat au cedat.
Partidele de sex aveau loc în locuinţa bărbatului şi erau filmate, imaginile devenind mai apoi motiv de şantaj. Astfel, cele care refuzau să mai treacă prin patul lui erau ameninţate cu postarea filmelor pe internet. Una dintre fete nu a mai suportat ameninţările şi l-a reclamat la Poliţie. Era sfârşitul lunii martie 2015, iar după numai câteva luni bărbatul a fost trimis în judecată.
De cinci ani, însă, dosarul nu a trecut nici măcar de instanţa de fond, iar termene de judecată se succed de la o lună la alta. Motivul – unii martori nu se prezintă la proces.
Profesor acuzat că şi-a abuzat sexual elevii
În 2016, un alt caz crea rumoare în Botoşani. Un profesor de la Şcoala de cooperaţie era ridicat de procurori şi mai apoi arest pentru că ar fi abuzat sexual câţiva elevi. Faptele ar fi avut loc în garsoniera profesorului, unde elevii erau invitaţi sub diverse pretexte. Iar cei care acceptau să rămână peste noapte în locuinţă, erau abuzaţi sexual.
Dosarul a trecut de la o unitate de parchet la alta, iar în 2017 profesorul cu pricina a fost trimis în judecată. Lucrurile păreau să se limpezească la un moment dat, dar dosarul este încă pe rolul instanţei, tot la Judecătoria Botoşani, după o serie de termene de judecată amânate tot din lipsa unor martori care nu se prezentau la judecată.
După atâta timp, lumea a şi uitat de aceste întâmplări, iar procesele au căzut în desuetudine, mai ales că ele se judecă cu uşile închise. Mai mult de atât, până şi principiul privind dreptul la judecată într-un termen rezonabil a devenit caduc.
Zeci de dosare pe rolul instanţelor
Cazurile sunt numai două exemple, însă pe rolul instanţelor de judecată sunt zeci de dosare de acest fel. Pe 31 martie, Curtea Constituţională a publicat o decizie prin care se statua constituţionalitatea prevederilor potrivit cărora judecătorii pot lua în calcul depoziţia unui martor dată de acesta în cursul urmăririi penale şi va ţine seama de ea la judecarea cauzei, chiar dacă martorul în cauză nu poate fi reaudiat în instanţă. Prin urmare, pentru a nu mai ţine blocate cu anii astfel de dosare pe rolul instanţelor, magistraţii pot renunţa la citarea la nesfârşit a martorilor.
Practic, decizia ar putea duce la simplificarea judecăţii, dar şi la reducerea duratei proceselor.
Motive pentru prelungirea proceselor
Cu toate acestea, justiţia nu a fost şi nu va fi niciodată asemeni unui ceasornic. O recunoaşte inclusiv Consiliul Superior al Magistraturii, care a identificat cel puţin 12 cauze care duc la prelungirea unor procese. De la modificarea componenţei completelor de judecată, până la acordarea unor termene de judecată la intervale mari de timp. „O durată excesivă a procedurii judiciare poate aduce atingere dreptului la un proces echitabil al părţilor”, recunoştea CSM.
Scuze ale avocaţilor acceptate de judecători
Tertipurile care lungesc procese sunt multe. Odată trimişi în judecată, cei vizaţi recurg la metode dintre cele mai diverse, iar destui judecători se dovedesc extrem de îngăduitori şi acceptă toate scuzele avocaţilor.
Orice cauză care implică nume sonore începe cu o amânare. Deşi află din timp când are loc primul termen de judecată, inculpaţii se prezintă în faţa judecătorilor şi declară senin că au nevoie de un avocat. Astfel, procesul se mai amână cu o lună, dar avocaţii se pot schimba şi pe parcursul procesului. Apoi urmează vacanţele judecătoreşti, lipsa unui inculpat sau a avocatului care este la un alt proces, invocări de neconstituţionalitate, cereri de strămutare. Iar unele dosare sunt amânate chiar din lipsa judecătorilor.
Procesul fostului preşedinte al CJ, Florin Ţurcanu, a trecut prin trei complete diferite, după ce toţi judecătorii desemnaţi să judece dosarul s-au pensionat rând pe rând. La Săveni, un proces a avut nu mai puţin de 29 de amânări pentru pronunţarea sentinţei. Dosarul a fost deschis în noiembrie 2015 de un bătrân din comuna Vorniceni, probele au fost administrate în doar patru termene de judecată, iar pe 6 octombrie 2016 instanţa a anunţat că rămâne în pronunţare. Altfel spus, urma să se dea hotărâre. Doar că au urmat mai apoi amânări succesive, uneori de pe o săptămână pe alta, ori la două săptămâni, în total 29 de amânări de pronunţare, sentinţa fiind dată abia în mai 2016.
Interesant este că în majoritatea cazurilor, Inspecţia Judiciară care a verificat dosarele a ajuns la concluzia că „modalitatea de lucru adoptată, chiar dacă este de natură să afecteze dreptul părţilor la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, nu este imputabilă judecătorului”. Asta pentru că în majoritatea cazurilor a fost vorba de amânări justificate, pe procedură, şi în condiţiile în care instanţele funcţionează cu un număr mic de magistraţi, care trebuie să soluţioneze an de an sute sau mii de dosare.
