A patra zi de la începutul revoltelor de la Timişoara avea să aducă una dintre cele mai mari orori ale Revoluţiei de la 1989.
Redirecționează 20% din impozitul pe profit al companiei.
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat.
Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro
*Baza legală poate fi consultată AICI.
După ce primele semne ale revoltelor de la Timişoara au apărut încă de pe 15 decembrie 1989, ziua de 16 decembrie a fost consuderată începutul Revoluției. Ieșiți în stradă pentru a protesta împotriva decizie de evacuare a lui Tokes, timișorenii aveau să înfrunte pentru prima dată regimul și tot ce însemna el. Pe 16 decembrie s-a auzit primul „Jos Ceaușescu” şi au fost trimişi pompieri şi militari cu scuturi, care au prins protestatarii din două părţi, ca într-o menghină. Atunci s-au făcut primele arestări.
17 decembrie 1989 avea să fie însă o zi cumplită la Timișoara. Manifestații au cerut socoteală autorităților pentru arestările din ajun. Nu au primit răspuns, așa că au năvălit în sediul PCR din oraș. La București, Nicolae și Elena Ceaușescu au dat ordin să se tragă asupra protestatarilor, iar zeci de oameni au murit.
Operaţiunile „Trandafirul” şi „Vama”
Nicolae Ceauşescu a crezut în primele zile ale revoltei de la Timişoara că va putea ascunde populaţiei României şi opiniei publice internaţionale evenimentele. Întâi de toate, trebuia să scape de cadavrele primilor morţi ai Revoluţiei, aduse la Spitalul Judeţean Timiş.
Din ordinul Elenei Ceauşescu şi al lui Emil Bobu (deoarece dictatorul Nicolae Ceauşescu a decis să plece într-o vizită oficială în Iran, chiar în toiul revoltei), acestea au fost transportate la Bucureşti, unde trebuiau incinerate şi făcute dispărute. Investigaţiile ulterioare au dus la concluzia că în 16 decembrie şi în noaptea de 16/17 decembrie fuseseră împuşcaţi peste 40 de manifestanţi (după unele surse 66). Dintre aceştia, nu au fost revendicate de familii cinci cadavre (cu vârstele cuprinse între 25-50 de ani).
Plan macabru plus la cale de Elena Ceauşescu
Despre „acţiunea” de „evaporare” a primilor morţi ai revoluţiei, Comisia senatorială privind acţiunile desfăşurate în Revoluţia din decembrie 1989 a consemnat:
Având cunoştinţa unui mare număr de victime din rândul manifestanţilor produs în noaptea de 16 spre 17.12.1989 ca urmare a aplicării, chiar parţiale, a ordinelor lui Ceauşescu de a se trage în manifestanţi, Elena Ceauşescu împreună cu Emil Bobu şi Tudor Postelnicu dispun transportul unui număr de 40 de cadavre existent la Spitalul Judeţean Timiş la Bucureşti, unde urmau a fi incinerate. Este evident, se urmărea ştergerea urmelor masacrului.
Dispariţia acestora trebuia să fie legendată astfel: „Persoanele ce reprezentau cadavrele respective au părăsit fraudulos ţara în statele vecine”.
Acţiunea urma a se desfăşura în cel mai deplin secret, numărul persoanelor ce cunoşteau diferite secvenţe din planul respectiv fiind strict limitat şi prezentând deosebite garanţii de loialitate.
Planul în întregime era cunoscut de gl. Nuţă, însărcinat de altfel de Elena Ceauşescu cu aplicarea lui, precum şi de generalii Macri şi Mihalea.
Astfel, în seara zilei de 17.12.1989, col. Ion Corpodean, locţiitor al şefului Miliţiei Judeţene Timiş, este chemat de gl. Nuţă, care îi ordonă să se ocupe de transportul unor cadavre împuşcate de la Morga Spitalului Judeţean Timiş, devenită neîncăpătoare, la Institutul Medico-Legal de la Bucureşti. Aşa s-a născut o altă legendă, potrivit căreia morga Spitalului Judeţean era neîncăpătoare (la acea oră erau 56 cadavre), camerele frigorifice ale acesteia nu funcţionau şi exista pericolul unei infecţii. Sub acoperirea acestei poveşti îşi vor desfăşura activitatea legală şi ilegală mai multe persoane. Col. Ion Deheleanu, şeful Miliţiei Judeţene, ordonă formarea unei echipe de la Judiciar, iar de supravegherea îndeplinirii ordinului urma a se ocupa col. Chircoia şi Nicolae – şeful institutului de Criminalistică. La acţiune mai colaborau încă 7 lucrători de Miliţie.
Aceeaşi motivaţie a fost prezentată şi directorului Spitalului Judeţean, Ovidiu Galea, care a acceptat să se dispună deschiderea morgii şi predarea cadavrelor. Astfel, la Spitalul Judeţean s-au deplasat cinci ofiţeri criminalişti, care împreună cu medicii legişti şi cu procurorii civili s-au ocupat de identificarea cadavrelor.
S-a trecut la împachetarea, numerotarea şi etichetarea lor, respectându-se procedura obişnuită în asemenea cazuri de transfer. Pe fiecare a fost lipit un leucoplast cu numărul, numele şi prenumele (au fost identificaţi doar patru), iar pe marea majoritate, doar „neidentificat”. Această sinistră operaţiune a căpătat la început denumirea de „Trandafirul”. La vizualizarea cadavrelor, noii-veniţi consideră inoportună efectuarea autopsiilor; toţi morţii prezentau plăgi împuşcate, cauza deceselor fiind clară şi, în plus, foarte important, timpul presa.
Cadavre preluate cu un camion de la combinatul de porci
Nimeni din spital în acest moment nu cunoştea că până dimineaţă 40 dintre decedaţi vor lua calea Bucureştiului. În seara aceleiaşi zile, de la Spitalul Judeţean Timiş vor dispărea registrele de consultaţii, de internări, procesele-verbale de constatare a decesului şi fişele de mişcare ale bolnavilor, împachetate în două colete şi predate col. Chircoiaş.
Iată deci că totul s-a făcut aparent legal, în prezenţa Procuraturii şi cu acte în regulă. La orele 23.30, în noaptea de 17/18.12.1989 cetăţeanul Dorel Cioacă – şofer pe autoizoterma 21-TM-2701, aparţinând Complexului de Creşterea şi Îngrăşarea Porcilor (COMTIM), este somat să se prezinte la Inspectoratul Judeţean al Ministerului de Interne Timiş, unde cpt. Valentin Ciucă îl invită în birou, îi ia cheile maşinii şi îl lasă aici nedumerit, să doarmă până în zori.
Între timp, gl. Nuţă a chemat la el pe col Chircoiaş căruia i-a emis ordinul de ridicare a cadavrelor. De faţă la această acţiune era şi gl. Mihalea, lt. col. Corpodeanu, col. Tudor Stănică şi gl. Emil Macri. Cu o maşină a Miliţiei, col. Chircoiaş se deplasează la Spitalul Judeţean, unde este aşteptat. Începând de la orele 23.30, circulaţia prin spital este totalmente interzisă. În zona Spitalului şi în curtea acestuia era un întreg dispozitiv de apărare, realizat de trupele de miliţie şi securitate, care în jurul orelor 00.45, din ordinul lt. Col. Corpodeanu, au fost îndepărtate din zona morgii, astfel că maşina autoizotermă a putut fi oprită în uşa morgii.
Iluminat oprit patru ore
În jurul orei 01.00 luminile în spital au fost stinse şi sub comanda aceluiaşi lt. col. a început acţiunea de îmbarcare a cadavrelor pe autoizotermă. Încărcarea acestora s-a încheiat la orele 05.00, când au fost încărcate 40 cadavre, în morgă rămânând 16. Autoizoterma şi autoturismul Dacia ce o însoţea au părăsit spitalul, astfel că luminile în curtea acestuia au putut fi aprinse, iar trupele ce asigurau dispozitivul de apărare şi-au reluat dispozitivul iniţial.
La orele 05.20, şoferul Dorel Cioacă, ce dormea în biroul cpt. Ciucă, este trezit, se urcă la volanul autoizotermei şi, escortat de o Dacie cu nr. 1-TM-236, porneşte spre Bucureşti la orele 05.45 pe ruta Sibiu-Vâlcea-Piteşti.
Misiunea acestora trebuia să se încheie pe Autostrada Bucureşti-Piteşti, la km 36, unde transportul urma a fi preluat de către o echipă de la Inspectoratul General al Miliţiei.
Din momentul preluării transportului, operaţiunea primea indicativul de „Operaţiunea Vama”.
După planul gl. Nuţă şi Mihalea, cadrele de la Timişoara implicate în acţiune nu trebuia să cunoască faptul că morţii respectivi transportaţi la Bucureşti urmau a fi incineraţi la Crematoriul „Cenuşa”.
De rezolvarea situaţiei la Bucureşti s-a ocupat din ordinul celor doi col. Ion Baciu, fost şef al Direcţiei Economice din IGM, şi col. Petre Moraru, locţiitor-şef IGM.
În seara zilei de 18.12.1989, în jurul orelor 19.00, s-a ordonat celor doi ofiţeri să organizeze primirea unei autoizoterme de la Timişoara în care se găsesc nişte „colete cu ajutoare sosite din străinătate” şi care urmau a fi distruse la Vama Antrepozite. În acest sens, col Baciu s-a prezentat la procurorul general Nicolae Popovici, care primise între timp dispoziţii de a-l sprijini în distrugerea coletelor. Col. Moraru a identificat pe cetăţeanul Gheorghe Ganciu, director al Cimitirului Bellu şi controlor la secţia Cimitire din cadrul Direcţiei Domeniului Public, care avea în subordine şi crematoriul „Cenuşa”.
În noaptea de 18 spre 19 decembrie, au fost chemaţi la lucru toţi angajaţii crematoriului, care au primit câte 2.000 lei, cu condiţia să semneze că nu vor divulga secretul operaţiunii. Ulterior, în dimineaţa de 20 decembrie, patru pubele cu cenuşă au fost duse pe raza localităţii Popeşti-Leordeni şi au fost aruncate într-o gură de canal. La revenirea la Timişoara şoferul, care nu ştia ce s-a transportat, a fost trimis să spele izoterma.
Toate documentele operaţiunii au fost distruse ulterior.
