Monitorul de Botosani

Ediția a XVI-a, din 1988, a debutat altfel decât edițiile anterioare: ca un preludiu, cu evocări ale personalității și operei lui Eminescu în școli, așezăminte culturale, între- prinderi și instituții. Eveni- mentul central a venit după aceasta, pe 14 iunie, cu un colocviu - „Pe urmele lui Eminescu” -, organizat, de data aceasta, de Muzeul Județean și coordonat de Dumitru Vatamaniuc. Teme- le au punctat traseul româ- nesc al lui Eminescu: ,,Emi- nescu și Suceava” (Albumița- Muguraș Constantinescu), ,,Eminescu în conștiința con- temporanilor din Banat” (Petru Olade), ,,Eminescu - trecător prin Sibiu” (Cornel Lungu), ,,Eminescu la Flo- rești” (Ioan Anastasia), ,,Emi- nescu și Constanța” (Nistor Barbu), „Eminescu și județul Neamț” (Marcel Drăgotescu), ,,Eminescu și un pariu juni- mist fără câștig”(Aureliu Goci). Colocviul a fost susți- nut prin expoziția fotodocu- mentară de statui, busturi, case sau locuri din țară pe unde a trecut Eminescu. Acestea fuseseră adunate de un grup - muzeograful Valen- tin Coșereanu, scriitorul Emil Iordache, poetul Gellu Dorian, fotograful Ioan Helici și cineastul Vasile Amar- ghioalei - , care, în perioada 19 mai - 6 iunie 1988, au întreprins o expediție prin locurile legate de Eminescu. Grupul a avut și un jurnal - completat cu însemnări de D. R. Popescu, Mircea Radu Iacoban, Dumitru Vatama- niuc, Petru Creția, Antonie Plămădeală, Marin Aiftinca, Nicolae Băciuț, Lucian Valea -, care ar fi trebuit să rămână în arhiva Ipoteștilor. Au con- tribuit la realizarea traseului și Ioan Filipciuc la Cîmpu- lung, Mircea Gherman și Preda Pompiliu la Brașov, Teodor Damian la Sibiu, Ion Buzași la Blaj, Nistor Barbu la Constanța, Liviu Zgardă la Florești, Gheorghe Calotă la Brăila, Gh. S. Ștefănescu la Galați, Lucian Vasiliu la Iași. Două concursuri s-au fina- lizat în zilele acestei ediții: „Eminesciana” - coordonat de Lucia Olaru Nenati -, care a fost integrat, uneori, ca și la această ediție, Zilelor Emi- nescu, și tradiționalul „Porni Luceafărul...”, organizat de Comitetul de cultură şi educa- ţie socialistă al judeţului Botoşani, în colaborare cu Uniunea Scriitorilor. Juriul, prezidat de Constantin Cio- praga, a acordat opt distincţii „Porni Luceafărul...”, oferite de revistele: „Luceafărul” (Doru Mateiciuc, Botoșani), „Convorbiri Literare” (Marin Rada, Slatina), „Contempora- nul” (Ion Conac, Drobeta- Turnu Severin), „Fami- lia”(Cristian Bădiliţă, Bucu- reşti), „Cronica” (Victoria Milescu, Bucureşti), „Ate- neu” (Dan Lungu, Botoşani), „Caiete Botoşănene” (Vasi- lian Doboş, Bîrlad); distincția pentru critică literară i-a reve- nit Mihaelei Pop (Bucureşti). Pe lângă numele enumera- te mai sus, presa vremii i-a reținut printre participanții la această ediție pe:Andi Andrieş, Gabriela Negreanu, Stelian Vasilescu, Iulian Neacşu, Carmen Firan, Lau- renţiu Ulici, Corneliu Sturzu, Nicolae Turtureanu, Sergiu Adam, Dumitru Ţiganiuc, Lucia Olaru Nenati, Constan- tin Dracsin, Dumitru Ignat. În 1989 a avut loc ultima ediție „socialistă”, a XVII-a, la care zilele s-au convertit în an: acestea au început în ianuarie, prilejuite fiind de ziua nașterii poetului, și nu s- au încheiat nici în iunie. Şezătoarea literar-muzica- lă ,,Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie” a deschis șirul eve- nimentelor din ianuarie la Botoșani, unele dintre aces- tea, ecouri ale edițiilor ante- rioare, altele - cu ecou în edi- ția din iunie: lansarea concur- sului de creaţie şi critică lite- rară „Pomi Luceafărul...” (ediţia a VIII-a), a concursu- lui de interpretare a poeziei „Eminesciana” (ediţia a XVII-a), Gala restituirilor dramaturgice „Eminescu” (ediţia a IV-a), „Prelegeri eminesciene”, expoziţia foto- documentară „Pe urmele lui Mihai Eminescu”, concerte simfonice, concursul naţional de limba şi literatura română ,,Mihai Eminescu”; concursul de creaţie pentru elevi „La steaua”, a doua bienală de artă fotografică „Eminescu- 100”,expoziţii de carte, de artă plastică, de numismatică şi filatelie, şezători literare, spectacole, artistice etc. În iunie, pe lângă cele anu- nțate în ianuarie, la Ipotești, a fost inaugurat Fondul docu- mentar „Mihai Eminescu”, spații expoziționale consacra- te evocării plastice a locurilor eminesciene, precum și Amfiteatrul în aer liber și ele- mente specifice decorului eminescian, precum fântâna cu cumpănă. Cu ocazia centenarului, Spiru Vergulescu a vernisat expoziția „Locuri eminescie- ne” - 101 desene în tuș, care au rămas în Fondul de artă al Ipoteștilor. Șezătoarea literară „Omagiu la Luceafăr”, pro- dusă în anul 1987, a fost reluată la Ipotești cu partici- parea lui Marin Sorescu, Horia Zilieru, Ioanid Roma- nescu, Paul Balahur, Marcel Mureșeanu, Ion Beldeanu, George Damian, Ioan Iacob, Lucian Valea. Colocviul științific, în anul centenarului nici nu putea avea altă temă decât „Mihai Eminescu - omul deplin al culturii românești”, preluând cunoscuta afirmație a lui Constantin Noica. Au partici- pat la această ediție: Constan- tin Ciopraga, Mihai Drăgan, Alexandru Husar, Pavel Flo- rea, Dumitru Irimia, Ștefan Avădanei, Mihai Iordache, Vasile Vasile, Vasile C. Nechita, Valeriu Coreșeanu, Lucia Olaru Nenati, Dumitru Ignat, Victor Crăciun, Ion C. Rogojanu, Gavril Istrate, Dimitrie Vatamaniuc, Didona Eminescu, Gheorghiță Geană, Mihai Zamfir, Gheor- ghe Drăgan, Nicolae Crețu. Tradiționalele șezători litera- re - care vor transgresa, de alt- fel, perioada socialistă, meta- forizând o tradiție populară, care avea alte valențe și venea din mediul rural -, au fost organizate de Centrul de Creație și Cultură a tineretului Botoșani în fața absolvenților de liceu, promoția 1989, din întregul județ și la întreprin- derea „Electrocontact”. Ver- nisarea expoziției „Univers eminescian” de M. Bejenaru, la Galeriile de artă „Ștefan Luchian”, spectacolul itine- rant „Eminescu la Botoșani”, în realizarea Teatrului „M. Eminescu”, spectacolul lite- rar-muzical „Omagiu marelui Eminescu” au completat pro- gramul. Premiile „Porni Luceafă- rul...” au fost oferite de revis- tele: „România literară” (Nicolae Ștefan Draghici), „Luceafărul” (Carmen Vero- nica Steiciuc), „Contempora- nul” (Lucian Vasilescu), „Ateneu” (Gabriela Cioba- nu), „Convorbiri literare” (Teodor Laurean), „Cronica” (Dumitru D. Palade), „Fami- lia”(Gelu Alexandru Fulga). Aceasta a fost varianta ofi- cială, promovată și de presa vremii din 1989. E varianta care a rămas și în conștiința unor poeți de azi, care scriu: „Centenarul morții poetului, iunie 1989, scriitori invitați din 20 de țări în care Emines- cu a fost tradus și peste 200 de scriitori români, cu eveni- mente care au umplut sălile teatrului botoșănean și Casei Sindicatelor, cu un ecou de presă imens atât în țară cât și în afara țării”. În culise, se întâmpla însă, în 1989, cu totul altceva. Abia presa din 1990 prezintă dede- subturile acestei comemorări. Vom apela la câteva rela- tări, oricum acestea nu sunt prea multe, fie că nu prea mulți au știut dedesubturile, fie că cine știe ce motiv i-a făcut să nu vorbească despre acest subiect. Centenarul ar fi consumat „multă diplomație din partea farurilor călăuzitoare”. Și iată contextul, reconstituit de N. Turtureanu: „Discuțiile pri- vind dimensiunile și strategia comemorării începuseră cu vreun an în urmă, la un sim- pozion al Asociației Scriitori- lor din Iași, cînd s-a anunțat, cu mîndrie și recunoștință, că țara noastră a obținut «copy- right»-ul celebrării prin UNESCO a centenarului morții lui Eminescu. Vestea a fost întîmpinată cu aplauze (fără urale). Căci, vedeți bine! basarabenii ne-o luaseră înainte, făcînd demersurile necesare la UNESCO (erau și cu taxele la zi), iar patria Poe- tului s-a simțit ofensată. Așa se și explică bruscul avînt ofi- cial întru Eminescu. Revistele au primit chiar prețioase indi- cații să întocmească planuri speciale (...). Numerele și paginile de revistă consacrate lui Eminescu au întreținut, timp de aproape un an, un cult care neantiza cultul personali- tății de Scornicești. (...) Spre iunie ’89 oficialitățile intrase- ră în alertă, dacă nu în exas- perare, «de-atîta Eminescu». Și, gîndiți-vă! ne aflam în anul congresului, în anul rea- lesului (vremea culesului va veni mai spre Crăciun), iar unele reviste nu prea ieșeau din cuvîntul Domnului Emi- nescu. (...) la București se făcea - oficial - totul pentru ca nu cumva evenimentul să ia o amploare ce ar fi putut leza, Doamne ferește!, măreția mititelului. (...) comemorarea a avut aparențele unei deschi- deri naționale și chiar interna- ționale, la eveniment partici- pînd și români sau cunoscă- tori de română din afara gra- nițelor. Mai greu a fost cu participarea scriitorilor din- lăuntru, în primul rînd - spre deruta amatorilor - data pele- rinajului și a festivităților la Ipotești, Botoșani, Iași (și cea de la București, de altfel) a fost mereu schimbată, ca și cum ar fi fost vorba de acțiu- nea unei organizații secrete ori de o vizită «de lucru», desfășurată sub deviza «paza bună trece primejdia rea». «Primejdia» era, desigur, ca nu cumva vreun scriitor (neoficial) să intre-n vorbă cu un oaspete, fie acesta din Japonia, din Patagonia, din Iugoslavia sau din Basarabia. La drept vorbind, «pericu- loși» de transparenți erau basarabenii, care începuseră a crîcni și împotriva ceaușis- mului” (N. Turtureanu, „Ce căutam noi acolo”, în: „Cro- nica”, nr. 13, 30 martie 1990). Ion Zubașcu scrie în „Fla- căra”, nr. 24 din 13 iunie 1990: „Centenarul Eminescu, modul cum a fost înăbuşit şi muşamalizat, este una dintre cele mai grave şi odioase siluiri din întreaga istorie a culturii poporului român. Despre felul cum (nu) «s-a desfăşurat» Centenarul Emi- nescu pe meleagurile natale ale poetului, la Botoşani, vor depune mărturie scriitorii români prezenţi în acele momente, acolo”. Iată și cronica evenimente- lor de la Botoșani, pe care o reluăm integral: „BOTOŞANI, 14 IANUARIE, dimineaţa, la Consiliul judeţean. O mînă de scriitori şi istorici, critici. Ploştinaru, economist specia- lizat în analiza conjuncturii pieţei internaţionale, trimis la «margine» pentru că a îndrăz- nit să facă vagi aluzii la poli- tica economică atinsă de mania gigantismului, ne spune decis că Eminescu va fi comemorat cum se cuvine, chiar dacă n-au sosit aprobă- rile, și face un semn cu dege- tul în sus. Apoi adaugă zîm- bind cu subînțeles: - De la Suzana Gidea... Chiar dacă se va lăsa cu sanc- ţiuni dumneavoastră faceţi propuneri, cum credeţi, cum vedeţi întîlnirea din iunie, noi ne luăm răspunderea... - Să imprimăm o diplomă unică şi o medalie de aur, pe care să o conferim unui mare traducător, din lumea largă, zice cineva, se pare Ioan Ale- xandru... - Linişte... Să vedeţi, nu avem aur, nu avem voie, la monetăria statului... Ştiţi, tre- buie un decret şi... Cineva îşi scoate verigheta şi o lasă să zornăie pe masă. Toţi ceilalţi sunt de acord să contribuie la adunarea auru- lui. Dar... nu e voie. Nici filmul Eminescu nu s- a făcut, nici hotelul n-a fost gata la timp, cu noua aripă pentru oaspeţi, care n-au mai fost invitaţi «ca să se facă economii». Celor de faţă le- au apărut fotografiile triste în suplimentul de 40 de pagini. Eminescu100, o admirabi- lă tipăritură realizată de redactorii de la «Clopotul» şi mai ales de tehnoredactarea lui Valerian Țopa, care a paginat rîndurile scrise de colaboratori «de la Nistru pîn’ la Tisa». S-au tipărit 100.000 de exemplare, cărora li s-a interzis difuzarea în afara judeţului Botoşani. De vină era Direcţia difuzării presei, bineînţeles «primul poştaş al ţării»”. „IPOTEŞTI, 15 IUNIE, dimineaţa. În biserica cea mică de la Ipoteşti un sobor de preoţi oficiază parastasul de 100 de ani de la trecerea în veşnicie a poetului Mihai Eminescu. Săteni, cîţiva secu- rişti (în civil, cîţiva par sincer impresionaţi) aproape 30 de oameni de condei şi sculpto- rul Dan Covătaru, cel care în toamnă a lucrat capul colosal, de zeci de tone de piatră din «Poiana cu schit», în aminti- rea poetului. Basul Nicolae Florei intonează Tatăl nostru cu o voce profundă, vibrantă. În final rosteşte tare, apăsat, repetat de trei ori «şi ne izbă- veşte de cel rău» Amin! Cîţi- va o şterg englezeşte, tiptil spre uşă. Între timp apare o delega- ţie de la Iaşi, una de la Chişi- nău, mai mulţi oameni, cu diferite maşini, veniţi de la Timişoara şi Cluj. Îl recunosc pe Gh. Zaharia, secretarul Consiliului judeţean de la Iaşi, cu un prieten de-al său, Tăutu, pe-aproape se găsea şi şoferul care-şi tot făcea la cruci. Depun un buchet mare de flori, la mormintele părin- ţilor poetului. Par stînjeniţi. Îl felicită pe Lazăr Băducu, gazda noastră, pentru tot ce face în vederea comemorării «ilegale» a lui MIHAI EMI- NESCU. Apoi pleacă grăbiţi, să nu fie daţi absenţi de la slujbă. Pe la prînz, în capela mică a familiei, Nicolae Flo- rei repetă rostirea rugăciunii şi în final, de trei ori «şi ne izbăveşte de cel rău», făcînd din mîini un gest larg parcă de izgonire a unor spirite rele. Poetul Ioan Alexandru îşi face cruce pînă la pămînt şi lăcrimează. Cîteva fiinţe se strecoară ca umbrele spre uşă. Un poet de limbă franceză mă întreabă de ce s-a adunat aşa puţină lume. Cînd ieşim afară auzim cum din cerdacul casei recită poetul Dabija, despre copiii care mor la Cernăuţi, otrăviţi de atmosfera îmbîcsi- tă chimic, pe străzile pe unde a păşit cîndva elevul lui Aron Pumnul, adolescentul EMI- NESCU. (...) La «Centrul EMINESCU», construit «ile- gal», prin transferarea unui bloc P + 4 şi amenajarea lui corespunzătoare, în timp ce se filmează pe casetă, Jaucă îmi şopteşte că a sosit o comi- sie de «anchetă» de la C.C. şi că probabil el şi cu Băciucu vor fi tare «cercetaţi». - Se lasă cu sancţiuni. Îl întreb peste cîteva minu- te pe Lazăr Băciucu dacă-i adevărat. Îmi răspunde în şoaptă, în timp ce recită Gri- gore Vieru poemul său dedi- cat marii comemorări. - Lasă-i dracului. Mai facem şi Casa Luchian, după aceea fie ce-o fi!” (Radu Negru, „Secvențe de adevăr 89”, în: „Contemporanul”, nr. 4, 26 ianuarie 1990, p. 2). Ala Sainenco, Memorialul Ipotești - Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu” MONITORUL de BOTOŞANI LUNI, 10 MARTIE 2025 9 LOCAL Din patrimoniul Memorialului Ipoteşti Zilele Eminescu - ultima ediţie socialistă (1989 - XVII)