Monitorul de Botosani

MONITORUL de BOTOŞANI VINERI, 21 FEBRUARIE 2025 5 LOCAL Î ntr-o perioadă în care gerul a transformat municipiul Botoșani într-un peisaj aspru, adă- postul de noapte al orașu- lui devine pentru mulți nu doar un loc de refugiu, ci și o veritabilă ancoră în fața furtunilor vieții. De la învățători la tineri care abia au devenit majori, de la bătrâni trecuți de mult de pensionare, la oameni care au fost ingineri și au lucrat în mari uzine, cu toții au același țel, acela de a scăpa de temperaturile scăzute de afară și de a spera la o viață mai bună. Unii stau de câteva luni, alții au deja ani la activ. Inginer lovit de soartă În inima Botoșaniului, pe când gerul iernii își lasă amprenta asupra orașului, adăpostul de noapte al Pri- măriei devine un refugiu pentru cei care, din diverse motive, s-au văzut lipsiți de un cămin. Aici, printre zeci de povești, se remarcă figura lui George Nicolae Senic, cunoscut de ceilalți rezidenți sub numele de „Inginerul”. Absolvent al Colegiului Național A.T. Laurian în 1982, clasa matematică- fizică, și ulterior al Facul- tății de Inginerie, George Nicolae a avut o carieră care l-a purtat prin fabrici și uzine de prestigiu din județ - de la proiectele de la IUPSS, până la fabricile de sticlă, porțelan și alte industrii din Dorohoi. O viață construită pe reali- zări tehnice și contribuții semnificative în domeniu, care a fost brusc umbrită de falimentul instituțiilor în care a activat și de tra- gediile personale. Pe măsură ce instituțiile unde și-a construit cariera au dat faliment, iar neca- zurile personale au lovit fără milă, destinul lui George s-a transformat într-o călătorie dureroasă spre marginalitate. Un fost coleg, acum directorul asistenței sociale, a decis că ar fi mai bine ca ingine- rul să beneficieze de spriji- nul adăpostului, pentru a nu rămâne singur. „Am lucrat la IUPSS, la proiec- tare, după care am fost la Dorohoi, la fabrica de sti- clă şi porţelan. După aceea m-am întors acasă. Am fost inginer. Apoi a fost o serie întreagă de eveni- mente, mai negre puţintel, în viaţa mea şi domnul director de la asistență socială a hotărât că este mai bine, mi-a fost coleg și mi-este o persoană foarte dragă, și a considerat că e mai bine să stau aici o perioadă, să nu stau sin- gur” , îşi începe povestea George Nicolae Senic. Cu vocea nesigură şi cuvinte calculate, ingine- rul recunoaște senin că, dacă nu ar fi avut acest loc în care să stea, gara i-ar fi fost pe post de refugiu. Oriunde, numai sub cerul liber nu, pentru că a cunos- cut şi ce înseamnă să petreci iarna pe străzi. „Dacă nu aş fi avut locul ăsta, acum în miezul iernii în frigul ăsta, aş fi locuit în gară. Numai că vreau să vă spun că aici se găsesc locuri, se găsesc condiții. Am locuit şi pe stradă. Nu mai e relevant cât. Dar o iarnă am petrecut-o în stradă. Nu există grade de comparație între iarna pe stradă şi iarna aici. Con- dițiile care se oferă aici, sunt sigur că mulți nu le avem nici acasă” , conti- nuă inginerul. Realitatea lui, însă, nu se rezumă doar la nostal- gie. La 60 de ani, cu un venit practic inexistent și cu oportunitățile reduse la minimum, George se con- fruntă zilnic cu provocări ce par să-i limiteze orice șansă de redobândire a demnității. Uneori gândul îi mai zboară la viaţa pe care o avea în perioada în care era inginer la Sticlă, la IUPSS. Dar este readus la realitate imediat şi reali- zează că, acum, şi să aibă un loc al lui ar fi greu. „Acum, cum să vă spun? Chiar dacă mă gândesc, totul este tardiv. Nu văd rostul să trăiesc în trecut. Cred că oricine şi-ar dori asta, dar condițiile sunt dificile, mai ales când nu ai un venit, cât de cât, care să îți permită să locuiești separat. Şi la 60 de ani nu cred că mai poți spera la ceva mai mult”, contem- plă, trist, acesta. „Îmi doresc să fiu mai independent, numai că acum e mai greu. Şi te obi- șnuiești, într-un colectiv, mai ales când condițiile sunt așa cum sunt, eu zic că sunt extraordinar de bune” , se încurajează ingi- nerul. „În stradă drogaţii te cotrobăiesc de bani ” Adăpostul de noapte al Primăriei Botoșani nu este doar un spațiu fizic de adă- post, ci și un simbol al solidarității și al eforturilor comunitare de a oferi un sprijin esențial persoanelor aflate la marginea societă- ții. Oamenii au ajuns să se ajute între ei și contribuise fiecare la bunăstarea cen- trului. Nenea Ion este vete- ranul centrului. Nu a avut niciodată o casă a lui și adăpostul îi este cea mai apropiată definiție pentru casă. Așa că are grijă să fie curată, atâta timp cât per- sonalul e în concediu. „Ar trebui să plătească, să aducă om. Gospodarul nostru e în concediu de odihnă. Şi ar trebui să aducă om. Dacă eu sunt aici, pe plan local, ce rost are să aducă alt om? Fac eu”, spune mândru de rolul său nenea Ion. Bătrânul de 70 de ani recunoaște ca centrul nu îi e doar casă, ci şi un mod de supraviețuire, realizând că nu ar putea trăi pe străzi în prezent. Este aici de 14 ani, fiind veteranul centru- lui. „Cum ar fi iarna afară, dar eu aş mai ajun- ge încă o iarnă? Frigul ăsta afară, 10 în minus, unde să stau? La subsol sunt şobolani, te halesc șobolanii. Dacă stai prin oraş așa, ăștia drogații te cotrobăiesc să vadă dacă ai parale. Dacă nu ai, te bat că nu ai bani. Şi aşa, ce viaţă să avem?” , se întreabă bătrânul. Patrulări cu forţele de ordine De altfel, autoritățile locale patrulează străzile de aproape două săptă- mâni pentru a aduna per- soanele fără adăpost și a le oferi cazare în centrul pri- măriei. În fiecare noapte, echipajele de poliție locală și SMURD mai identifică astfel de persoane pe străzi și le transportă, într-un final, la adăpostul de noap- te. „În fiecare seară, de mai bine de o săptămână, pompierii și polițiștii locali desfășoară misiuni de patrulare în vederea identificării persoanelor fără adăpost. 16 astfel de acțiuni s-au derulat în municipiile Botoșani și Dorohoi, fiind identificate peste 30 de persoane. După evaluarea stării de sănătate, acestea sunt transportate în spații de cazare special amenaja- te”, a precizat căpitan Dorina Lupu, purtător de cuvânt al ISU Botoșani În centrul de noapte personalul dedicat lucrea- ză cu sârguință pentru a aduce un strop de confort și speranță celor care, ca și inginerul Senic, au fost prinși într-o spirală a dez- nădejdii. „Colectivul de aici este format din nişte oameni extraordinari, care sunt dedicați şi sunt pentru meseria asta, de a lucra cu oamenii care şi- au pierdut, în parte, un drum mai coerent în viață” , concluzionează inginerul Senic. „Dacă nu aş fi avut locul ăsta, cred că eram mort” Povestea lui George Nicolae Senic este emble- matică pentru realitățile dure ale excluderii sociale. Un fost inginer cu o carie- ră strălucitoare, care a con- tribuit la dezvoltarea industrială, a ajuns să se confrunte cu o realitate implacabilă, unde falimen- tul unor instituții și trage- diile personale i-au trans- format viața într-o luptă continuă pentru demnitate și supraviețuire. La polul opus, un tânăr care abia începe să înfrun- te viața, pornește cu un adevărat handicap. Viorel Bălan deja a fost lovit de soartă de mai multe ori şi a ajuns la centrul de noapte, după ce a stat pe străzi o perioadă. Dar frigul și bătăile încasate l-au adus aici. „Părinții mei au murit şi am ajuns aici în centru. Dacă nu aveam unde să stau, îți dai seama… Am stat şi pe stradă. Seara vii aici și dormi. De când a început frigul sunt aici. Am dormit şi afară, în faţă la Las Vegas, nu mi-e rușine. În faţa oamenilor. Dacă nu aş fi avut locul ăsta să vin, cum ar fi fost afară… Îți dai seama, cred că eram mort. Era foarte greu” , spune Viorel Bălan, care are doar 20 de ani. Din adăpostul de noapte al Primăriei Botoșani, unde oamenii își găsesc un strop de alinare în mijlocul gerului, se dezvăluie o rea- litate ce ne obligă să pri- vim dincolo de statisticile reci ale excluziunii socia- le. Poveşti impresionante de la centrul de noapte Zeci de persoane se adăpostesc în aceste zile friguroase la centrul de noapte, unii fiind deja veterani ai unităţii sociale. -Tudor CHIRIAC Poliţiştii locali şi pompierii caută noapte de noapte persoane care ar putea cădea victime gerului George Nicolae Senic, fost inginer, susţine că la centrul de noapte are condiţii foarte bune