În 1898, satul Bivolari făcea parte din comuna Dângeni, plasa Jijia, ținutul Botoșani. Avea o suprafață de 1.072 ha, din care 52 ha de pădure, în sat locuind 24 de familii cu o sută de suflete, 16 contribuabili. În același an, comuna Brăteni, aflată la plasa Ștefănești, era compusă din satele Brăteni, Mihălășeni, Năstasă, Silișcani (Negrescu), Odaia-Silișcani (Odaia Moscovici), Păun (Silișcani-Răzeși), Ratoșul Apostol și Slobozia Sarafinești. Satul reședință de comună avea o suprafață de 2.280 ha și o populație de 837 de locuitori, din care 109 birnici. La biserica zidită de Constantin Jora, în 1819, slujeau un preot și doi cântăreți. Școala mixtă era întreținută de comună și avea un învățător și 36 de școlari. Parte din moșie era acoperită cu pădure de stejar în întindere de 310 ha. Se menționează că în vechime satul purta numele de Dolniceni, dar este, fără îndoială, o confuzie, cele două moșii având proprietari diferiți, familia Sturza (Dolniceni), respectiv Jora (Brăteni), nu de puține ori în conflict pentru hotarul dintre moșii. La 1899, satul Cișmănești, așezat pe dealul Cișmăneștilor, era parte a comunei Dobârceni, plasa Ștefănești. Avea o suprafață de 1.138 ha, din care 1000 ha proprietatea mare, cu 42 ha pădure și 138 ha ale locuitorilor. Cei 232 de locuitori se închinau la biserica deservită de un preot și un cântăreț, biserica fiind adusă pe la 1750, din satul Soloneț, jud. Iași. În sfârșit, un an mai târziu, satul Dobârceni e menționat la comuna cu același nume, alături de Cișmănești, teritoriul comunei fiind udat de pâraiele Corogea și Murguța. Moșia satului avea o întindere de 2.043 ha, din care 1.716 ha ale proprietarului, 5 ha fiind cultivate cu viță de vie. La biserică se închinau 749 de locuitori, biserica fiind slujită de un preot și doi cântăreți. În 1879 se înființase o școală mixtă, cu un învățător, frecventată de 30 de băieți și două fete. În vederea aplicării legii agrare din 1921 a fost constituită în zonă Regiunea Agricolă Ștefănești, formată din șapte comune. De pe moșia Bivolari, a lui Carol Heynich, aflată la comuna Bârsănești, au fost expropriate 147 de ha de pământ, iar de la Dobârcenii Elenei Sturza 986 de ha de teren, fiind împroprietăriți în total 285 de țărani cu o suprafață de 1.164,50 ha. În comuna Brăteni se aflau mai multe moșii, printre care Brătenii lui Carol Heynich (o altă parte de Brăteni făcea moșie comună cu Buhăceni, cele 765 ha de pământ aparținându-i tot lui Heynic), Cișmăneștii Mariei Soroceanu și ai Elenei Manole. Nefiind pământ suficient pentru împroprietărire, comuna Brăteni a mai primit 225 ha de pământ de la comuna Hănești, jud. Dorohoi. Nou apărutul sat Murguța era parte a comunei Ștefănești.
Cu prilejul reformei agrare din 1921, pe teritoriul actualei comune sunt înființate două sate noi, Livada și Murguța. Satul Livada, înființat de localnici din comuna Dobârceni, își avea vatra în stânga pârâului Corogea, la distanță mică față de satul Dobârceni. În apropierea așezării exista o livadă cu pomi fructiferi, de aici și numele satului. Mult timp așezarea a fost considerată cătun al Dobârcenilor și abia în 1950 este amintită ca sat distinct. Celălalt sat, Murguța, s-a înființat pe moșia Ștefănești, vatra sa fiind la distanțe relativ egale față de Ștefănești și Dobârceni. Acesta e singurul sat întemeiat de coloniști veniți din exteriorul fostelor județe Botoșani și Dorohoi. Au venit aici coloniști din județele Rădăuți, Cernăuți și Storojineț. Numele satului e dat de pârâul din apropiere, unde se adăpau cândva, hergheliile de cai, de aici numele de Murguța. Amintit oficial la 1925 la comuna urbană Ștefănești, satul trece din 1950 la comuna Dobârceni. Aplicarea reformei agrare a guvernului Groza găsea satele Bivolari, Cișmănești și Dobârceni (Livada era atunci cătun al Dobârcenilor, n. ns.) la comuna Dobârceni, plasa Ștefănești, 264 de țărani de aici primind 321 ha de pământ. 57 de locuitori din satul Murguța, comuna Ștefănești, primeau 58 ha de teren, în timp ce 175 de locuitori din Brăteni, comuna Mihălășeni, primeau o suprafață 183 ha. În final o ultimă precizare, referitoare la satul Brăteni. În 1948, autoritățile comuniste de atunci consideră că numele satului e subversiv, aducând aminte de familia Brătianu (deși am arătat că numele satului are un cu totul alt istoric, vechi de aproape șase sute de ani), așa încât redenumesc așezarea, numind-o Pădureni. Revenirea la democrație, după 1989, face ca satul să-și recapete vechiul nume, cu rezonanțe istorice.
Prof. Dr. Daniel BOTEZATU
