În 1793, târgoveții din Botoșani, impacientați, probabil, pe de o parte, de epidemiile și bolile care îi asaltau, pe de altă parte, de lipsa unui doctor și a unei spițerii la Botoșani, i se adresau lui Mihai Vodă Șuțu cu rugămintea de a li se permite să întrețină, din banii proprii, un doctor și o spițerie.
Mihai Vodă Șuțu emitea, în acest sens, un hrisov, datat 5 octombrie 1793:
„Se face știre cu acest hrisov al Domniei Mele, pentrucă prin jalba ce ni-au dat Târgoveții
din Târgul Botoșani, au arătat că, neavând doftor acolo, la mulți viața li se primejduiește, cerșind, ca să aibă voia să ție doftor cu a lor plată și pe care ei îl vor găsi și să vor mulțămi cu dânsul, cum și spițerie a deschide ei, iar nu alții”.
Văzând că cererea târgoveților este „cu cale”, domnitorul le satisface cererea,
„poruncind”, totodată, ca „nimeni din doftorii Curței Gospod”, care serveau, probabil, întreg
orașul, să nu-l supere pe viitorul doftor-spițer. Obligația doftorului, care urma să fie plătit de obște era „de a căuta cu silință și cu cuget nevătămat și pe acei săraci de cari va fi chemat”. Iar spre ajutorul doftorului, domnitorul orânduia „opt liude scutelnici”.
Târgoveții botoșăneni îl aduc în oraș pe Iohan Gorgias (în documentele vremii spițerul
figurează și cu numele Ioan Giorgiu).
Pe 1 august 1806, spițerul cere numai pentru el dreptul de a poseda spițeria târgoveților.
Cu această ocazie, este „cercetată” activitatea lui Iohan Gorgias, din care aflăm, prin mărturia săracilor încredințate vornicilor, că spițerul „și doftorii ține cu toată îndestularea și bune, și de urmările și purtarea sa cu dânșii, sunt prea mulțumiți”, că „de orășeni este primit și cerut, și slujba sa o primește cu toată știința și fără de cusur, și meșteșugul său este bun, și sunt trecuți de doisprezece ani de când prin știința sa au îndestulat orașul de trebuincioasele doftorii”.
Pe 8 noiembrie 1822, domnitorul Ioan Sandu Sturza reînnoiește dreptul de spițer pentru
Iohan Gorgias, adăugând la meritele anterioare:
„întru întâmplările de boala ciumei, ce s-au întâmplat în pomenitul târg, chemat și
însărcinat fiind de a sluji, au jertfit nu puțină osteneală și nevoință și cu cele mai vrednice săvârșiri spre curățirea și mântuirea orașului de răul acesta”. Iar pentru că anterior, Domnitorul Scarlat Calimah acordă dreptul de a deschide spițerie și lui Franț Xavier Naiman (acesta totuși nu și-a exercitat dreptul), Ioan Sandu Sturza îl anulează:
„Spițeria aceia care s-au fost deschis acolo prin hrisovul luminatului Domn Scarlat
Calimah Voievod, să rămâie și de acum înainte în nelucrare, rămâind a fi în târgul acestya numai spițăria numitului Ioan Gorgiaș” (după: Pompei Gh. Samarian, Medicina și farmacia în trecutul românesc. Vol. II. 1775-1834, București, Tipografia Cultura, 1936).
– Ala Sainenco,
Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu”