Mirosul are un impact semnificativ asupra gândurilor și stărilor noastre de spirit, așa că merită să îi acordăm mai multă atenție. Pentru a afla cum facem asta, jurnaliștii de la The Guardian au stat de vorbă cu profesorul Jonas Olofsson de la Universitatea din Stockholm, autorul cărții The Forgotten Sense (Simțul uitat).
Dacă ai fost recent în vacanță, ai putea să-ți amintești și să descrii cum mirosea locul?
Probabil nu primești această întrebare prea des. Și totuși, mirosul caracteristic al unui loc pare să conțină esența lui specială. Fotografiile nu pot aduce cu adevărat înapoi senzația de a fi acolo, dar mirosul are această putere.
Mirosurile ne poartă în alt timp și alt loc
Simțul mirosului se dezvoltă înainte de a ne naște și este strâns legat de centrele cerebrale asociate cu crearea de noi amintiri, perceperea emoțiilor și senzațiilor corporale. Drept urmare, mirosurile pot îmbina aceste elemente, formând amintiri profund personale.
Majoritatea dintre noi avem mirosuri care acționează ca un declanșator, transportându-ne într-un alt timp și loc; pentru unii poate fi briza oceanului din timpul verii, pentru alții mirosurile urbane ale cafenelelor, gazele de eșapament sau asfaltul fierbinte într-o zi însorită.
În prezent, mirosul pare să fie cel mai puțin apreciat dintre simțurile noastre. Nu a fost întotdeauna așa. Rolul său puternic în crearea experiențelor personale era valorificat în ritualurile religioase din Europa antică și medievală. Se credea că tămâia ajuta la purtarea spiritelor celor decedați către ceruri și putea fi folosită pentru a invoca divinitatea. Mirosurile naturii erau o parte centrală a vieții oamenilor când aceștia trăiau din ceea ce oferea pământul și aproape de animale domestice.
Mirosul, parte esențială a experiențelor noastre
Timp de secole, mirosurile neplăcute erau considerate purtătoare de boli (o concepție numită teoria miasmei), iar doar cele plăcute puteau proteja împotriva acestora. De aceea, medicii din perioada ciumei purtau măști în formă de cioc, umplute cu flori uscate, pentru a se proteja de mirosurile potențial mortale emise de pacienți.
Astăzi, mediile fără miros au devenit un ideal la care aspirăm și pare că acordăm mai puțină atenție mirosurilor ca niciodată. Procedând astfel, însă, pierdem o serie de beneficii importante.
Mirosul face parte esențială din multe dintre cele mai importante experiențe ale noastre. Atașamentul emoțional și dorința față de partenerul romantic, de exemplu, depind într-o măsură surprinzătoare de miros. La fel se întâmplă și cu pofta de mâncare, iar semnalele din nas ghidează creierul către alimente aromate, variate, dar și bogate în calorii.
Deși plăcerea asociată mâncării și băuturii este adesea atribuită gustului, ea depinde în mare parte de miros. Aromele alimentelor sunt eliberate în gură și transportate prin esofag către cavitatea nazală, unde le putem mirosi, dar cumva percepem totul ca fiind în gură și numim această experiență gustare, deși există și un fenomen ciudat cunoscut sub numele de „transfer oral”. Dacă îți ții nasul strâns data viitoare când mănânci, vei observa cum majoritatea aromelor dispar.
Cei care își pierd simțul mirosului se simt deconectați de realitate
Și, deși mirosul poate acționa ca un puternic stimulent pentru a-ți aminti trecutul, el te poate scufunda și în prezentul imediat. Am avut parte de un memento recent datorită pandemiei de COVID-19, care a cauzat daune de lungă durată simțului olfactiv la aproximativ 30 de milioane de oameni. Rareori ne gândim la modul în care atenția acordată mirosurilor ne poate face să ne simțim mai vii, dar cei care își pierd simțul mirosului raportează adesea că se simt înstrăinați de realitate, ca și cum ar privi lumea printr-un ecran. Acest lucru îi pune la un risc ridicat de a dezvolta depresie.
Din fericire, abilitatea noastră de a mirosi poate fi îmbunătățită. Antrenamentul olfactiv are efecte pozitive asupra persoanelor care se recuperează după daune cauzate de viruși, dar ar putea, de asemenea, să crească capacitatea cognitivă și starea de bine, în general, mai ales pe măsură ce îmbătrânim.
Acest tip de antrenament implică, de obicei, mirosirea unor arome plăcute și concentrate, cum ar fi lămâia, cuișoarele, trandafirul și eucaliptul, timp de aproximativ cinci minute în total, schimbând aromele la fiecare 20 de secunde, în fiecare dimineață și seară, timp de cel puțin patru luni. Unele dovezi sugerează că antrenamentul olfactiv poate chiar reduce simptomele depresive și îmbunătăți performanța cognitivă la persoanele cu demență, dar este nevoie de mai multe cercetări.
Simțul mirosului se poate antrena
„Eu și colegii mei am creat un joc de memorie în care scopul era să găsești perechi potrivite de ceaiuri dintre 24 de cutii metalice identice. Când l-au jucat adulți sănătoși, la început a fost dificil, dar curând au devenit mai buni în a face diferența. De fapt, după 40 de zile de antrenament de aproximativ 10 minute pe zi, au ajuns la fel de pricepuți ca experții în vinuri. Au devenit mai buni în a descrie mirosurile în cuvinte, ceea ce majoritatea oamenilor consideră dificil – după cum probabil ai observat dacă ai încercat să descrii aromele din vacanță. Participanții ne-au spus, de asemenea, că antrenamentul olfactiv i-a făcut mai conștienți și mai atenți la mirosurile din jurul lor”, a spus Jensen.
În afara laboratorului, cercetările au arătat că a fi scufundat în mirosurile pădurii, mării sau pământului după ploaie este deosebit de benefic pentru noi. Există dovezi că acestea ne ajută să reglăm emoțiile și să reducem nivelul de stres și anxietate.
Oamenii de știință cred acum că, pentru cei care participă la tradiția japoneză Shinrin-Yoku („băi de pădure”), unele dintre moleculele aromatice emise de copaci ar putea avea efecte directe și pozitive asupra nivelurilor de inflamație din organism.
Plimbarea olfactivă, o modalitate de conectare cu mediul
Oriunde ne-am afla, putem obține beneficii practicând „plimbarea olfactivă”. De exemplu, când sunt plecat cu echipa mea de cercetare, ne lăsăm ghidați de nas prin noul mediu, acordând atenție, notând și discutând toate mirosurile întâlnite. Această plimbare olfactivă creează un sentiment de conectare, făcându-ne să realizăm că fiecare loc are „peisajul său olfactiv” unic, modelat de natură, istorie și cultură.
Merită întotdeauna să acorzi atenție peisajului tău olfactiv, pentru că probabil îți modelează gândurile, sentimentele și stările de spirit, fie că ești conștient de acest lucru sau nu. Mirosul conectează numeroasele fațete ale identității noastre ca niciun alt simț, trezindu-ne emoțiile și impulsurile și readucând la viață amintirile. Pe scurt, cultivarea unei mai bune înțelegeri a mirosurilor pe care le întâlnești – acordându-le atenție, descriindu-le și amintindu-ți aceste indicii uneori efemere, dar puternic sugestive – înseamnă să te înțelegi mai bine pe tine însuți.
Articolul original poate fi citit AICI.
