Un fenomen cu implicaţii grave şi pe termen lung începe să se manifeste din ce în ce mai pregnant în judeţ. Peste o sută de copii au plecat din propriile familii, crezând că-şi pot trăi viaţa pe cont propriu, dar au ajuns să fie căutaţi cu poliţia. Reprezentanţii Inspectoratului de Poliţie Judeţean (IPJ) trag un semnal de alarmă şi spun că în majoritatea cazurilor a fost vorba de plecări voluntare, în unele situaţii minorii fiind găsiţi în alte colţuri din ţară, la sute de kilometri distanţă, după ce au făcut cunoştinţă cu alţi tineri prin intermediul reţelelor de socializare.
„Numărul minorilor dispăruţi de la domiciliu în cursul anului 2019 (n.r. intervalul ianuarie-octombrie), pentru care s-a solicitat sprijinul poliţiei, a fost de 140, vârsta acestora fiind între 4 şi 18 ani. În toate cazurile a fost vorba de plecări voluntare de la domiciliu sau din centrele de plasament, iar 11 dintre aceştia au avut plecări repetate. Toţi minorii declaraţi dispăruţi au fost identificaţi cu sprijinul organelor de poliţie, iar în acest moment nu aveam niciun caz nesoluţionat”, se arată într-o comunicare oficială a IPJ.
Copil dispărut de la grădiniţă
Un caz deosebit a fost înregistrat în luna mai când un băiat în vârstă de patru ani, de la o grădiniţă din municipiul Botoşani, a cerut să meargă la grupul sanitar, după care a părăsit incinta unităţii preşcolare. El a urcat în tramvai şi a mers până la capăt de linie, unde a fost găsit de angajaţii operatorului de transport în comun, care au chemat imediat Poliţia locală, copilul fiind dus la sediu şi predat părinţilor.
În luna iunie, o fetiţă de şase ani, care plecase la un magazin din apropierea locuinţei, a dispărut chiar în timpul unei furtuni care a lovit oraşul. Mama copilei a sunat la Poliţie, iar oamenii legii au găsit-o în numai o oră. Au fost mobilizaţi peste 20 de poliţişti, fetiţa fiind găsită într-un alt magazin, din acelaşi cartier, unde se adăpostise din cauza condiţiilor meteo.
Lipsa de comunicare, una dintre cauze
Poliţiştii au vorbit cu toţi copiii căutaţi şi au încercat să afle ce anume i-a determinat să ia o asemenea decizie. Surprinzător sau nu, pentru o serie de astfel de cazuri răspunzători au fost chiar părinţii copiilor sau aparţinătorii acestora, care nu i-a învăţat cum să reacţioneze şi nici nu au comunicat suficient cu cei mici. Ba mai mult, cazurile nu au fost sesizate imediat autorităţilor, care puteau interveni din timp.
În luna octombrie, de exemplu, un băiat în vârstă de 12 ani, din satul Cerbu, comuna Copălău, a plecat de acasă cu gândul să ajungă la stâna concubinului mamei sale. Copilul a ajuns la destinaţie, dar, deşi a plecat de la stână, el nu s-a mai întors acasă. Mama băiatului a anunţat dispariţia la poliţie abia după trei zile. Autorităţile au declanşat imediat operaţiunile de căutare şi l-au găsit pe băiat la o altă stână, tot pe raza comunei Copălău.
Luna trecută, o fată din comuna Călăraşi, care a fugit de acasă chiar în ziua în care a împlinit 15 ani, după o discuţie aprinsă cu mama ei, a fost găsită de poliţişti tocmai în judeţul Bacău. Adusă la Botoşani, ea a fost internată într-un centru pentru protecţia minorilor, unde a fost consiliată de către cei de la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Drepturilor Copilului.
„Au nevoie de sprijinul nostru”
„Copiii pleacă intenţionat de la domiciliu sau din centrele de ocrotire a copiilor, pe o perioadă nedeterminată, din cauza unor divergenţe de opinie, din cauza slabei comunicări sau a unor situaţii de viaţă în care fuga pare să fie pentru ei cea mai bună soluţie. Au nevoie de sprijinul nostru imediat şi consistent pentru a realiza că este o falsă soluţie, este un risc suplimentar pentru exploatare, abuz, trafic de copii. Ei nu realizează că, dincolo de uşa casei sau a instituţiei de protecţie sunt adesea provocări mult mai mari, greu de gestionat”, a spus Mihaela Dinu, psiholog în cadrul Asociaţiei „Salvaţi Copiii!” România .
Cauzele care au dus la acest fenomen par să fie multiple. Astfel, potrivit Mihaelei Dinu, motivele au fost de la violenţa în familie, condiţii nefavorabile de trai, lipsa de supraveghere din partea familiei, influenţe din partea prietenilor, dar şi teribilismul vârstei generat de nevoia de explorare a noului. Doar că riscurile sunt majore, de la dormitul pe stradă, până la cerşit şi prostituţie, acestea fiind cele mai frecvente „strategii”, de risc maxim, pe care copiii fugari le încearcă pentru a supravieţui.
În acest fel, fără să conştientizeze, ei ajung victime ale exploatării sexuale sau exploatării prin muncă, copiii şi adolescenţii fiind vulnerabili vizavi de orice formă de abuz, cu impact negativ major asupra siguranţei şi vieţii lor. „De aceea, sistemele de alertă «Dispariţie copil» aplicate de poliţişti au jucat şi joacă un rol important în găsirea copiilor dispăruţi”, a adăugat Mihaela Dinu.
