Reiau aici, stimulat de actualitatea politică, o parte din acel dicționar, adăugând câteva pasaje noi. În consecință, orice asemănare cu situații, replici, discursuri recente nu este întâmplătoare.
În cartea mea despre Caragiale (Caragiale sau vârsta modernă a literaturii), apărută într-o primă ediție în 1976, introduceam un capitol intitulat Un dicționar de idei primite. Modelul, evident și mărturisit ca atare, era Dicționarul lui Flaubert. Inventariam așadar clișee, locuri comune, dar și absurdități comice (toate voluntare, firește) decupate din opera lui Caragiale. Reiau aici, stimulat de actualitatea politică, o parte din acel dicționar, adăugând câteva pasaje noi. În consecință, orice asemănare cu situații, replici, discursuri recente nu este întâmplătoare.
ALEGERI: „Noi votăm pentru candidatul pe care-l pune pe tapet partidul întreg … pentru că de la partidul întreg atârnă binele țării și de la binele țării atârnă binele nostru…”
BUGETAR: „Până când orice tânăr, cum iese de la țâța mamei, să treacă la țâța școalei, și pe urmă, de la țâța școalei, la țâța bugetului…”
Citeşte materialul integral aici.
