Monitorul de Botosani

MONITORUL de BOTOŞANI MIERCURI, 12 FEBRUARIE 2025 12 CALEIDOSCOP Z umzăind în birouri, există o tehnologie care reflectă prag- matismul, eficiența și natura lipsită de sentimen- talism a birocrației: auto- penul, observă jurnaliștii de la „The Guardian”. Acesta este un dispozitiv care stochează semnătura unei persoane și o reprodu- ce la nevoie, folosind un braț mecanic ce ține un sti- lou adevărat. Ca multe alte tehnolo- gii, acest dispozitiv rudi- mentar de creare automată a semnăturilor a provocat întotdeauna sentimente contradictorii. În timpul administrației lui George W. Bush, secretarul apără- rii, Donald Rumsfeld, a stârnit un val de indignare când s-a aflat că folosea un autopen pentru a semna scrisorile de condoleanțe trimise familiilor soldaților căzuți la datorie. Sentimentele noastre contradictorii față de sem- năturile create de mașini reflectă, de fapt, relația noastră mai largă cu scrisul de mână: acesta oferă o fereastră către individuali- tate. Oricine a petrecut timp cercetând arhive înțe- lege lecția umilitoare a provocărilor și recompen- selor descifrării scrisului de mână. Prin particulari- tățile scrisului, ajungi să cunoști persoanele demult dispărute: scrisul unui băr- bat devine tremurat și mic atunci când notează ceva încărcat emoțional, în timp ce paginile impecabile ale altuia sugerează meticulo- zitatea unui călugăr medie- val. Scrisul de mână dis- pare Standardele de educație „Common Core State Standards” din SUA, care stabilesc competențele pe care elevii trebuie să le atingă la fiecare nivel de clasă, nu mai impun învățarea scrierii cursive. Finlanda a eliminat scrie- rea cursivă din școli în 2016, iar Elveția, printre alte țări, a redus și ea pre- darea acestui stil de scriere. O evaluare a arătat că peste 33% dintre elevi au dificul- tăți în a scrie lizibil literele alfabetului (atât majuscule, cât și minuscule). „Încer- căm să fim realiști în privi- nța competențelor de care copiii vor avea nevoie,” a declarat un membru al consiliului școlar din Gre- enville, Carolina de Sud. „Nu poți face totul. Ceva trebuie să fie eliminat.” Copiii care nu pot scrie cursiv, nu pot nici citi. Și nu doar elevii nu mai știu să scrie de mână sau să citească. Tot mai puțini dintre noi pun mâna pe un pix pentru a-și nota gându- rile, pentru a coresponda cu prietenii sau chiar pen- tru a scrie o listă de cum- părături. În loc să cerem un autograf unei celebrități, solicităm un selfie. Mulți oameni nu mai au abilita- tea de a face altceva decât să-și mâzgălească numele într-un scris ilizibil, iar cei care o au, o vor pierde treptat pe măsură ce se bazează din ce în ce mai mult pe computere și tele- foane inteligente. Un ziar din Toronto a relatat frus- trarea unui instructor de patiserie care a descoperit că mulți dintre studenții săi la arte culinare nu puteau scrie corect o inscripție cu glazură pe un tort - scrisul lor cursiv era prea nesigur și indistinct de la bun început. Ca abilitate practică în lumea digitală, scrisul de mână pare inutil. În chine- ză există un termen, tibi- wangzi, care înseamnă „iei stiloul, uiți caracterul”. Acesta descrie cum utili- zarea frecventă a compu- terelor și telefoanelor inte- ligente a descurajat scrie- rea tradițională de mână, inclusiv capacitatea de a scrie caracterele chinezești tradiționale. Copiii chinezi iau un pix pentru a scrie („iei stiloul”), dar experi- mentează un fel de „amne- zie a caracterelor” când trebuie să le pună pe hârtie („uiți caracterul”). Potrivit unui sondaj realizat de China Youth Daily Social Survey Center, 4% dintre tinerii chinezi „trăiesc deja fără scris de mână”. Ce înseamnă să trăiești fără scris de mână? Această abilitate s-a deteriorat treptat, iar mulți dintre noi nu observăm pierderea decât atunci când suntem puși să scriem de mână și ne tre- zim stângaci în fața foii. Unii oameni încă scriu cursiv pentru ocazii spe- ciale (o scrisoare de con- doleanțe, o invitație de nuntă caligrafiată elegant) sau folosesc o scriere cur- sivă neglijentă atunci când, rareori, completează un cec. Însă, în afară de profesori, puțini mai insis- tă ca scrisul de mână să aibă un rol în viața de zi cu zi. Însă pierdem ceva odată cu dispariția scrisului de mână. Pierdem abilități cognitive măsurabile, dar și plăcerea de a folosi mâi- nile și un instrument de scris într-un proces care, timp de mii de ani, a per- mis oamenilor să-și facă vizibile gândurile. Pierdem experiența senzorială a cernelii și hârtiei, precum și plăcerea vizuală a cuvântului scris de mână. Pierdem capacitatea de a citi cuvintele celor dispă- ruți. În anul 2000, medicii de la spitalul Cedars-Sinai din Los Angeles au urmat un curs remedial de caligrafie. „Mulți dintre medicii noștri nu scriu lizibil,” a explicat șeful personalului medical pentru Science- Daily. Spre deosebire de alte profesii, scrisul de mână defectuos al doctori- lor poate avea consecințe grave, inclusiv erori medi- cale și chiar decese. O femeie din Texas a câștigat despăgubiri de 450.000 de dolari după ce soțul ei a luat un medicament greșit și a murit - farmacistul interpretase greșit instru- cțiunile scrise de mână de medic. Deși multe fișe medicale sunt acum digita- le, medicii încă își petrec o mare parte din timp scriind note pe diagrame sau com- pletând rețete de mână. Claritatea în scrisul de mână nu este doar un aju- tor pentru comunicare. Într-un mod semnificativ, scrisul de mână, spre deosebire de trasarea unei litere sau tastarea ei, pregă- tește creierul pentru învăța- rea lecturii. Psihologii Pam Mueller și Daniel Oppen- heimer au comparat stude- nții care își luau notițe de mână cu cei care foloseau un laptop, pentru a testa dacă mediul influențează performanța școlară. Stu- diile anterioare privind uti- lizarea laptopurilor în clasă s-au concentrat pe cât de mult pot distrage studenții. Nu a fost surprinzător fap- tul că laptopurile erau foar- te distractive, nu doar pen- tru cel care le folosea, ci și pentru colegii din apropie- re. Mai greu de învăţat Mueller și Oppenhei- mer au studiat modul în care utilizarea laptopurilor afectează procesul de învățare. Ei au descoperit că „chiar și atunci când laptopurile sunt utilizate exclusiv pentru a lua notițe, ele pot afecta învățarea, deoarece duc la o procesare mai superfi- cială a informației”. În trei experimente diferite, cer- cetările lor au concluzionat că studenții care au folosit laptopuri au obținut rezul- tate mai slabe la întrebări- le conceptuale în compa- rație cu cei care au luat notițe de mână. Cu alte cuvinte, reținem informa- țiile mai bine atunci când scriem de mână, deoarece ritmul mai lent al scrisului ne forțează să rezumăm și să sintetizăm informația, spre deosebire de viteza mai mare a tastării, care încurajează transcrierea mecanică. Cercetătorii care studia- ză modul în care tehnologia transformă scrisul și învățarea sunt asemănători ecologiștilor care averti- zează asupra declinului speciilor sau a poluării mediului. Ne confruntăm cu un viitor fără scris de mână. Oamenii de știință sunt îngrijorați că renunța- rea la stilou în favoarea tas- taturii va avea numeroase consecințe negative nepre- văzute. Scrisul de mână este, de asemenea, evocator într-un mod în care cuvântul tipărit nu este. Literatura abundă în răsturnări de situație pro- vocate de apariția unei scri- sori sau a unei semnături de mână. În BleakHouse, de Charles Dickens, Lady Dedlock recunoaște scrisul de mână neobișnuit al fos- tului ei logodnic, pe care îl credea mort, pe un docu- ment juridic, ceea ce decla- nșează evenimentele care duc la dezvăluirea celui mai mare secret al său. Stimularea memoriei prin scris Scrisul nostru de mână poate fi un instrument sur- prinzător de eficient pentru stimularea memoriei. Când bucătarul american și autoarea de cărți de bucate Deborah Madison a dat peste câteva rețete scrise de mână din anii 1970, a fost transportată înapoi în timp. Notate în caiete maro, ală- turi de observații, schițe, pete de mâncare și liste de furnizori, rețetele erau „o înregistrare a timpului petrecut potrivind idei noi”, a scris ea. Modul uman de a face lucrurile impune limite, în funcție de instrumentele folosite. Degetele pot zbura peste tastatură, dar experie- nța scrierii cu un stilou sau un creion în mână necesită mai multă răbdare. Un american obișnuit poate tasta 40 de cuvinte pe minut, dar poate scrie doar 13 cuvinte pe minut de mână. Așa cum observă caligraful Paul Antonio, atunci când îi învață pe copii să scrie, de fapt îi învață să încetinească rit- mul. Ce alte abilităţi se pierd Sociologul Richard Sen- nett susține că „atunci când ne concentrăm pe crearea unui obiect fizic sau pe cântatul la un instrument muzical, nivelul nostru de concentrare este în mare parte autodirijat”. Actul de a manipula un instrument sau de a trage un arcuș pe o coardă ne obligă să simțim și să acționăm simultan, iar pe măsură ce devenim mai pricepuți, cu atât ne gân- dim mai puțin la ceea ce facem. Această formă de „cunoaștere situată”, cum o numește Sennett, necesită timp pentru a fi dezvoltată. De asemenea, ne obligă să încetinim ritmul, așa cum se observă în cazul celor care creează obiecte de mână. „Unul dintre roluri- le fundamentale ale meșteșugului este că ajută la încetinirea ritmului muncii,” a declarat Sennett pentru revista American Craft. „A face înseamnă a gândi.” Lee Miller, un cizmar din Austin, Texas, petrece până la 40 de ore pentru a confecționa manual o sin- gură pereche de cizme, folosind unelte vechi de peste 100 de ani. Miller subliniază că timpul dedi- cat meșteșugului său este inseparabil de ceea ce creează. „Nicio mașină automată nu poate produce un lucru la fel de fin pre- cum mâna omului,” argu- mentează el. Clienții săi, dispuși să aștepte ani de zile pentru cizmele perso- nalizate pe care le creează, sunt de acord. Pe o grindă din bibliote- ca casei eseistului din seco- lul al XVI-lea, Michel de Montaigne, situată lângă Périgord, Franța, este scul- ptată o parafrazare liberă a unui pasaj din Ecleziastul: „Cei care nu știu cum min- tea este legată de corp nu știu nimic despre lucrările lui Dumnezeu.” Montaigne a îmbrățișat corpul uman în toate for- mele sale, atât glorioase, cât și stânjenitoare (eseuri- le sale conțin descrieri pline de haz despre proprii- le crize de flatulență și ale altora) și a criticat ipocrizia celor care își neagă corpo- ralitatea. El credea că tru- pul este unul dintre modu- rile fundamentale prin care ne înțelegem pe noi înșine – o amintire a fragilității noastre și un contrabalans al ego-ului. „Și pe cel mai înalt tron din lume,” a scris el, „ședem, totuși, pe ace- lași fund.” Sarcinile banale pe care le îndeplinim zilnic cu pro- priul corp par nesemnifica- tive în comparație cu pute- rile pe care ni le oferă noile tehnologii. Este mai ușor, din punct de vedere fizic, să trimiți un mesaj în cealaltă parte a lumii decât să-ți legi singur șireturile. Declinul rapid al scrisu- lui de mână într-o lume dominată de ecrane este și un simbol al modului în care ne-am așezat, fără prea multă reflecție, între vechi și nou. Noile tehnologii nu trebuie să distrugă moduri- le tradiționale de a face lucrurile. Tiparul nu a dis- trus scrisul de mână. Nu există niciun motiv să pre- supunem că triumful tasta- turii și al ecranelor tactile asupra stiloului și hârtiei este inevitabil, că softwa- re-ul va înlocui complet desenul de mână sau că tehnologia din sălile de clasă trebuie neapărat să elimine formele tradițio- nale de învățare prin expe- riență fizică. Ne pierdem abilitatea de a scrie de mână? Mai degrabă ne folosim mâinile pentru a tasta sau a glisa decât pentru a lua un pix, însă astfel riscăm să pierdem abilităţi elementare și o legătură cu istoria.