Cred că cel mai mare pericol care ne paște este să revenim fix de unde am plecat. La aceeași coaliție PSD-PNL-UDMR, la aceleași figuri triste în guvern și în prim plan.
Un oftat de ușurare străbate țara, toată lumea își face cruce și scuipă în sân mulțumită că CCR ne-a scăpat de omul rușilor, de zănatecul care îndruga bazaconii conspiraționiste și dacopate cu aer de Mesia pensionar. Ne-a trecutul glonțul pe lângă urechi, este sloganul zilei. Doar pe lângă o ureche însă, pentru că pe lângă cealaltă ne-a mai trecut un glonț, cel inscripționat cu „lipsă de democrație”, cu „precedent periculos”. Iar acest glonț va fi mai greu de extras din oasele slăbite ale nației.
Nu cred că avem de ce să ne bucurăm prea mult, nu înainte de a judeca și întoarce pe toate fețele subteranele acestei povești. De a încerca să înțelegem cum s-a ajuns în această situație imposibilă, care sunt vinovățiile și interesele unora și alte altora.
Citiţi textul integral aici.
