Alexandru Cohal este sociolingvist, cercetător la Institutul de Filologie Română „A. Philippide” din Iași. Opiniile exprimate sunt exclusiv ale autorului și nu reprezintă poziția oficială al Institutului.
De o lună de zile botoșănenii țin asupra lor reflectoarele ieșind zi de zi în piață pentru a cere dreptate pentru uciderea Alexandrei. Oare nu e prea puțin? Oare nu ar trebui să ducem problema la un alt nivel?
Alexandra a murit la Maternitatea Botoșani, justiția urmează să se pronunțe asupra cauzelor, probabil undeva între „lipsa procedurilor” și „unele erori ale cadrelor medicale”. Însă Alexandra a fost ucisă de sistemul medical doar la suprafață. Dacă ne uităm în adâncime, moartea Alexandrei ar fi avut mai puţine şanse de a se întâmpla dacă, la nivel colectiv, botoșănenii nu ar fi dat dintotdeauna șpagă la spitale, respectiv dacă personalul medical nu ar fi primit româneasca șpagă ca să te „aibă în vedere”.
E nevoie, cred, de un curent de opinie alimentat din mai mult părţi ale societăţii (cetăţeni activi, asociaţii, partide noi, indivizi neafiliaţi) care să considere că şpaga, dată sau cerută, reprezintă un act criminal, o ruşine naţională echivalentă cu scuipatul pe drapel, cu trădarea de ţară. Șpaga românească este adevăratul inamic al neamului, al teritoriului. Obiceiul șpăgii e motivul central (unul dintre motivele principale) pentru care cetățenii dezertează de la „mândria de a fi român”, pentru o viață mai demnă în Occident.
Toţi cei care ne implicăm zi de zi în acte de corupţie, care luăm şi dăm șpagă, mită, șperț, cadou ca să mişcăm lucrurile „altfel” decât după reguli, suntempărtași la uciderea Alexandrei, a românilor de la Colectiv, a românilor de la GPL. Iar până nu va exista un curent de opinie care să ducă la stigmatizarea socială și a șpăguitorului și a șpăguitului, vom continua să ucidem, românește,pe Alexandra.
Sursă poză: personală.
Sursa poză: https://dlr1.solirom.ro
șpágă f.,pl. șpăgĭ (din rus. špaga, srb špag, „buzunar”, la Scriban, 1939) = bacșiș, mită.
