În 1816, la Joldești, se naște Raluca Iurașcu, al șaselea copil al stolnicului Vasile Iurașcu și a soției sale, Paraschiva Brehuiescu. Stolnicul își adusese familia la Joldești pe la 1804, iar anul 1836 nu-l mai afla aici. Pare că stolnicul nici nu a locuit continuu la Joldești – după cum o arată nașterea unora dintre copiii săi: Maria (Marghioala) –1804, probabil, Sarafinești; Fevronia – 1812, Corni; Sofia – 1823, Rușii lui Balș; Olimpiada – 1827, Dumbrăveni (a se vedea: I. Roșu, Legendă și adevăr în biografia lui M. Eminescu. Originile, București, 1989). Locul unde se va fi aflat casa în care și-a așezat pentru o vreme familia Iurașcu a fost asimilat, în timp, unui generos spațiu numit și „la Curte”, reținând în memoria localnicilor familia baronului Capri, amintind, de altfel, și de numele vechi al uneia dintre localitățile aflate pe teritoriul de azi al Joldeștilor: Curtea Anușcăi.
„Curtea Anușcăi” apare într-un uric „dela Ștefan Voevod, fiul lui Alexandru cel Bun, din 6941 (1433)” (Documentele moldovenești dela Ștefăniță Voevod (1517-1527), Iași, 1945, p. 42). Anușca (care dă și numele Curții) era fiica Macrenei, nepoată lui Iacuș vistiernic, căsătorită cu Cozma Șandrovici, fiul Mariei și al lui Șandru. Anușca a avut cel puțin doi copii, de care amintesc documentele vechi – Vasutea și Avram –, și lasă moștenire Curtea fiicei sale, căsătorită cu Hodco Costici. Un document de pe la 1433 arată că Vasutea stăpânea Curtea Anușcăi și alte două localități aflate pe teritoriul sau în apropierea Joldeștilor de azi: Huețeni și Sinești.
Probabil, în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, Curtea Anușcăi ajunge în proprietatea lui Patrașco Arbore, care o lasă moștenire fiicei sale, Stanca, căsătorită cu Bociul, care vinde, în 1620, satul, cu numele schimbat deja, Joldești și Vorona lui Ionașco Gheorghe/Ghenghea logofăt. De la acesta, Joldeștii, parte a unei moșii mai mari – Fântânele, care includea Băloșenii (Stamatele), Băneștii, Fântânele, Roșcani și Slobozia –, ajung în proprietatea familiei Canano, cunoscută în Moldova din a doua jumătate a secolului al XVII-lea prin Constantin vel Căminar. Aceasta pare a fi ipoteza plauzibilă, întrucât este cert că Fântânele aparțineau familiei Canano/Cananău. Constantin vel Căminar, căsătorit cu Tofana, fiica lui Gheorghe Șeptilici, a avut patru copii: Maria, Ursa, Ștefan și Constantin. Pe 21 iunie 1721, când „Tofana Canano cămănăroaie împarte averea celor patru copii ai ei”, ea îi lasă lui Ștefan (căruia i se spunea și Stamati), ajuns vistiernic, printre altele și „Satul Joldești cu vecini” (M. Gicoveanu, Jitnicerul Gheorghe Canano și familia sa, în: AMS, XVIII, 2019, SECŢIUNEA III: GENEALOGIE). Pe această filieră, probabil, Joldeștii ajung dotă de zestre a Ecaterinei Canano, căsătorită cu Lupu ș (Gh. Toma, Joldești – file de monografie, Iași, 2014, p. 38), care lasă moștenire Joldeștii, unuia dintre fii lor – Iordache Balș, căsătorit, la rându-i cu Maria Mavrocordat (în 1763) și, apoi, cu Pulheria Iancoleu (în 1776). În succesiunea Iordache – Alexandru (Alecu) – Gheorghe și Constantin Joldeștii nu mai apar (Gh. Ungureanu, Eminescu în documente de familie, București, 1977, p. 25).
Regăsim însă moşia în proprietatea lui Neculai Rosetti și a soției sale, Zoița Cârstea, care cumpără o de la fratele său, Ion Cârstea:
„Nevasta lui – precizează R. Rosetti cu referire la Neculai Rosetti – i-a adus ca zestre jumătate din moșia Nistoreni (Roman) și a cumpărat ulterior moșia Joldeștii a fratelui ei Ion Cârstea” (R. Rosetti, Familia Rosetti. II. Celelalte ramuri, București, 1940, p. 104-105).
Neculai Rosetti și soția sa, Zoița, sunt și ctitorii bisericii din Joldești, după cum indică Pisania bisericii:
„ACEASTĂ SFÂNTĂ ȘI DUMNEZEIASCĂ BISERICĂ CE SE PRĂZNUIEȘTE HRAMUL INTRAREA ÎN BISERICĂ A MAICII DOMNULUI ȘI A SFÂNTULUI MARELE IERARH NICOLAI ESTE DIN TEMELII LUCRATĂ PRIN OSÂRDIA ȘI CHELTUIALA D. AGA NICOLAI ROSSETI SOȚIA D. ZOIȚA NĂSCUTĂ CRISTE CA SĂ LE FII SPRE VEȘNICA POMENIRE 1847 IUNI 20”.
Biserica mai păstrează catapeteasma vechii biserici de lemn, aflată, probabil, cândva pe același loc.
O cartografie a Joldeștilor din 27 august 1831 reconstituie peisajul social, nu prea îndepărtat de timpurile pe când vechil pe moșie mai era Vasile Iurașcu:
„Birnici havalegii – 77; rușii hrisovuliți și birnici – 34; preuții și dascălii în slujbă i bisericeasccă – 6; nevolnicii acei iertați di sat – 12; văduvile – 11; breslașii – 3; feciorii boierești breslași – 15; oamenii întrebuințați pentru paza țarinii – 5; pădurarii pentru paza pădurii – 2; argații boierești – 3; argații ci sînt tocmiți pe ala locuitori – 5; oameni burlaci, cei neintrați nici într-o rînduială – 3, oameni burlaci ci au rămas acum de boala holerii – 2” (Gh. Ungureanu, p. 27).
La sfârșitul secolului al XIX-lea, peisajul se schimbase întrucâtva: moșia avea „o populație de 180 de familii sau 822 de suflete”, o moară de apă, o biserică cu un preot și doi cântăreți, o școală cu un învățător și 55 de școlari, o cârciumă, doi comersanți și șase meseriași (V.C. Nedejde, I. Titu, Dicționar geografic al județului Botoșani (la anul 1891), Bucuresci, Tipografia și Fonderia de Litere Thoma Basilescu, 1895, p. 142-143).
Moșia intrase în proprietatea baronului I. Kapri pe 5 aprilie 1880, acesta cumpărând-o de la negustorul Hagi Gheorghe Constantinidi. În registrul de transcrieri de la Tribunalul Botoșani se consemna:
„Subsemnatul Grigore Baron I. Kapri, cumpăr moşia Joldeştii, mai sus-descrisă, în limitele şi condiţiunile arătate, cu preţu de 17.000 de galbeni, în modul următor: 6000 de galbeni, acum, la încheierea acestui actu, 6000 de galbeni la sfârşitul lui decembrie 1880, când va avea locuşi intrarea în stăpânire a moşiei, şi 5000 de galbeni la sfârşitul lui decembrie 1883, fără dobândă” (M. Gicoveanu, Baronul Grigore Kapri de la Joldeşti, în: AMS, XIV – XV, 2015 – 2016, Secțiunea a II-a: Locuri și oameni, p. 136).
Ce imobile se vor mai fi aflat pe moșie, în afară de moară, biserică, cârciumă și casele țăranilor, am putea doar presupune. Cert este că reședința boierilor Canano nu era la Joldești: îi aflăm mai curând în Bănești, Corni, probabil, și Hancea sau Fântânele, unde au ctitorit biserici și unde sunt îngropați. Și nici Neculai Rosseti/Rosetti și Zoița Cârste nu au locuit aici, având „o casă și locuri în Botoșani” și fiind, de altfel, înmormântați în biserica Rosetti din oraș (R. Rosetti, p. 104).
Baronul Grigori Capri ridică, probabil după 1884 – după aprecierile lui M. Gicoveanu – conacul cu turn, compus din 16 camere, distribuite la parter şi etaj, cu holuri vaste şi tot felul de dependinţe, „desfăşurat pe o lungime de 43 de metri şi o lăţime de 18 metri” (M. Gicoveanu, p. 139), în care astăzi își are sediul școala din Joldești. Și tot baronul Capri construiește și clopotnița de lemn în 1884.
– Ala Sainenco,
Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu”
