La 1820, Feredienii spătarului Grigore Crupenschi aveau 74 de birnici, 20 fiind scutelnicii proprietarului. În același an, moșia Deleni a vornicului Iordachi/Iorgu Ghica îngloba satul Deleni, cătunurile Pârcovaci și Sângeap și satul Slobozia-Deleni. În satul Deleni trăiau 463 de birnici, mulți dintre ei ruteni și ruși. Tot atunci, Maxutul comisului Toma Luca avea 101 locuitori, 71 fiind birnici. Se preciza că starea locuitorilor era mai bună decât a celor din Deleni. În 1864, la moșia Deleni, a lui Theodor Ghica, formată din comuna Deleni și Maxut, au fost împroprietăriți 339 de clăcași cu aproape 1.003 fălci de pământ, în timp 97 de clăcași din Feredienii lui Grigore Crupenschi vor primi aproape 200 de fălci de pământ. În 1900, comuna rurală Deleni se afla în sudul plasei Coșula, județul Botoșani, având în compunere satele Deleni, Maxut, Pârcovaci și Slobozia. Majoritatea locuitorilor era formată din români, dar acolo trăiau și „o ceată de țigani și câteva familii de evrei”, țiganii fiind fierari, lăutari etc. Moșia Deleni era împărțită între frații Ghica, o parte numită Deleni, cu satele Deleni și Slobozia în nord-est, alta numită Maxut, cu satele Maxut și Pârcovaci în sud. În satul Deleni trăiau 1.691 de locuitori, majoritatea agricultori, dar și stoleri sau pietrari. La biserica ridicată de Toderașcu Cantacuzino slujeau doi preoți și doi cântăreți. La școala mixtă învățau 50 de școlari. În sat funcționau o fabrică de spirt și cinci mori de apă. În 1901, satul Maxut avea o populație de 460 de suflete, care-și găseau liniștea la biserica zidită în 1842 de proprietarii de atunci ai așezării, Pulheria și Iorgu Ghica. Suprafața moșiei era de 5.562 ha. În același an sunt menționate lacul Leahul, în estul comunei Feredieni și pârâul, valea și iazul Nacul, cam în același loc (pârâul Nacul punea în legătură iazurile Leahul și Nacul), iazul fiind pe hotarul dintre moșiile Feredieni și Rădeni, dar aparținând mai mult de Feredieni. Aici se va întemeia un nou sat al comunei, Leahu-Nahu.
Prof. Dr. Daniel BOTEZATU