Această expresie idiomatică, știută și folosită de către mulți dintre noi și care a dat titlul unei comedii romantice din 2015, cu Sarah Jessica Parker, Raoul Bova și Claudia Cardinale, în rolurile principale, are înțelesul că există variante diferite de a ajunge la același rezultat, că orice ai face tot acolo vei ajunge. Proverbul își are punctul de plecare în vasta rețea de drumuri edificată în epoca Romei antice, cu precădere epocile republicană și imperială, drumuri cu o lungime de circa 400.000 de km care conectau Roma cu toate părțile stăpânirilor sale, inclusiv cu extremitățile, spațiul germanic și actuala Scoție, la nord, Egiptul, în sud, Hispania (Peninsula Iberică), la vest, Siria și Regatul parților, la răsărit. Nu există o dată certă începând cu care expresia a devenit suficient de cunoscută încă să se generalizeze folosirea ei. Un text misterios, numit Itinerariul Antonin (în latină Itinerarium Antonini Augusti, adică Itinerariul Împăratului Antonius), atribuit lui Antoninus Pius (138-161), dar cea mai veche copie descoperită fiind din timpul împăratului Dioclețian (284-305), descrie drumurile Imperiului Roman, stațiile și distanțele dintre acestea. Distanțele sunt măsurate în mile romane, o asemenea milă numărând 1000 de pași romani (de aici numele de milă, adică o mie). În acest Itinerariu se preciza, la un moment dat: „Aproape că nu există un district roman în care să poată fi trimis un oficial roman și în care să nu existe drumuri”. Momentul începând cu care romanii pornesc imensa muncă de construire a rețelei de drumuri poate fi datat prin sec. IV î. Hr., având legătură cu inițierea expansiunii Romei, în Peninsula Italică și războaiele purtate cu populațiile învecinate ale etruscilor și samniților. Cu acest prilej, legiunile romane s-au confruntat cu dificultățile transportării trupelor și bagajelor prin câmpuri și mlaștini aproape inaccesibile, mai ales către sudul peninsulei, așa încât apare ideea construirii unui drum mare, asfaltat. Inițiatorul acestui proiect și cel al cărui nume îl va purta, Via Appia, este patricianul roman Appius Claudius Caecus, meritul acestuia fiind cu atât mai mare cu cât era orb (în latină caecus = orb, de aici termenul cecitate, adică a fi orb). Construcția drumului a început în anul 312 î. Hr. când Appius era cenzor, iar majoritatea lucrărilor s-a finalizat în același an. În continuare, rețeaua de drumuri romane a urmat, practic, legiunile romane: Grecia, nordul Africii, Ierusalim și Siria, Gallia. Abia în timpul lui Octavian Augustus, primul împărat roman, Roma devine centrul statalității sale și al universului cunoscut atunci, fapt consacrat prin construirea, în Forul Roman, în anul 20 î. Hr., a Bornei de Aur (Milliarium Aureum), amplasată în fața lui Umbilicus urbis Romae, literalmente „buricul orașului” sau, cum este expresia românească, în buricul târgului. Această bornă a devenit reperrul la care se raportau romanii pentru a măsura distanțele dintre Roma și alte puncte ale imperiului. Apariția, răspândirea și recunoașterea creștinismului ca singura religie oficială a imperiului vor duce la prima menționare a expresiei. Astfel, în 1175, un teolog francez care scrie în latina medievală, precizează, la un moment dat: „Mille viae ducunt homines per saecula Romam” (O mie de drumuri îi duc pentru totdeauna pe oameni la Roma”). Referința este la pelerinajul creștin la Roma, orașul Sfântului Petru, acesta fiind unul dintre cele trei mai pelerinaje creștine, alături de cele din Țara Sfântă și cel de la Santiago de Compostela, la catedrala ridicată pe mormântul Sfântului Apostol Iacob. Așa cum un pelerin care dorește cu adevărat să ajungă la Roma are această posibilitate prin mulțimea de drumuri care converg în acel oraș, tot așa un credincios creștin are la îndemână mai multe mijloace de a ajunge la Dumnezeu, dacă își dorește cu adevărat acest lucru.
Vasta rețea a drumurilor romane din perioada imperială
Fragmentul rămas din Milliarium Aureum, Kilometrul Zero al Romei antice
Reconstituirea lui Milliarium Aurem, din Forul roman
Porțiune contemporană din Via Appia Antica, supranumită „regina drumurilor romane”. Avea o lungime de 520 km și poate fi comparată cu o autostradă din prezent. După răscoala lui Spartacus, circa 6000 de gladiatori prizonieri au fost crucificați de o parte și de alta a Viei Appia, pe o lungime de circa 200 de km.
Prof. Dr. Daniel BOTEZATU
