O problemă reală şi gravă prezentată prost stârneşte zâmbete şi devine ridicolă. Este şi cazul cormoranilor care distrug tot mai mult din producţia piscicolă a României. La audierile de luna trecută de la Bruxelles, ministrul PSD al Agriculturi, Petre Daea, a stârnit zâmbete, chiar hohote de râs, când şi-a prezentat priorităţile pentru cele şase luni cât deţine preşedinţia sectorului agricol din Consiliul Europei. Atunci, el a adus în discuţie pagubele făcute sectorului piscicol de către cormorani, păsări ocrotite la nivel european, declarând că „în România, cormoranii înoată în piscine”. S-au făcut glume pe seama acestei declaraţii, dar realitatea cotidiană cu care se confruntă piscicultorii este una foarte dură.
Astfel, de mai bine de două decenii, piscicultura românească este ameninţată de creşterea populaţiilor de cormorani, pasăre care se hrăneşte exclusiv cu peşte şi care este protejată de legislaţia europeană în virtutea faptului că migrează. Astfel, de la o populaţie de aproximativ 5.000 de exemplare, în anii ’60, la nivel european, cormoranii au ajuns să fie 1.800.000 de exemplare, dintre care 100.000 sunt în România.
Cormoranii au ajuns să facă ravagii şi în fermele piscicole din judeţ, afirmă managerul celei mai mari societăţi piscicole din Botoşani, Gheorghe Nistor. Acesta, alături de colegii din Asociaţia Naţională a Producătorilor din Pescărie (Romfish), susţine că este nevoie de un management al populaţiei de cormorani şi compensaţii în bani pentru pierderile cauzate de aceste păsări.
Sute de kilograme de peşte pierdute în fiecare zi
Cormoranii stau 210 de zile dintr-un an în preajma amenajărilor piscicole şi consumă zilnic până la un kilogram de peşte, uneori dintr-o singură înghiţitură. De obicei, ei sunt organizaţi în grupuri de 200 – 1.000 de exemplare, care vizitează zilnic fermele piscicole aflate la distanţe de până la 50 de kilometri de locul de cuibărire sau de adăpost. Asta înseamnă că zilnic un fermier piscicol pierde între 200 şi 1.000 de kilograme de peşte, adică până la două treimi din producţie.
„Pierderile sunt reale, nu sunt poveşti. Dacă acum zece ani, la cel mai mic zgomot cormoranii plecau, în toamna trecută, când pescuiam, cormoranii se aşezau pe suprafaţa acoperită de năvod. Vara, când pescuim la nadă, imediat vine stolul de cormorani şi distruge şi puiet şi marfă. Îmi distruge tot. Efectiv îţi intră în năvod. S-au înmulţit şi sunt ocrotiţi. Într-o crescătorie piscicolă, care are şi pepinieră, dacă iei măsuri de a-i îndepărta, pierderile sunt şi de 20%-25%, dar dacă nu-ţi iei măsuri pot ajunge şi la 80%”, a declarat Gheorghe Nistor.
Acesta povesteşte că, acum patru ani a avut un bazin în care a scăzut nivelul apei pentru a pescui, dar din cauza ploilor a amânat pescuitul timp de două-trei zile. În acest răstimp iazul a fost luat cu asalt de cormorani. „Era negru, era acoperit de cormorani. Dacă din acel bazin scoteam, de obicei, între şapte şi nouă tone, în acel an am scos 560 de kilograme. În trei zile mi-au distrus totul. Vorbeam singur. Nimeni nu te crede. Invazia masivă începe acum din luna august. Anul trecut aveam mii de cormorani pe iazul Dracşani. Stoluri întregi se ridică odată cu seara şi se îndreaptă spre Prut. Dimineaţa revin. Zi de zi”, a mai spus Nistor.
În judeţul Botoşani, cormoranii cuibăresc în lunca Prutului, dar au ajuns şi în coada iazului Dracşani şi chiar în pepiniere. Piscicultorul susţine că soluţia nu este vânarea cormoranului, ci distrugerea cuiburilor.
Subvenţii cerute pentru fermierii piscicoli
Recent, preşedintele Romfish, Cătălin Platon, s-a declarat nemulţumit şi pentru că fermierii piscicoli nu primesc subvenţii pentru peştele pierdut din cauza cormoranilor şi a altor păsări, mai ales că „pentru agricultură se primesc 250 euro la hectar pentru a lăsa 10% din recoltă pe câmp pentru hrana pasărilor, în piscicultură, pentru a lăsa 66% din recoltă pentru hrana păsărilor nu se primeşte nimic”. Potrivit acestuia, în cazul în care nu vor fi adoptate măsuri eficiente, fermierii piscicoli ar putea renunţa la afacerile lor.
