Monitorul de Botosani

Unii dintre refugiații revoluției polone de la 1830-1831, ungurești din 1848 și polone din 1862- 1863 - scria Ludovic Dauș - „găsiseră mai toate case- le boierilor moldoveni deschise și la Mihăileni, și în Dorohoi și la Roman, dar mai ales în Botoșani”. Hatmanul conte Adam Valesinsky, fost coman- dant al cazacilor ucraineni, generalul Dombrovsky, refugiat din Siberia unde fusese surghiunit de guvernul țarist, Alfred Dauș, Schmid, Bilinsky, Cornel Dobjansky, colo- nelul Rochitnitsky, Isaac Tokarsky, Candiani „for- mau un cerc îngrijitor, un cuib nihilist (...) în nordul Moldovei, la o aruncătură de băț de «granița» Aus- triei și a Rusiei! Autorități- le se făceau că nu văd, și guvernul lui Cuza că nu știe de existența lor, căci în Principatele Unite majori- tatea nutrea o caldă simpa- tie pentru acești soldați ai unui ideal de libertate și dușmani ai Rusiei” (L. Dauș, „Un cazan în fierbe- re și un maimuțoi cu epo- leți”, în: „Adevărul literar și artistic”, nr. 126, 22 aprilie 1923, p. 7). Unii dintre ei au rămas în Botoșani până la sfârșitul vieții, alții au migrat spre alte regiuni, pierzându-și urmele. Un scurt necrolog, publicat în „Dimineața” din 8 februarie 1924 (nr. 6196), anunța decesul, la Chișinău, a inginerului Alfred Dauș. Născut în 1845 în Boemia, Alfred Dauș își făcuse studiile la Praga, obținând titlul de inginer. Luase parte la pri- mele mișcări pentru elibe- rarea Poloniei, iar după înfrângerea armatelor poloneze de cele rusești, se refugiase în România, sta- bilindu-se la Botoșani. Timp de 40 de ani a fost inginerul județului. Fusese căsătorit cu o nepoată a lui Costache Negri. La Chiși- nău se stabilise de câțiva ani. Apreciat la Chișinău, Alfred Dauș era contestat la Botoșani pe motivul unor situații, cărora le putem da sau nu crezare și care, poate, nici nu mai contează decât pentru con- cluzii generale că perspec- tiva nu doar asupra lucru- rilor, ci și asupra oameni- lor poate fi uneori diame- tral opusă. Așadar, cineva din Botoșani, care semna A.V.B. îi cerea lui Alfred Dauș actul de naturalizare și diploma de inginer hotarnic, invocând relată- rile unor cetățeni din Botoșani, precum că Alfred Dauș „în 1863 (...) a făcut parte din insurec- ţiunea polonă contra Ruşi- lor sub numele de Alfred Bușec”. Faptul se confir- mă și biografic, ca și stabi- lirea sa la Botoșani. La Botoșani, scrie A.V.B., „Bătrânul Udrischi, inginer distins pentru hotărnicii, l’a luat spre nenorocirea lui sub protecţia sa, şi l’a angajat ca practicant”. „Susţinut de familiile Ghika şi Cris- tescu, cu multă influenţă în judeţul Botoşani”, ar fi reușit „prin cele mai înjo- sitoare slugărnicii, a obţine hotărnicii de păduri”. „La căsătoria sa, în loc de Alfred Buşec a ieşit Alfred Dauş, inginer hotarnic, cetăţean român, politician conservator şi geambaş. A cumpărat o casă în Botoşani cu care, după nesfirşitele stăruinţe ale nevestei sale, a fost tre- cut în listele electorale comunale şi după doi sau trei ani” a fost înscris în „listele politice”. Am omis invectivele din acel articol publicat în „Adevărul” din 13 iunie 1896 (nr. 2560), care spun oarecum mai mult despre autorul textu- lui decât despre Alfred Dauș. În toată situația, cert este că Alfred Dauș trebu- ia să fi avut și merite, și studii pentru a accede în anumite ierarhii. Iar muta- rea sa la Chișinău - am vrea să credem - nu a fost cauzată de o atare atitudi- ne în Botoșani (nu ar fi de exclus nici aceasta): fiul său, scriitorul și senatorul, avocatul Ludovic Dauș fusese numit în 1924 director al Teatrului Națio- nal din Chișinău. De altfel, biografii vor reține și în cazul lui Ludovic Dauș, pe lîngă ortografia Dousa, Dușa, și Bouschek, dova- dă că familia nu-și tăgădu- ia proveniența. Chiar Ludovic Dauș explica, în unul din textele sale, că realitatea era alta: numele adevărat era Alfred Josef Doușa, dar a fost ascuns mult timp sub pseudoni- mul de Josef Bușeck, nume împrumutat de la mamă-sa, respectiv bunica lui Ludovic Dauș. „Sub acest nume se ascunsese Alfred Josef Doușa lup- tând contra rușilor sub ordinele lui Velejinsky, și sub acest nume se ascun- dea de poliția austriacă ce urmărea pe revoluționari până și în Moldova” (L. Dauș, „Un cazan în fierbe- re...”). Ludovic Dauș însuși obține cetățenia - sau cum se spunea în epocă „împă- tenirea” - la cererea lui P. Grădișteanu, în Ședința Senatului din 11 Februarie 1899. Era absolvent al Facultății de Drept, domi- ciliat în Botoșani. În Botoșani își făcuse și debutul de scriitor, publi- când primele poezii în Curierul Român al lui Ioniță Scipione Bădescu. La Chișinău, Ludovic Dauș ajunge după ce trece prin Iași, refugiindu-se după ocuparea Bucureștiu- lui. Și deși activitatea sa la Chișinău este cunoscută mai ales ca director al Tea- trului Național, nu s-a limitat doar la aceasta. Ala Sainenco, Memo- rialul Ipotești - Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu” MONITORUL de BOTOŞANI MARŢI, 26 NOIEMBRIE 2024 7 LOCAL Sfântul Stelian Cunoscut îndeobște ca ocrotitor al pruncilor, a fost sfințit și s-a făcut locaș al Duhului Sfânt încă din pânte- cele maicii sale. Întru toate era curat și plin de dragoste. Pentru aceasta, la vremea potrivită, şi-a împărțit bogăția pe care o avea săracilor și s-a făcut monah. Dorind să se adâncească în rugăciune și în cunoașterea lui Dum- nezeu, a plecat în pustie. A intrat într- o peșteră în care primea hrană de la dumnezeiescul înger. Primește puterea de vindeca poporul de diverse boli. Din viaţa sa aflăm că într-o zi a venit în popor o boală aducătoare de moarte și mureau într-una pruncii, iar părinții rămâneau fără de copii. Știind mai mulți de nevoitorul și pustnicul Ste- lian, au început a-l lua mijlocitor înaintea lui Dumnezeu, pentru vinde- carea copiilor. Maicile care s-au rugat Sfântului Stelian au dobândit alți prunci, iar pruncii bolnavi au fost tămăduiți. Sfântul Cuvios Stelian Paflagonul este pictat în mod obișnuit cu un copil în brațe, pentru neobosita sa misiune de a-i apăra pe cei mici, ajutându-i în mod special pe copiii bolnavi. Iubirea părinţilor este de neîn- locuit Un tată și o mamă, care erau foarte ocupați cu activitățile profesiei lor, înaintea zilei de naștere a copilului lor trecură în mare grabă printr-un maga- zin de jucării. Îi explicară vânzătoarei: “Am vrea ceva pentru un copil micuț, care să-i poată ţine de urât și să-i ia sentimental singurătății”. “Îmi pare rău, zâmbi vânzătoarea, însă nu avem părinți de vânzare”. Tatăl cel drept Un tânăr merse în vizită la un prie- ten de-al său mai mare, care era renu- mit pentru spiritul său de dreptate. El observă cum se purta cu fii săi și se miră nespus: “Spuneai că-i iubești pe copiii tăi în mod egal. Acum însă observ că îi tratezi în mod diferit. Unde-i dreptatea în acestcaz?”. “Ea constă în faptul, răspunse prietenul, că mă străduiesc să-I acord fiecărui copil ceea ce îi trebuie. Dacă i-aș trata pe toți la fel, aș fi foarte nedrept”. Preot Olivian SANDU Sărbătoarea zilei Din patrimoniul Memorialului Ipoteşti Un botoșănean la Chișinău: Ludovic Dauș (I)