Înainte nu era mai bine. Șansele să fi fost victima unei infracțiuni de furt în 1983 erau de zece ori mai mari decât în 2022, arată statisticile oficiale. Europa Liberă a analizat cum a evoluat una dintre cele mai vechi practici de pe Pământ – furtul – din 1980 până azi.
Într-o zi friguroasă de decembrie, o femeie de 45 de ani ajungea în curtea spitalului de copii din Bârlad.
Anul era 1989, iar femeia venise de la țară – de la 20 de km distanță – pentru a-i aduce de-ale gurii fiicei sale, internată în maternitatea spitalului unde născuse primul ei copil.
Femeia nu avea voie să intre în spital, așa că a strigat-o din curte pe fiică.
De la fereastra primului etaj, tânăra mamă a întins o sfoară de câțiva metri înspre curte. Femeia de 45 de ani a legat temeinic sfoara de toartele sacoșei; de la etaj, tânăra mămică a ridicat plasa cu mâncare, pe care a pus-o la geamul de deasupra patului ei.
De ce au procedat astfel? „Ne era frică să nu se fure. Asistentele umblau în sacoșele pe care ni le aduceau rudele și luau din ele ce era mai bun”.
Copilul a cărui mamă și bunică apelaseră la această strategie anti-furt este autorul acestui articol.
La finele a patru decenii marcate de sărăcie și foamete, societatea românească din anii cenușii de dinainte de căderea regimului comunist se confrunta cu un fenomen care avea să-și pună aspru amprenta inclusiv pe deceniile care aveau să urmeze.
Furtul.
Fenomenul a fost foarte răspândit în anii 1950 și 1960 în rândul țăranilor ale căror pământuri fuseseră confiscate abuziv de comuniști în procesul de colectivizare. S-a apoi extins în anii ’80, când România a traversat o criză economică profundă, la cei care ajuseseră să muncească în marile fabrici socialiste.
„Lipsurile economice – bunuri de strictă necesitate, servicii – au fost constante în regimul comunist, iar lungi perioade a fost vorba de penurie generalizată. Asta era valabil și în orașe, și în sate, cu anumite diferențe, desigur”, spune pentru Europa Liberă istoricul Dorin Dobrincu, fost director al Arhivelor Naționale ale României.
Continuarea în Europa Liberă.