Justiţia costă în România, iar printre cei care sunt puşi la plată apar, uneori, inclusiv păgubaşii. Şi nu este vorba de o găselniţă, acest lucru fiind stipulat inclusiv în Codul de procedură penală. În cele mai multe cazuri, sumele imputate sunt modice, undeva între 15 şi 20 de lei, dar au fost situaţii în care păgubaşii au trebuit să plătească şi câteva sute de lei.
Redirecționează 20% din impozitul pe profit al companiei.
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat.
Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro
*Baza legală poate fi consultată AICI.
Potrivit procurorilor, aceşti bani reprezintă cheltuielile judiciare făcute de către stat în timpul anchetelor. „Vorbim de acele dosare penale în care se dispune clasarea cauzei ca urmare a retragerii plângerii prealabile din partea părţii vătămate. Cheltuielile sunt modice, însă sumele pot fi şi mai mari, dacă cercetarea penală a avansat destul de mult, s-au administrat mai multe probe şi s-a ajuns cu autorul în stadiul de suspect sau de inculpat. Altfel spus, unde cheltuielile statului nu au fost mari, nici sumele imputate părţii vătămate nu sunt mari”, spune procurorul Andrei Ostafie, din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani. Însă, indiferent de cuantumul acestor cheltuieli, păgubaşii trebuie să le plătească, chiar dacă în multe cazuri poate părea o sumă infimă. Asta pentru că, dacă nu sunt achitate în termen, aceste cheltuieli judiciare sunt comunicate serviciilor de taxe şi impozite locale şi apar ca orice datorie la stat, putându-se ajunge inclusiv la executări silite.
„Cuantumul depinde aşadar de complexitatea dosarului şi de stadiul anchetei”
Pentru a nu se trezi cu astfel de „surprize”, adică să scoată bani din buzunar chiar şi atunci când au fost victime, cei mai cu băgare de seamă ar trebui să fie persoanele agresate, victimele violurilor, a distrugerilor sau ale ameninţărilor. Asta întrucât în asemenea cazuri anchetele nu pot începe din oficiu, ci sunt ţinute de existenţa unei plângeri din partea victimei, ori cei care fac sesizări riscă să plătească dacă renunţă ulterior la plângeri. „Ca medie, 99% din cazurile în care părţile vătămate sunt puse la plata cheltuielilor judiciare sunt ca urmare a retragerii plângerii sau la împăcare. Cuantumul depinde aşadar de complexitatea dosarului şi de stadiul anchetei”, a adăugat procurorul Andrei Ostafie.
Cei care inventează infracţiuni pot scăpa basma curată
Paradoxal, cei care pot scăpa basma curată din toată aceste poveste sunt cei care inventează tot felul de fapte penale, acuzându-i pe nedrept pe unii. Asta pentru că, fiind vorba de fapte închipuite, nu există probe care să dovedească infracţiunea fictivă, iar în lipsa probelor cheltuielile judiciare sunt suportate de către stat, atunci când se dispune clasarea din acest motiv.
„În mod normal, şi în aceste cazuri cei care au depus plângerile ar trebui să plătească cheltuielile, dar pentru a se întâmpla acest lucru ar trebui dovedit abuzul de drept, ori este destul de greu de probat acest lucru”, a recunoscut procurorul Ostafie.
Victimele care se împacă cu infractorii pot fi puse la plată
Dar nu este singura situaţie pentru că păgubaşii se pot trezi cu cheltuieli judiciare. Sunt cazuri în care sumele pot fi imputate şi după un proces, dacă se dispune de către instanţă achitarea inculpatului. Asta în cazurile în care victimei i se reţine o culpă procesuală (n.r. – a minţit, ori a provocat intenţionat autorul), ori în caz de încetare a procesului penal, când se dovedeşte că plângerea prealabilă a fost tardiv introdusă. Totodată, victimele care se împacă cu autorii infracţiunilor, în timpul procesului, riscă să scoată bani din buzunar pentru acoperirea cheltuielilor efectuate de stat în anchetă şi proces.
Avocaţii consideră măsurile justificate
Avocaţii cred că măsurile sunt oarecum justificate întrucât desfăşurarea oricărui proces penal determină efectuarea unor cheltuieli, fie de către organele judiciare, fie de către alte persoane ce desfăşoară o activitate în cadrul procesului penal şi prin urmare este absolut normal ca, atunci când procesul ia sfârşit, procurorul sau instanţa, după caz, să stabilească, odată cu rezolvarea cauzei, cine trebuie să suporte aceste cheltuieli şi, când este cazul, cui trebuie să fie restituite. „În cazurile în care organele judiciare stabilesc pe baza probelor administrate că inculpatul a săvârşit infracţiunea de care este acuzat, acesta din urmă va fi obligat să plătească toate cheltuielile judiciare avansate de stat în cadrul procesului penal deoarece este culpa sa întrucât, fără săvârşirea infracţiunii, astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat. În cadrul procesului penal, promovarea şi desfăşurarea procesului nu îşi au temeiului numai într-o culpă procesuală, pentru că derularea acestuia este consecinţa intervenţiei autorităţii de stat, peste voinţa celui tras la răspundere”, consideră avocaţii. Altfel spus, cine greşeşte, trebuie să plătească, chiar dacă este victimă sau autor.
