Monitorul de Botosani

MONITORUL de BOTOŞANI MARŢI, 18 FEBRUARIE 2025 12 CALEIDOSCOP U n studiu din 2006 despre muzică, realizat de Univer- sitatea din Pavia, a relevat în mod neașteptat cât de mult apreciază corpul și creierul tăcerea. Cercetăto- rii analizau modul în care diferite tipuri de muzică influențau markerii stresu- lui, inclusiv tensiunea arte- rială, ritmul cardiac și frec- vența respirației. Ca măsu- ră de control, între piese a fost inserată aleatoriu o pauză de două minute de liniște; însă s-a dovedit că ascultarea acestei tăceri a generat cele mai scăzute valori dintre toate. „Acest efect de relaxare a fost chiar mai pronunțat decât cel observat după cinci minute de odihnă liniștită [înainte de începerea stu- diului]” , au scris autorii. Petrecerea timpului în liniște - prin meditație, rugăciune sau retragerea în natură - a fost o practică esențială în spiritualitate și religie de milenii: o cale către autodisciplină, cunoaștere și auto-realiza- re, dar și un mod de a te apropia de zeul sau zeii în care alegi să crezi . „Faptul că această practică a apă- rut ca un element central pe diferite continente și în epoci diferite demonstrea- ză importanța ei”, spune Gordon Hempton, ecolog acustic și militant pentru conservarea locurilor lini- știte. Însă, în lumea zgomo- toasă de astăzi, tăcerea este adesea privită ca un gol care trebuie umplut. Când autoarea Sarah Anderson a documentat cartea sa recentă, -„The Lost Art of Silence: Reconnecting to the Power and Beauty of Quiet”, a fost surprinsă să descopere că mulți oameni au o per- cepție negativă asupra tăcerii. „O consideră plicti- sitoare, inconfortabilă sau chiar deranjantă”, spune ea. Anderson însăși adoră liniștea, dar recunoaște că, în timpul unei retrageri în tăcere la care a participat, nu s-a putut abține să nu se întrebe dacă nu ar trebui să facă ceva mai util cu tot acel timp „neumplut”, ca și cum a-l petrece în liniște ar fi fost o risipă. „Încă de la Revoluția Industrială, zgomotul a fost sinonim cu productivi- tatea și progresul” , spune Hempton. „În tot acest vacarm, am uitat valoarea liniștii” , mai spune el. Noțiunea de liniște ca prezență, și nu ca absență, nu este doar o idee abstrac- tă. Creierul nostru o perce- pe în acest fel. Un studiu din 2023 realizat de Uni- versitatea Johns Hopkins a descoperit că creierul pro- cesează liniștea în același mod în care procesează sunetele - ca pe un „eveni- ment”. Liniștea nu este doar dedusă din lipsa unui stimul auditiv, ci este efec- tiv percepută. Așa cum explică Ian Phillips, profe- sor de filosofie și științe cognitive și coautor al stu- diului: „Chiar auzim lini- ștea.” Există, de asemenea, dovezi că expunerea la liniște poate stimula neurogeneza - crearea de noi celule cerebrale - în hipocamp. Cercetătorii au plasat șoareci într-o came- ră anecoică (un spațiu izo- lat fonic) și i-au expus la diverşi stimuli auditivi, inclusiv la liniște totală, timp de două ore pe zi. Toate scenariile sonore, de la un concert de pian de Mozart până la scâncetele puilor de șoarece, au sti- mulat proliferarea celule- lor precursoare din hipo- camp - primul stadiu al neurogenezei. Însă, după o săptămână, aceste celule s- au transformat în neuroni funcționali doar la șoarecii care au fost expuși liniștii totale. Acest rezultat i-a surprins pe cercetători, dar au teoretizat că, deoarece tăcerea completă este atât de rar întâlnită în lumea șoarecilor, aceasta a gene- rat un nivel de atenție care „ar putea stimula neuro- geneza ca pregătire pentru viitoare provocări cogniti- ve”. Un mediu complet lipsit de sunete ar fi fost la fel de remarcabil și pentru stră- moșii noștri. „Ar fi fost un motiv de îngrijorare, indi- când fie prezența unui pră- dător, fie absența biodiver- sității - ceea ce înseamnă că nu există hrană” , spune Hempton. Acest lucru ar putea explica de ce, într-un studiu din 2013 realizat de Universitatea Suedeză de Științe Agricole, care a folosit realitatea virtuală pentru a investiga efectul peisajelor naturale asupra sănătății mentale, privirea unor păduri fără sunet nu a fost considerată relaxantă, ci tulburătoare. „Peisajul sonor” Termenul „peisaj sonor” (soundscape) se referă la combinația de sunete prezente într-un anumit mediu și la modul în care le percepem. Aces- ta include sunete naturale - produse de animale, plante și vreme - și sunete umane, de la conversații și muzică până la zgomotul vehicule- lor și al industriei. „Putem face diferența între diverse aspecte ale unui peisaj sonor - de exemplu, gradul de plăcere pe care îl pro- voacă, intensitatea activi- tății acustice, predictibili- tatea zgomotului (dacă este sau nu așteptat) și semnificația acestuia”, explică Joshua M. Smyth, profesor de psihologie a sănătății la Universitatea de Stat din Ohio. Dacă asculți cântecul păsărilor la răsărit, ai putea conside- ra peisajul sonor ca fiind animat, previzibil și plă- cut, în timp ce renovările casei vecine ar putea fi per- cepute ca zgomotoase, neplăcute și deranjante. „Zgomotul nu este nicio- dată neutru”, spune Smyth. „Percepția sa este un fac- tor major în determinarea nivelului de stres pe care îl provoacă” , mai spune acesta. Acest fenomen a fost demonstrat ingenios într- un studiu din 2016 realizat de Universitatea din Gävle, care a expus parti- cipanții la un singur sunet indistinct. Unora li s-a spus că era vuietul unei cascade, iar altora că era zgomotul unei mașinării industriale. Cei din prima categorie au perceput sunetul ca fiind mai recon- fortant din punct de vedere mental. Peisajele sonore natura- le sunt benefice pentru cre- ierul uman - cel puțin parțial - pentru că, spre deosebire de zgomotul șantierelor, al avioanelor sau de notificările care ne solicită constant atenția pe telefon, ele fac parte din patrimoniul nostru auditiv. „Creierul nostru a evoluat timp de milenii ascultând sunetele naturii și, adesea, perioade lungi de timp, nimic altceva”, spune Richard Cytowic, profesor de neurologie la Universi- tatea George Washington. „Liniștea este un nutrient esențial. Avem nevoie de ea pentru a putea gândi” , adaugă acesta. Însă, pe măsură ce lumea devine tot mai zgo- motoasă, liniștea este din ce în ce mai greu de găsit. Poluarea fonică Nivelul mediu de zgo- mot în mediile urbane a crescut cu 0,5-1 decibeli pe an în ultimele trei dece- nii. Pe lângă faptul că este deranjant, expunerea cro- nică la zgomot excesiv a fost direct asociată cu boli cardiovasculare, anxietate și depresie, pierderea auzului și, în cazul copiilor de vârstă școlară, afectarea dezvoltării cognitive. Potrivit unui raport din 2020, unul din cinci euro- peni este acum expus unor niveluri de poluare fonică considerate dăunătoare pentru sănătate. Nu doar oamenii suferă, avertizează Hempton. „Poluarea fonică împiedi- că păsările să își audă prădătorii și le obligă să cânte mai tare sau la o frecvență mai înaltă, ceea ce le consumă mai multă energie.” Într-un studiu din 2013 realizat pentru Royal Society, cercetătorii au instalat rânduri de difu- zoare într-o zonă sălbatică desemnată și au redat zgo- mote de transport; ca rezultat, numărul păsărilor a scăzut cu un sfert. Ne obișnuim cu nivelul și tipul de zgomot la care suntem expuși. De exem- plu, oamenii care trăiesc în vacarmul din New Delhi au o toleranță mai mare la zgomot - în special la cla- xoanele vehiculelor - decât cei care locuiesc în Lon- dra. Când Sarah Anderson s-a mutat dintr-o parte a Londrei în alta, a descope- rit că locuia sub un culoar aerian. „La început a fost un coșmar, dar acum aproape că nici nu-l mai observ ”, spune ea. Pentru Hempton, căști- le, antifoanele și dopurile de urechi nu sunt soluția. „Simțul nostru auditiv are legătură cu conexiunea - cu oamenii și cu locurile - iar aceste dispozitive ne izolează de lume”, spune el. Este perfect de înțeles să vrem să schimbăm zgo- motul orașului cu muzică sau un podcast, dar există riscul ca această coloană sonoră neîntreruptă să ne facă experiența liniștii atât de rară încât, atunci când o întâlnim, să încercăm ime- diat să o umplem cu ceva. „Oamenii au început să se teamă de liniște”, spune Cytowic. „De aceea tele- vizorul este pornit mereu, pentru acel ‘zgomot de fundal’ - ca să nu mai vor- bim de derularea nesfârși- tă pe ecrane. Creierul nos- tru nu a evoluat pentru a face față acestui nivel de stimulare continuă” , spune acesta. Ce recomandă el? - „Oprește televizorul. Fă o plimbare. Lasă-ți telefonul acasă. Privește copacii, cerul.” Smyth încearcă să intro- ducă momente de „liniște acustică” în viața sa de zi cu zi. „Poate fi aproape tăcere sau un sunet care mă liniștește”, spune el. „Dacă mă aflu într-un mediu zgomotos, îmi iau ‘gustări sonore’ - părăsesc acel loc pentru scurt timp sau creez un nou mediu.” Tăcerea, la fel ca zgo- motul, are nuanțe diferite. O tăcere apăsătoare, încăr- cată de resentimente, nu este la fel de liniștitoare ca o tăcere împărtășită, când citești, te plimbi sau pri- vești cerul nopții împreu- nă, fără a fi nevoie de cuvinte. Se pare că liniștea este tot mai des vândută ca încă un instrument de auto- îmbunătățire, menit să spo- rească productivitatea și creativitatea - un mijloc pentru un scop, mai degra- bă decât o experiență în sine. Chiar și plimbările în tăcere au devenit o tendință pe TikTok. Hempton susține că sunetele subtile sunt cele mai importante pentru bunăstarea noastră. „Am evoluat pentru a avea o sensibilitate auditivă incre- dibilă”, spune el. „Sunetul era fluxul nostru de știri - ne spunea ce este prezent, ora din zi, anotimpul. Era legătura noastră directă cu lumea din jur”, spune el. Astăzi, cu atât de multe alte surse de informație, acest lucru poate să nu mai fie la fel de esențial. Dar dacă nu ne desprindem niciodată din zgomotul continuu, nu ne oferim șansa de a asculta liniștea și de a descoperi ce con- ține. „Pentru a asculta, tre- buie să fii tăcut” , spune Hempton. „Cel mai mult îmi place la ascultare fap- tul că, atunci când o fac, eu dispar” , conchide acesta. Puterea remarcabilă a tăcerii pentru corpul și mintea noastră Lumea zgomotoasă este asociată cu tot felul de boli, dar acesta nu e singurul motiv pentru care avem nevoie de mai multă liniște, scrie The Guardian. Căştile s-ar putea să nu fie cea mai bună soluţie când ai nevoie de deconectare