Expresia este destul de uzuală în rândul românilor, probabil mai ales datorită conotației sale religioase, fiind des folosită ca pildă în predicile preoților ortodocși. Neghina este o plantă erbacee, des întâlnită în culturile de cereale, mai ales în cele de grâu.
Neprelucrată termic, sămânța neghinei este toxică. În latina populară, neghinei i se spunea „ebriacus”, de aici „ebrietate”, însemnând „beție”, probabil urmare a efectelor sale toxice asupra organismului. Prin prelucrare termică, sămânța își pierde din toxicitate, dar în amestec cu grâul măcinat dă pâinii un gust neplăcut, asemănător cu cel al săpunului.
La începutul creșterii sale, planta seamănă destul de mult cu grâul, de aceea după recoltare grâul trebuie bine ales de neghină, pentru a nu se amesteca în conținutul pâinii. Pilda neghinei apare în Evanghelia după Matei, 13: 24-30: <<Iisus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâne şi a plecat. Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina. Robii stăpânului casei au venit şi i-au zis: „Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are, dar, neghină?” El le-a răspuns: „Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta”. Şi robii i-au zis: „Vrei dar să mergem s-o smulgem?”
„Nu”, le-a zis el, „ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea. Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: „Smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu”>>. Iisus le cere așadar, oamenilor, să aștepte momentul potrivit pentru a alege neghina de grâu, a o distruge și a depozita grâul curat în hambar. În aceeași Evanghelie după Matei, Iisus le prezintă oamenilor și tâlcuirea pildei: << Atunci, Iisus a dat drumul noroadelor şi a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El şi I-au zis: „Tâlcuieşte-ne pilda cu neghina din ţarină”.
El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul omului. Ţarina este lumea; sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei; neghina sunt fiii celui rău. Vrăjmaşul care a semănat-o este Diavolul; secerişul este sfârşitul veacului; secerătorii sunt îngerii. Deci cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfârşitul veacului.
Fiul omului va trimite pe îngerii Săi şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile, care sunt pricină de păcătuire, şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Atunci, cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit să audă>>. Potrivit acestei tâlcuiri, câmpul reprezintă lumea, cel care seamănă grâul este Fiul Omului (însuși Iisus), boabele bune sunt supușii Împărăției, neghina reprezintă supușii Celui Rău, cel care o seamănă este Diavolul, recolta este sfârșitul lumii, secerătorii sunt îngerii. Astfel, cei buni și cei răi sunt condamnați la viață împreună, dar la vremea Judecății de Apoi, Fiul omului își va trimite îngerii care îi vor elimina pe toți cei răi, îi va arunca în cuptorul de foc (iad), în timp ce oamenii drepți vor merge în Împărăția Cerurilor (Rai). Așadar, sensul expresiei este acela de a separa cele bune de cele rele, a despărți ceea ce este bun de ceea ce este rău.
– Prof. dr. Daniel BOTEZATU
