„Teritoriul României este inalienabil”, se arată în articolul 3 aliniatul 1 din Constituţie. Acest lucru pare să nu prea intereseze autorităţile de mediu, care stau pasive şi se uită cum Prutul mănâncă an de an din teritoriul României hectare bune.
Prezent la Botoşani, la reuniunea Comisiei senatoriale pentru ape, păduri, pescuit şi fond cinegetic, ministrul Mediului, Costel Alexe, a susţinut că problema privind pierderea de teritoriu în partea de nord a judeţului în favoarea Ucrainei, este o teză falsă şi susţine că acelaşi lucru se întâmplă şi în judeţul Iaşi. „Am şi eu aceeaşi speţă şi în judeţul Iaşi. Ştiţi că este rezervaţie naturală. Mi se pare firesc ca natura să-şi urmeze cursul şi bine că nu ne învecinăm cu altcineva. Fie că e la noi, fie că e în Republica Moldova tot a noastră e”, a declarat ministrul Mediului. În momentul în care s-a precizat că, de fapt, este vorba de graniţa cu Ucraina, senatorul Costel Şoptică a sărit în apărarea ministrului şi a afirmat că e acelaşi lucru, pentru că vorbim de „Bucovina de nord”.
Ministrul a ţinut să arate că zona respectivă este rezervaţie naturală şi că nu se poate interveni aşa uşor. „Nu avem cum să intervenim şi mi se pare firesc să rămână aşa”.
„Graniţa României este cadastrată”
Un discurs în acelaşi sens a avut şi şeful Administraţiei Bazinale de Apa Prut-Bârlad, Petru Avram, care a susţinut că „teritoriul acela nu se pierde”. „Cursul de apă, într-adevăr, îşi modifică traiectoria, dar graniţa României este cadastrată. Vă pot spune şi domnii care se ocupă de paza limitei dintre state. Are delimitare exactă din punctele cadastrale”, a declarat Petru Avram.
Cu alte cuvinte, Prutul, pe acel sector, ar deveni un râu de interior şi nu unul de frontieră, iar România ar avea o bucată de teritoriu dincolo de el. Doar că realitatea nu e chiar aşa, susţin reprezentanţii Poliţiei de Frontieră şi, culmea, legile şi tratatele dintre România şi Ucraina în vigoare.
Ministru contrazis de lege
Comisarul de poliţie Denisa Mihaela Lazăr, purtătorul de cuvânt al Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră (ITPF) Iaşi susţine într-un punct de vedere remis „Monitorului de Botoşani”, că, potrivit articolului 1, litera a din Ordonanţa de urgenţă 105/2001, privind frontiera de stat, frontiera României este definită ca fiind linia dreaptă reală sau imaginară care „trece de la un semn de frontieră la altul ori”, iar acolo unde frontiera nu este marcată în teren cu semne de frontieră, de la un punct de coordonate la altul. Referitor la frontiera pe apele curgătoare, cum este şi cazul frontierei României cu Ucraina pe Râul Prut, „frontiera de stat este cea stabilită prin acordurile, convenţiile şi înţelegerile dintre România şi statele vecine (n.r. – Ucraina), cu luarea în considerare a faptului că principiul general acceptat de dreptul internaţional fluvial este acela că frontiera trece pe mijlocul şenalului navigabil principal, iar la apele curgătoare nenavigabile (n.r. – cum este Prutul), pe la mijlocul pânzei de apă”. Deci, dacă „pânza de apă” a Prutului se mută, se mută şi frontiera de stat.
Acord între România şi Ucraina
Lucrurile sunt clare şi în „Tratatul între România şi Ucraina privind regimul frontierei de stat româno-ucrainene, colaborarea şi asistenţa mutuală în problemele de frontieră din 17.06.2003”. Acesta prevede, la articolul 2, aliniatul 2 că „pentru sectoarele apelor de frontieră unde, ca urmare a unor fenomene naturale, s-a modificat configuraţia malurilor sau a albiei acestora ori se constată schimbări faţă de situaţia existentă la data încheierii documentelor de demarcare în vigoare la data efectuării verificării traseului frontierei de stat, părţile contractante, luând în considerare dispoziţiile art. 12 din prezentul tratat, întocmesc noi documente privind traseul liniei frontierei de stat, în două exemplare, fiecare în limbile română şi ucraineană, care intră în vigoare la data primirii ultimei notificări privind îndeplinirea de către părţile contractante a procedurilor interne necesare”.
Mai mult, la articolul 12 România şi Ucraina s-au angajat să se preocupe „de întreţinerea în stare corespunzătoare a apelor de frontieră” şi „că vor lua măsurile necesare pentru prevenirea distrugerii premeditate a malurilor acestora”. „În cazul modificării albiei râului, pârâului sau canalului de frontieră ca urmare a unor fenomene naturale, părţile contractante vor lua măsuri în conformitate cu înţelegerile bilaterale în vigoare”, se mai arată în acel articol, adică ori se fac lucrări pentru revenirea la albia normală ori se acceptă noua frontieră.
În intervenţia sa de la Botoşani, Petru Avram susţine că nu se justifică costul lucrărilor hidrotehnice de revenire a Prutului în albia sa normală. „De exemplu, la Păltiniş, Hudeşti, Darabani şi Suharău sunt undeva la vreo patru hectare de fiecare care s-ar duce şi s-ar rupe nu din teritoriul naţional, ci din limita aia pe care o numim noi talvegul râului Prut, care este limita orientativă dintre state. Valoarea acestui fond de vânătoare sau pădure, la care n-am mai avea accesul uşor le ele, este undeva la vreo 200.000 de euro, iar o lucrare de investiţii care ar lăsa, care ar îngrădi cursul râului Prut pe unde vrem noi este de 14 milioane de euro. Ce păzim acolo?”, a fost replica lui Avram.
Pagube însemnate făcute de ape
Pagubele făcute de Prut pe teritoriul judeţului sunt însemnate, numai în perioada 2017-2019 erodând suprafeţe importante din malul din cele patru unităţi teritorial administrative afectate. Cea mai gravă situaţie se înregistrează la Suharău, unde în ultimii trei ani râul „a mâncat” aproape două hectare de teren, mai exact 19.100 de metri pătraţi. Anul trecut, Marcel Chelariu, primarul comunei Suharău, declara că terenul afectat făcea parte din zona se protecţie, dar că apele se apropiau de proprietăţile private.
La rândul său, primarul comunei Hudeşti, Viorel Atomei, susţinea că deşi pierderea recunoscută oficial la el în comună ar fi mai mică de un hectar, în ultimii 80 de ani aceasta ar fi în realitate de 30-40 de hectare. „Noi am pierdut mult mai mult teren. E vorba de 30-40 de hectare comparativ cu harta din 1939 pe care o avem. Ca să vă daţi seama cât de gravă este situaţia, ultima consolidare de mal făcută la noi este acum pe teritoriul Ucrainei, la vreo sută de metri”, declara Atomei după ultima viitură de pe Prut.
O evaluare grosieră prezentată de fostul inginer şef al Sistemului de Gospodărire a Apelor Botoşani, Gheorghe Luşneac într-un Colegiu Prefectural, a valoare a lucrărilor hidrotehnice din zonă s-ar ridica la 77.112.000 lei.
