Ce mai rămăsese de folosit în spaţiul public pentru polarizarea unei societăţi oricum polarizate, obosite, frustrate? Ce rămăsese de aruncat într-o dezbatere nesănătoasă, profund partizană, în care circulă informaţii neverificabile?
Discursul anti-minorităţi sexuale, la care atât PSD, cât şi PNL pun umărul de ani de zile şi pe care cele două partide îl resuscitează acum pentru a capitaliza electoral, în lipsa altor subiecte cu adevărat importante, a altor teme majore. E ca şi cum ne-am întors în timp pentru a umili din nou nişte oameni oricum arătaţi cu degetul, oricum stigmatizaţi, împinşi la marginea unei lumi. Este, cred, dovada nu doar a unui oportunism politic primitiv, aproape golănesc, ci şi a unei totale lipse de adecvare la o Românie post alegeri anulate, în care partidele mainstream ne arată, din nou, că nu au înţeles nimic. Nu au înţeles că nu se poate să ceri din nou şi din nou votul unor oameni pe care ai refuzat să-i asculţi zeci de ani, pe care i-ai lăsat să sufere în sărăcie şi ignoranţă, cărora, prin intermediul multor instituţii, le-ai trântit uşa în nas ca şi când ar fi fost cetăţeni de mâna a doua. Nu mă refer, aici, la reprezentanţii minorităţilor sexuale. Sau nu doar la ei, ci la toţi acei oameni care nu au simţit că sunt reprezentanţi. Pentru că nici nu au fost.
Citeşte articolul integral aici.
